HOTÃRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României

(Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 520 din 15 iunie 2006)

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicatã, si al art. 286 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

Art. 1. – Se aprobã Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, denumit în continuare Regulamentul vamal, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

Art. 2. – Prezenta hotãrâre se aplicã începând cu data intrãrii în vigoare a Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006.

Art. 3. – Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã Hotãrârea Guvernului nr. 1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 19 noiembrie 2001, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

PRIM-MINISTRU

CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:

p. Ministrul finantelor publice,

Doina-Elena Dascãlu,

secretar de stat

Ministrul economiei si comertului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul administratiei si internelor,

Vasile Blaga

p. Ministrul integrãrii europene,

Stefan-Francisc Csutak,

secretar de stat

Bucuresti, 7 iunie 2006.

Nr. 707.

ANEXÃ

REGULAMENTUL

de aplicare a Codului vamal al României

PARTEA I

DISPOZITII GENERALE DE APLICARE

TITLUL I

DISPOZITII GENERALE

CAPITOLUL I

Definitii

Art. 1. - (1) În sensul prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos, au urmãtoarea semnificatie:

1. Cod vamal - Codul vamal al României aprobat prin Legea nr. 86/2006.

2. Date necesare pentru identificarea mãrfurilor - datele folosite pentru identificarea mãrfurilor din punct de vedere comercial permitând autoritãtii vamale sã determine clasificarea tarifarã, precum si cantitatea mãrfurilor.

3. Mãrfuri cu caracter necomercial - mãrfuri a cãror plasare sub un regim vamal se face ocazional si a cãror naturã si cantitate aratã cã sunt destinate uzului personal, familial si gospodãresc al destinatarilor sau persoanelor care le transportã ori care au destinatia evidentã de cadouri.

4. Mãsuri de politicã comercialã - mãsuri netarifare stabilite, în cadrul politicii comerciale, sub forma dispozitiilor care reglementeazã importul si exportul de mãrfuri, cum ar fi mãsuri de supraveghere sau de sigurantã, restrictii sau limite cantitative si interdictii la import sau export.

5. Nomenclatura vamalã – nomenclatura prevãzutã în Codul vamal.

6. Sistemul armonizat - sistemul armonizat de denumire si codificare a mãrfurilor.

7. Elemente de taxare – nivelul taxei vamale prevãzute în Tariful vamal, regulile de determinare a valorii în vamã, cursul de schimb valutar utilizat si regulile de origine aplicabile.

8. Agent economic - persoana care, în cursul activitãtii sale, este implicatã în importul, transportul sau exportul de mãrfuri în sau din teritoriul vamal al României, inclusiv activitãti intermediare legate de acestea.

(2) Definitiile de bazã din Codul vamal au acelasi înteles si în aplicarea prezentului regulament.

CAPITOLUL II

Decizii

Art. 2. - În cazul în care o persoanã care depune o cerere prin care solicitã emiterea unei decizii nu este în mãsurã sã prezinte toate documentele si informatiile necesare pentru luarea unei hotãrâri, autoritatea vamalã emite decizia pe baza documentelor si informatiilor proprii pe care le are la dispozitie si pe care le comunicã solicitantului împreunã cu decizia.

Art. 3. - Decizia referitoare la o garantie favorabilã persoanei care a semnat un angajament de platã a sumei datorate, la prima cerere scrisã a autoritãtii vamale, se revocã în cazul în care angajamentul nu este respectat.

Art. 4. - (1) Revocarea nu afecteazã mãrfurile care, la data intrãrii ei în vigoare, sunt plasate deja sub un regim vamal în baza deciziei revocate.

(2) Cu toate acestea, autoritatea vamalã poate dispune titularului sã cearã ca aceste mãrfuri sã primeascã, într-un termen fixat, o destinatie aprobatã de vamã.

CAPITOLUL III

Procedee informatice

Art. 5. - (1) Autoritatea vamalã poate stabili, pe baza principiilor prevãzute prin reglementãrile vamale, conditiile si modalitãtile tehnice prin care formalitãtile sã fie îndeplinite prin procedee informatice.

(2) Prin termenii de mai jos se întelege:

a) procedee informatice – schimbul electronic de date între structurile autoritãtii vamale, precum si introducerea de informatii necesare întocmirii formalitãtilor în sistemul informatic vamal;

b) schimb electronic de date – EDI – transmiterea de date structurate conform cu standardele de mesaje agreate între un sistem informatic si un altul, pe cale electronicã;

c) mesaj standard agreat – o structurã predefinitã si recunoscutã pentru transmisia electronicã de date.

(3) Conditiile stabilite pentru îndeplinirea formalitãtilor prin procedee informatice trebuie sã cuprindã, între altele, mãsuri pentru verificarea sursei de date si pentru protectia datelor împotriva riscului accesului neautorizat, pierderii, modificãrii sau distrugerii.

Art. 6. - În situatia în care formalitãtile sunt îndeplinite prin procedee informatice, autoritatea vamalã poate stabili modalitãti de înlocuire a semnãturii olografe printr-o altã tehnicã care poate fi bazatã pe 3 utilizarea de coduri. Aceastã facilitate se acordã numai dacã sunt îndeplinite conditiile tehnice si administrative stabilite de autoritatea vamalã.

Art. 7. - (1) În cadrul programelor de testare care folosesc procedee informatice în scopul testãrii posibilitãtilor de simplificare, autoritatea vamalã poate, pe perioada strict necesarã pentru realizarea programului sã renunte la solicitarea urmãtoarelor informatii:

a) declaratia prevãzutã la art. 74 alin. (1);

b) prin exceptare de la dispozitiile art. 151 alin. (1), particularitãtile referitoare la unele rubrici din declaratia vamalã care nu sunt necesare identificãrii mãrfurilor si care nu reprezintã elemente pe baza cãrora se stabilesc drepturile de import sau de export.

(2) Cu toate acestea, informatiile prevãzute la alin. (1) se pot prezenta, la cererea autoritãtii vamale, în cadrul unei operatiuni de control.

(3) Cuantumul drepturilor de import care trebuie perceput în timpul perioadei de derogare prevãzutã la alin. (1), nu poate fi inferior celui care sar fi aplicat în absenta derogãrii.

CAPITOLUL IV

Schimb de date efectuat între birourile vamale prin utilizarea tehnologiei informatiei si a retelelor informatice

Art. 8. – Autoritatea vamalã utilizeazã tehnologia informatiei si retelele informatice pentru a asigura schimburile de informatii între birourile vamale participante la derularea unui regim vamal, cu exceptia unor situatii speciale sau a prevederilor referitoare la un regim vamal care, dacã este cazul, se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 9. – (1) Pe lângã conditiile prevãzute la art. 5 alin. (3), autoritatea vamalã stabileste si gestioneazã mecanismele de securitate adecvate, care sã asigure functionarea eficientã, fiabilã si sigurã a procedeelor informatice.

(2) Pentru a garanta nivelul de securitate, fiecare introducere, modificare sau stergere de date este înregistratã în sistem cu indicarea scopului prelucrãrii, a momentului exact si a persoanei care a efectuat operatia. Datele originale sau oricare alte date care au fãcut obiectul prelucrãrii sunt pãstrate cel putin 5 ani calendaristici, începând cu sfârsitul anului la care aceste date se referã.

(3) Autoritatea vamalã controleazã periodic securitatea sistemului informatic.

(4) Autoritatea Nationalã a Vãmilor, directiile regionale vamale si birourile vamale se informeazã reciproc în legãturã cu orice suspiciune privind încãlcarea securitãtii sistemului informatic.

CAPITOLUL V

Gestiunea riscurilor

Art. 10. – (1) Autoritatea vamalã efectueazã o gestiune a riscurilor vizând identificarea nivelului de risc asociat mãrfurilor care fac obiectul unui control sau a unei supravegheri vamale, stabilind, când este posibil, ca mãrfurile sã fie supuse sau nu unor controale vamale specifice si, în acest caz, precizând locul desfãsurãrii controlului.

(2) Stabilirea nivelului de risc se efectueazã în baza unei evaluãri a probabilitãtii de risc si a impactului acestuia în cazul în care s-ar produce efectiv. Procesul de selectie a expedierilor sau declaratiilor care se supun controalelor vamale trebuie sã continã si un element aleatoriu.

(3) În aplicarea prevederilor art. 40 alin. (2) din Codul vamal, gestiunea riscurilor se efectueazã în conformitate cu normele emise de autoritatea vamalã.

TITLUL II

INFORMATII OBLIGATORII

CAPITOLUL I

Definitii

Art. 11. - În sensul prezentului titlu, prin termenii de mai jos se întelege:

1. Informatii obligatorii - informatii emise de Autoritatea Nationalã a Vãmilor asupra clasificãrii tarifare sau originii, care obligã autoritatea vamalã când sunt îndeplinite conditiile prevãzute în prezentul titlu.

2. Solicitant:

a) în materie de tarif, orice persoanã care a solicitat în scris o informatie tarifarã obligatorie;

b) în materie de origine, orice persoanã care a solicitat în scris o informatie obligatorie în materie de origine si are motive întemeiate sã solicite o astfel de informatie.

3. Titular - persoana pe numele cãreia se elibereazã informatia obligatorie.

CAPITOLUL II

Procedura de obtinere a informatiilor obligatorii si de notificare a solicitantului

Art. 12. - (1) Solicitãrile de informatii obligatorii se adreseazã în scris Autoritãtii Nationale a Vãmilor. Solicitãrile de informatii tarifare obligatorii se întocmesc pe baza unui formular conform modelului prezentat în anexa nr. 1.

(2) Solicitarea de informatii tarifare obligatorii nu se poate referi decât la un singur tip de mãrfuri. Solicitarea de informatii obligatorii în materie de origine nu se poate referi decât la un singur tip de mãrfuri si un singur set de circumstante ce determinã originea.

(3) Solicitarea de informatii tarifare obligatorii trebuie sã continã urmãtoarele date:

a) numele si adresa titularului;

b) numele si adresa solicitantului în cazul în care aceastã persoanã nu este titularul;

c) nomenclatura vamalã în care urmeazã a se clasifica marfa;

d) descrierea amãnuntitã a mãrfii, astfel încât sã permitã identificarea ei si determinarea clasificãrii în nomenclatura vamalã;

e) compozitia mãrfii si metodele de examinare utilizate pentru

stabilirea acesteia, în cazul în care clasificarea depinde de aceasta;

f) eventualele probe, fotografii, planuri, cataloage sau orice alte documente disponibile care pot ajuta autoritatea vamalã în determinarea clasificãrii corecte a mãrfii în nomenclatura vamalã se ataseazã ca anexe;

g) clasificarea avutã în vedere;

h) acordul de a pune la dispozitie o traducere a oricãrui document anexat, în limba românã sau într-una din limbile de circulatie internationalã, dacã autoritatea vamalã cere acest lucru;

i) indicarea datelor ce trebuie considerate confidentiale;

j) indicarea de cãtre solicitant dacã, dupã cunostintele sale, s-au solicitat deja ori s-au emis informatii tarifare obligatorii pentru mãrfuri identice sau similare;

k) acceptul ca informatiile furnizate sã fie stocate într-o bazã de date a autoritãtii vamale si ca elementele informatiei tarifare obligatorii, inclusiv orice fotografie, schitã, brosurã si altele asemenea, sã fie fãcute publice prin Internet, cu exceptia elementelor pe care solicitantul le-a indicat ca fiind confidentiale; în acest caz se aplicã dispozitiile legale în vigoare privind protectia datelor cu caracter personal sau protectia informatiilor clasificate.

(4) Solicitarea de informatii obligatorii în materie de origine trebuie sã continã urmãtoarele date:

a) numele si adresa titularului;

b) numele si adresa solicitantului în cazul în care aceastã persoanã nu este titularul;

c) baza legalã pentru aplicarea unui regim tarifar preferential;

d) descrierea detaliatã a mãrfurilor si clasificarea tarifarã a acestora;

e) compozitia mãrfii si metodele de examinare utilizate pentru stabilirea acesteia si pretul ex-works dacã este necesar. Prin ex-works se întelege cã vânzãtorul îsi îndeplineste obligatia de livrare în momentul în care pune mãrfurile la dispozitia cumpãrãtorului în localurile vânzãtorului sau un alt loc numit cum ar fi fabricã, uzinã sau depozit, fãrã îndeplinirea formalitãtilor pentru export si fãrã încãrcarea mãrfurilor în vreun vehicul trimis sã le ridice;

f) conditiile ce permit determinarea originii, materialele utilizate si originea acestora, clasificarea tarifarã, valoarea si descrierea circumstantelor - regula schimbãrii pozitiei tarifare, a valorii adãugate, descrierea prelucrãrii sau transformãrii care are loc sau orice altã regulã specificã - în care aceste conditii sunt îndeplinite; în mod deosebit, se mentioneazã regula de origine aplicatã si originea avutã în vedere pentru mãrfurile în cauzã;

g) eventualele probe, fotografii, planuri, cataloage sau orice alte documente disponibile privind compozitia mãrfurilor si a materialelor utilizate si care pot ajuta în descrierea procesului de fabricare sau a transformãrii suferite de materiale;

h) acordul de a pune la dispozitie o traducere a oricãrui document anexat, în limba românã sau într-una din limbile de circulatie internationalã, dacã autoritatea vamalã cere acest lucru;

i) indicarea datelor ce trebuie considerate confidentiale;

j) indicarea de cãtre solicitant dacã, dupã cunostintele sale, s-au solicitat deja ori s-au emis informatii tarifare obligatorii sau informatii obligatorii în materie de origine pentru mãrfuri sau materiale identice sau similare cu cele la care se face referire la lit. d) si f);

k) acceptul ca informatiile furnizate sã fie stocate într-o bazã de date a autoritãtii vamale; se aplicã dispozitiile legale în vigoare în privinta protectiei informatiilor.

(5) Dacã autoritatea vamalã considerã cã solicitarea nu contine toate datele necesare pentru emiterea unei informatii obligatorii, cere solicitantului sã prezinte informatiile lipsã. Termenul legal de solutionare se calculeazã din momentul când autoritatea vamalã dispune de toateinformatiile necesare pentru a se pronunta; ea notificã solicitantului primirea solicitãrii si data de la care calculeazã termenul limitã.

Art. 13. - (1) Informatiile obligatorii se notificã solicitantului cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de:

a) 90 de zile de la acceptarea solicitãrii în materie de tarif; dacã în acest termen nu este posibilã comunicarea informatiei tarifare obligatorii, autoritatea vamalã notificã solicitantului explicând motivele întârzierii si precizând data la care anticipeazã emiterea comunicãrii informatiei tarifare obligatorii;

b) 150 de zile de la data acceptãrii solicitãrii, în materie de origine.

(2) Informatiile tarifare obligatorii si informatiile obligatorii în materie de origine se notificã pe formularele prevãzute în anexa nr. 1. În formular sunt indicate datele considerate a fi furnizate cu titlu confidential.

Art. 14. - Datele transmise în solicitarea de informatii obligatorii si informatia obligatorie notificatã se stocheazã în baza de date a autoritãtii vamale. Datele din informatiile tarifare obligatorii, inclusiv orice fotografie, schitã, brosurã si altele asemenea, pot fi fãcute publice prin Internet, cu exceptia informatiilor confidentiale înscrise în informatia tarifarã obligatorie comunicatã.

CAPITOLUL III

Efectul juridic al informatiilor obligatorii

Art. 15. - (1) Informatia obligatorie nu poate fi invocatã decât de titular.

(2) Titularul informatiei obligatorii este obligat, în momentul efectuãrii formalitãtilor vamale, sã declare autoritãtii vamale cã este în posesia unei informatii obligatorii care se referã la mãrfurile în cauzã.

(3) Titularul unei informatii obligatorii nu se poate folosi de aceasta pentru îndeplinirea formalitãtilor vamale a unor mãrfuri, decât dacã:

a) în materie de tarif, face dovada fatã de autoritatea vamalã cã mãrfurile respective sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informatia obligatorie prezentatã;

b) în materie de origine, face dovada fatã de autoritatea vamalã cã mãrfurile respective si circumstantele care au determinat originea sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informatia obligatorie prezentatã.

Art. 16. - (1) La data adoptãrii actelor normative prevãzute la art. 39 alin. (2) si (3) din Codul vamal, autoritatea vamalã ia mãsurile necesare pentru ca informatiile obligatorii emise dupã aceastã datã sã fie conforme cu actele normative respective.

(2) În scopul aplicãrii prevederilor alin. (1), data care se ia în considerare este data de la care aceste acte normative intrã în vigoare.

CAPITOLUL IV

Dispozitii aplicabile în cazul încetãrii valabilitãtii informatiilor obligatorii

Art. 17. - (1) În cazul în care titularul informatiilor obligatorii care si-au pierdut valabilitatea din motive prevãzute la art. 39 alin. (2) din Codul vamal doreste sã uzeze de dreptul de a utiliza aceste informatii pe o perioadã de timp conform prevederilor art. 39 alin. (5) din Codul vamal, acesta notificã Autoritãtii Nationale a Vãmilor, punând la dispozitie documentele doveditoare necesare pentru a permite efectuarea unei verificãri pentru a se stabili dacã se îndeplinesc conditiile specificate.

(2) În cazul în care nu se îndeplinesc conditiile prevãzute la alin. (1) referitoare la posibilitatea de a se invoca în continuare informatiile obligatorii, Autoritatea Nationalã a Vãmilor notificã în scris titularul.

CAPITOLUL V

Alte informatii

Art. 18. – (1) Orice persoanã are dreptul sã solicite autoritãtii vamale informatii privind aplicarea reglementãrilor vamale.

(2) Cererea trebuie sã fie redactatã în limba româna si sã continã numele si adresa, respectiv denumirea si sediul solicitantului, precum si obiectul acesteia.

(3) Dacã autoritatea vamalã constatã cã cererea nu contine toate elementele necesare, solicitantul va fi invitat sã furnizeze datele care lipsesc.

Art. 19. - (1) Cererea privind informatiile se adreseazã biroului vamal la care urmeazã sã fie efectuatã operatiunea de vãmuire.

(2) Dacã informatiile se referã la mãrfuri prezentate la biroul vamal sau la mãrfuri pentru care au fost efectuate formalitãtile vamale, solicitarea se adreseazã direct biroului vamal în a cãrui evidentã se aflã aceste mãrfuri.

(3) In cazul în care informatiile furnizate de biroul vamal nu sunt satisfãcãtoare, titularul cererii se poate adresa directiei regionale vamale în a cãrei razã de competentã teritorialã se aflã biroul vamal, prezentând si o copie dupã rãspunsul primit.

(4) În situatia în care nu este multumit de informatiile primite, titularul se poate adresa si Autoritãtii Nationale a Vãmilor, prezentând o copie a rãspunsurilor anterior primite.

TITLUL III

AGENTI ECONOMICI AUTORIZATI

CAPITOLUL I

Procedura de acordare a statutului de agent economic autorizat

Sectiunea 1

Statutul de agent economic autorizat

Art. 20. – (1) Statutul de agent economic autorizat, prevãzut la art. 32 din Codul vamal, denumit în continuare AEA, poate fi acordat dupã cum urmeazã:

a) certificatul AEA – Simplificãri Vamale pentru agentii economici care doresc sã beneficieze de simplificãrile prevãzute în reglementãrile vamale;

b) certificatul AEA – Securitate si Sigurantã pentru agentii economici care doresc sã beneficieze de facilitãti în ceea ce priveste controalele vamale de securitate si sigurantã aplicate la intrarea sau iesirea mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României;

c) certificatul AEA – Simplificãri Vamale / Securitate si Sigurantã pentru agentii economici care doresc sã beneficieze atât de simplificãrile cât si de facilitãtile prevãzute la lit. a) si b).

(2) Conform art. 32 alin. (2) si (3) din Codul vamal:

a) un certificat AEA – Simplificãri Vamale se acordã unui agent economic care îndeplineste conditiile prevãzute la art. 24-26;

b) un certificat AEA – Securitate si Sigurantã se acordã unui agent economic care îndeplineste conditiile prevãzute la art. 24 – 27;

c) un certificat AEA – Simplificãri Vamale/Securitate si Sigurantã se acordã unui agent economic care îndeplineste conditiile prevãzute la art. 24 - 27.

(3) Dacã, pe baza unui certificat AEA – Simplificãri vamale sau a unui certificat AEA - Simplificãri vamale/securitate si sigurantã, un agent economic autorizat solicitã una sau mai multe autorizatii prevãzute la art. 202, 205, 211, 214, 218, 219, 225, 226, 292 si 354, autoritatea vamalã verificã numai acele criterii care nu sunt acoperite de criteriile pentru acordarea statutului de AEA. Toate celelalte criterii sunt considerate a fi îndeplinite.

(4) Statutul de AEA se ia în considerare în cadrul analizei de risc.

Dacã, în urma unei analize de risc efectuate, biroul vamal competent selectioneazã pentru o verificare suplimentarã un transport acoperit de o declaratie sumarã sau o declaratie vamalã depusã de un agent economic autorizat, controlul se efectueazã cu prioritate.

Sectiunea a 2-a

Cererea de acordare a statutului de agent economic autorizat

Art. 21. – (1) Cererea de acordare a statului de AEA este prezentatã în scris sau, când este posibil, sub formã electronicã, în conformitate cu modelul prevãzut în anexa nr. 2.

(2) In cazul în care autoritatea vamalã considerã cã cererea depusã nu contine toate informatiile necesare, autoritatea vamalã, în termen de 30 de zile, solicitã agentului economic care a depus cererea, denumit în continuare solicitant, sã furnizeze informatiile necesare pentru justificarea cererii.

(3) Termenul prevãzut la art. 29 alin. (1) si art. 31 alin. (2) curge din momentul în care autoritatea vamalã dispune de toate informatiile necesare pentru luarea unei decizii; autoritatea vamalã aduce la cunostinta solicitantului faptul cã informatia a fost receptionatã si comunicã data de la care curge acest termen.

Art. 22. – (1) Cererea se depune la Autoritatea Nationalã a Vãmilor pentru verificarea existentei conditiilor si criteriilor necesare obtinerii statutului de AEA.

(2) Solicitantul desemneazã un punct central de acces sau o persoanã de contact din cadrul conducerii solicitantului pentru a permite accesul autoritãtii vamale la toate informatiile necesare pentru verificarea îndeplinirii cerintelor privind acordarea acestui statut.

Art. 23. – (1) Cererea se respinge dacã nu corespunde prevederilor din art. 21 si 22.

(2) Cererea se respinge dacã, în momentul prezentãrii sale, solicitantul se aflã în procedura de faliment. Dacã solicitantul are un reprezentant legal în materie de vamã, care a suferit o condamnare penalã definitivã, pentru încãlcarea reglementãrilor vamale legatã de activitatea sa ca reprezentant legal, cererea se respinge.

Sectiunea a 3-a

Conditii si criterii de acordare a statutului de agent economic autorizat

Art. 24. - (1) Conditia privind lipsa înregistrãrilor în baza de date a autoritãtii vamale referitoare la încãlcarea reglementãrilor vamale de cãtre agentul economic solicitant, conform art. 32 alin. (2) lit. a) din Codul vamal, se considerã îndeplinitã dacã agentul economic solicitant, persoanele responsabile din companie sau care exercitã control asupra gestionãrii companiei, reprezentantul legal în materie de vamã al solicitantului sau persoana desemnatã sã rãspundã de problemele vamale în cadrul companiei, nu au comis încãlcãri grave sau repetate ale reglementãrilor vamale în ultimii 3 ani ce preced depunerea cererii.

Acest criteriu poate fi considerat îndeplinit si în cazul de încãlcãri repetate ale reglementãrilor vamale, atunci când autoritatea vamalã le considerã de importantã neglijabilã care nu afecteazã buna credintã a solicitantului si atribuirea acestui certificat.

(2) Dacã persoana care exercitã controlul asupra companiei este stabilitã într-o altã tarã sau solicitantul este stabilit de mai putin de trei ani pe teritoriul României, antecedentele sunt examinate pe baza înregistrãrilor si informatiilor disponibile.

Art. 25. – Pentru a se putea stabili dacã solicitantul dispune de un sistem corespunzãtor de gestiune a înscrisurilor comerciale si, dacã este cazul, a documentelor de transport, prevãzute la art. 32 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, acesta trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

a) utilizarea unui sistem de înregistrare contabilã a operatiunilor care sã faciliteze controlul vamal bazat pe audit;

b) asigurarea accesului fizic sau electronic al autoritãtii vamale la documentele contabile ale agentului economic si, dupã caz, la documentele de transport;

c) sistemul logistic al solicitantului sã permitã diferentierea mãrfurilor românesti de cele strãine; îndeplinirea acestui criteriu nu este necesarã în cazul certificatului AEA – Securitate si Sigurantã;

d) sã utilizeze un sistem de gestiune administrativã care sã corespundã tipului si dimensiunii activitãtii si care este potrivit pentru gestionarea fluxului de mãrfuri si sã utilizeze un sistem de control intern capabil sã identifice tranzactiile ilegale sau neregulamentare;

e) sã utilizeze, atunci când este cazul, proceduri corespunzãtoare de gestiune a autorizatiilor si licentelor legate de mãsurile de politicã comercialã sau de comertul cu produse agricole;

f) sã utilizeze proceduri acceptabile de arhivare si protejare a documentelor si informatiilor;

g) sã utilizeze o politicã de companie în materie de luptã contra fraudei si de pregãtire a personalului în legãturã cu aceasta politicã;

h) sã aplice mãsuri corespunzãtoare de securitate a tehnologiei informatiei pentru protejarea sistemului sãu informatic împotriva oricãrui acces neautorizat si de securizare a documentatiei sale.

Art. 26. – (1) Conditia referitoare la solvabilitatea financiarã a solicitantului, prevãzutã la art. 32 alin. (2) lit. c) din Codul vamal este consideratã îndeplinitã dacã aceasta poate fi atestatã pentru ultimii trei ani.

Prin solvabilitate, în sensul prezentului articol, se întelege o pozitie financiarã bunã, care este suficientã pentru îndeplinirea de cãtre solicitant a obligatiilor.

(2) În cazul în care solicitantul si-a început activitatea de mai putin de trei ani, solvabilitatea sa financiarã se analizeazã pe baza înregistrãrilor si informatiilor de care dispune.

Art. 27. – Normele de securitate si de sigurantã ale solicitantului legate de gestionarea riscurilor prevãzute la art. 32 alin. (2) lit. c) din Codul vamal se considerã corespunzãtoare dacã:

a) toate clãdirile sale sunt construite din materiale care rezistã la un acces neautorizat si furnizeazã protectie contra accesului neautorizat;

b) sunt luate mãsuri de control corespunzãtoare pentru a preveni accesul neautorizat în zona de expeditie, a cheiurilor de încãrcare si la zonele în care este plasatã marfa;

c) mãsurile referitoare la manipularea mãrfurilor care intrã sau ies includ si protectia contra introducerii, substituirii sau pierderii de materiale, precum si de deteriorare a utilajelor de încãrcare;

d) sunt aplicate proceduri menite sã asigure gestionarea licentelor de import sau export privind prohibitii sau restrictii si pentru diferentierea acestor mãrfuri de alte mãrfuri;

e) agentul economic aplicã mãsuri care permit identificarea clarã a furnizorilor si a clientilor sãi, astfel încât sã se securizeze lantul logistic international;

f) agentul economic practicã, în limitele posibilitãtilor prevãzute de legislatie, selectia la angajarea si interogarea viitorilor sãi colaboratori si procedeazã, în plus, la verificarea candidaturilor si la controlul periodic al nivelului de pregãtire si al antecedentelor;

g) este asiguratã o participare activã a salariatilor la programele de instruire în probleme de securitate.

Art. 28. – (1) Autoritatea Nationalã a Vãmilor emite norme pentru interpretarea unitarã a criteriilor de acordare a statutului de agent economic autorizat si de aplicare uniformã a auditului efectuat în baza acestor criterii.

(2) Tipul si dimensiunea activitãtii solicitantului sunt luate în considerare atunci când autoritatea vamalã verificã conformitatea acestuia cu criteriile prevãzute la art. 24 - 27.

Sectiunea a 4-a

Procedura de eliberare a certificatelor AEA

Art. 29. - (1) Autoritatea Nationalã a Vãmilor comunicã în termen e 5 zile existenta unei cereri cãtre birourile vamale si directiile regionale vamale prin intermediul unei retele informatice.

(2) Birourile vamale si directiile regionale vamale furnizeazã toate informatiile utile de care dispun în legãturã cu solicitantul, care pot prejudicia acordarea certificatului.

Art. 30. – (1) Autoritatea Nationalã a Vãmilor are obligatia de a analiza dacã sunt îndeplinite conditiile si criteriile pentru acordarea statutului de AEA.

(2) În cazul în care s-a efectuat o expertizã în legãturã cu conditiile si criteriile de acordare a statutului de AEA, Autoritatea Nationalã a Vãmilor poate, pe proprie rãspundere, sã accepte elementele probante furnizate.

Art. 31. – (1) Autoritatea Nationalã a Vãmilor emite certificatul prin care se acordã statutul de AEA conform modelului si instructiunilor de completare prevãzute în anexa nr. 3 si îl transmite de îndatã solicitantului. Limitele facilitãtilor acordate prin certificate se stabilesc de Autoritatea Nationalã a Vãmilor.

(2) Certificatul AEA se emite în termen de 60 de zile calendaristice de la prezentarea cererii. Termenul poate fi prelungit cu 30 de zile calendaristice, iar în acest caz autoritatea vamalã informeazã solicitantul în legãturã cu motivele acestei prelungiri, înainte de expirarea termenului de 60 de zile.

(3) Dacã rezultatele verificãrii conduc la respingerea cererii, autoritatea vamalã comunicã solicitantului constatãrile sale si îl consultã înainte de luarea acestei decizii.

(4) Respingerea unei cereri nu atrage si retragerea altor autorizatii existente pentru solicitant, acordate în conformitate cu reglementãrile vamale.

(5) În cazul în care cererea este respinsã, Autoritatea Nationalã a Vãmilor comunicã solicitantului, în termenele prevãzute la alin. (2), motivele care au stat la baza deciziei.

Art. 32. - Autoritatea Nationalã a Vãmilor informeazã, în termen de 5 zile lucrãtoare, birourile vamale si directiile regionale vamale despre faptul cã a fost emis un certificat AEA, cu ajutorul retelei informatice. În acelasi termen este furnizatã si informatia cã cererea a fost respinsã.

CAPITOLUL II

Efectele juridice ale certificatelor AEA

Sectiunea 1

Prevederi generale

Art. 33. – (1) Certificatul AEA produce efecte juridice în cea de-a 10 zi lucrãtoare de la emiterea sa.

(2) Durata de valabilitate a certificatului nu este limitatã.

(3) Certificatul AEA este acceptat de toate birourile vamale si directiile regionale vamale.

(4) Fãrã sã se înlãture aplicarea prevederilor alin. (2), Autoritatea Nationalã a Vãmilor reexamineazã periodic conformitatea cu conditiile si criteriile care trebuie respectate de agentul economic autorizat, astfel:

a) cel putin o datã la trei ani; în cazul în care autorizatia este eliberatã unui solicitant care îsi desfãsoarã activitatea de mai putin de trei ani, prima reexaminare se va face la sfârsitul primului an;

b) în cazul în care survin modificãri majore în reglementãrile vamale;

c) în cazul în care existã motive temeinice sã se considere cã, criteriile si conditiile nu mai sunt respectate de agentul economic autorizat.

Dispozitiile art. 30 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor.

(5) Concluziile reexaminãrii se comunicã birourilor vamale si directiilor regionale vamale prin intermediul retelei informatice.

Sectiunea a 2-a

Suspendarea statului de agent economic autorizat

Art. 34. - (1) Statutul de AEA se suspendã în cazul în care se constatã nerespectarea conditiilor sau criteriilor de acordare ale acestui statut sau atunci când s-a comis un act ce poate intra sub incidenta legii penale în legãturã cu încãlcarea reglementãrilor vamale.

Înainte de adoptarea unei astfel de decizii, autoritatea vamalã comunicã pozitia sa persoanei interesate care are dreptul sã-si remedieze situatia sau sã-si exprime punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice.

Cu toate acestea, suspendarea intrã în vigoare imediat când aceasta se impune datoritã felului sau a gradului de pericol, protectiei securitãtii sau sigurantei cetãtenilor, sãnãtãtii publice sau a mediului înconjurãtor. În acest caz, Autoritatea Nationalã a Vãmilor informeazã imediat birourile vamale si directiile regionale vamale pentru a asigura protectia la nivel national.

(2) Cu exceptia cazului în care existã un risc iminent, când situatia de neconformitate nu este clarificatã în termenul prevãzut la alin. (1) sau în cazul comiterii unui act ce poate intra sub incidenta legii penale în legãturã cu încãlcarea reglementãrilor vamale, Autoritatea Nationalã a Vãmilor comunicã agentului economic cã statutul de AEA este suspendat pentru o duratã de 30 de zile calendaristice, astfel încât sã-i permitã acestuia sã ia mãsurile de reglementare a situatiei. Aceeasi notificare este adresatã, prin intermediul retelelor informatice, birourilor vamale si directiilor regionale vamale.

(3) Pe durata suspendãrii, nu se mai beneficiazã de avantajele acordate prin statutul de AEA, inclusiv utilizarea oricãrei simplificãri sau facilitãti acordate potrivit acestui statut. Agentul economic autorizat nu se exclude de la utilizarea oricãrei simplificãri care a fost autorizatã fãrã legãturã cu statutul de AEA sau pentru care poate fi acordat un alt tip de autorizatie.

Cu toate acestea, dacã în cazul unui certificat AEA – Simplificãri Vamale/Securitate si Sigurantã, agentul economic nu îndeplineste conditiile prevãzute la art. 27, certificatul este suspendat temporar si un certificat AEA – Simplificãri Vamale poate fi eliberat la cerere.

(4) În cazul în care agentul economic a luat mãsurile necesare pentru respectarea criteriilor si conditiilor, autoritatea vamalã competentã anuleazã suspendarea si informeazã despre aceasta agentul economic interesat, precum si birourile vamale si directiile regionale vamale.

În situatia prevãzutã la alin. (3) paragraful 2 certificatul original produce din nou efecte, iar certificatul AEA - Simplificãri Vamale se revocã.

(5) În cazul în care agentul economic interesat nu ia mãsurile necesare în termen de 30 de zile de la suspendare, Autoritatea Nationalã a Vãmilor retrage statutul de AEA si comunicã aceasta birourilor vamale si directiilor regionale vamale cu ajutorul retelelor informatice.

În situatia prevãzutã la alin. (3) paragraful 2 certificatul original este retras definitiv si numai un nou certificat AEA - Simplificãri Vamale – Securitate si Sigurantã este considerat valid.

(6) Autoritatea Nationalã a Vãmilor poate prelungi suspendarea cu încã o perioadã de 30 de zile, dacã agentul economic autorizat nu este în mãsurã sã-si reglementeze situatia, dar poate dovedi respectarea conditiilor stabilite dacã termenul de suspendare este prelungit.

Prevederile alin. (3) paragraful 2, alin. (4) paragraful 2 si alin. (5) paragraful 2 se aplicã în mod corespunzãtor.

(7) Agentul economic autorizat poate solicita din proprie initiativã suspendarea statutului sãu în cazul în care pentru o anumitã perioadã nu mai poate îndeplini unele conditii care au stat la baza acordãrii acestui statut. În acest caz informeazã Autoritatea Nationalã a Vãmilor indicând si termenul limitã pânã la care va lua mãsurile necesare pentru îndeplinirea conditiilor si reglementarea situatiei. În acest caz, dispozitiile alin. (2) – (4) se aplicã în mod corespunzãtor.

Termenul indicat în notificare poate fi prelungit de Autoritatea Nationalã a Vãmilor când agentul economic demonstreazã bunã credintã.

În caz contrar, statutul de AEA este retras de Autoritatea Nationalã a Vãmilor care comunicã acest lucru birourilor vamale si directiilor regionale vamale utilizând retelele informatice vamale.

Sectiunea a 3-a

Retragerea statutului de agent economic autorizat

Art. 35. – (1) Statutul de AEA este retras dacã nu se respectã mãsurile prevãzute la art. 34 alin. (4) sau în cazul aplicãrii sanctiunilor, rãmase definitive, pentru încãlcarea reglementãrilor vamale.

(2) Statutul de AEA poate fi retras si la cererea agentului economic.

(3) Retragerea produce efecte juridice din ziua urmãtoare notificãrii. Dacã în cazul unui certificat AEA –simplificãri vamale/securitate si sigurantã, agentul economic în cauzã nu îndeplineste conditiile prevãzute la art. 27, certificatul se revocã si un nou certificat AEA simplificãri vamale poate fi eliberat.

(4) Autoritatea Nationalã a Vãmilor comunicã imediat, prin intermediul retelelor informatice, birourilor vamale si directiilor regionale vamale mãsura retragerii.

(5) Cu exceptia cazului prevãzut la alin. (2), agentul economic nu poate prezenta o nouã cerere de acordare a statutului de agent economic autorizat în urmãtorii 3 ani de la data retragerii.

CAPITOLUL III

Schimbul de informatii

Art. 36. – (1) Agentul economic autorizat informeazã Autoritatea Nationalã a Vãmilor în legãturã cu orice eveniment care i-ar putea afecta statutul, inclusiv cu modificãrile intervenite în sistemul sãu contabil sau în procedurile sale administrative ori logistice.

(2) Toate informatiile utile primite sau detinute de Autoritatea Nationalã a Vãmilor se comunicã de aceasta birourilor vamale si directiilor regionale vamale la care agentul economic autorizat îsi exercitã activitatea.

(3) Dacã Autoritatea Nationalã a Vãmilor revocã pentru agentul economic autorizat o autorizatie specificã pentru utilizarea unei anumite simplificãri vamale, aceasta este notificatã biroului vamal.

Art. 37. – Datele din cererile transmise pe cale electronicã, certificatele AEA si, dacã este cazul, suspendarea sau retragerea lor, precum si orice alte informatii despre acestea sunt stocate într-o bazã de date la nivelul Autoritãtii Nationale a Vãmilor, fiind aplicabile în mod corespunzãtor dispozitiile art. 41 din Codul vamal.

TITLUL IV

ORIGINEA MÃRFURILOR

CAPITOLUL I

Originea nepreferentialã

Art. 38. - Prelucrarea sau transformarea în urma cãreia produsul obtinut se încadreazã la o pozitie tarifarã din Nomenclatura Combinatã diferitã de cea a materialelor utilizate în fabricare, se considerã prelucrare sau transformare substantialã.

Art. 39. - Se considerã prelucrãri sau transformãri insuficiente pentru a conferi produselor originea, indiferent dacã se schimbã sau nu pozitia tarifarã, urmãtoarele operatiuni:

a) operatiuni destinate sã asigure pãstrarea produselor în bunã stare pe durata transportului si depozitãrii, cum ar fi ventilatie, întindere, uscare, eliminare a pãrtilor deteriorate, refrigerare, conservarea în apã sulfitatã sau în saramurã si alte operatiuni similare;

b) operatiuni simple constând din înlãturarea prafului, separarea, cernerea, sortarea, clasificarea, asortarea inclusiv alcãtuirea de seturi, spãlarea, debitarea, vopsirea;

c) schimbãri de ambalaje si separãri sau unificãri de loturi ori simpla ambalare în saci, lãzi, cutii, fixarea pe plansete si alte operatiuni simple de ambalare;

d) aplicarea de însemne, etichete, mãrci sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;

e) simpla asamblare a pãrtilor în vederea constituirii unui produs complet;

f) o combinatie de douã sau mai multe operatiuni prevãzute la lit. a)-e).

Art. 40. - (1) Bunurile transportate în mai multe transporturi, în stare neasamblatã, sunt considerate, în vederea stabilirii originii, ca un singur bun.

(2) Ambalajele sunt considerate ca având aceeasi origine cu bunurile pe care le contin. În cazul în care ambalajele sunt declarate separat de bunuri, originea acestora se determinã pe baza regulilor stabilite în Codul vamal si în prezentul regulament.

(3) Pentru determinarea originii bunurilor, nu se ia în considerare originea produselor energetice, instalatiilor, masinilor, uneltelor utilizate în fabricarea si prelucrarea bunurilor.

Art. 41. - (1) Accesoriile, piesele de schimb sau uneltele livrate împreunã cu echipamente, masini, aparate sau vehicule, care fac parte din dotarea standard a acestora, se considerã ca având aceeasi origine ca si echipamentele, masinile, aparatele sau vehiculele respective.

(2) Piesele de schimb esentiale ce se folosesc la echipamente, masini, aparate sau vehicule puse în liberã circulatie sau exportate anterior se considerã ca având aceeasi origine ca si echipamentele, masinile, aparatele sau vehiculele respective, cu conditia respectãrii prevederilor referitoare la piesele de schimb din prezentul capitol.

Art. 42. - Prezumtia de origine prevãzutã la art. 41 se acceptã numai dacã:

a) aceasta este necesarã pentru importul în tara de destinatie;

b) încorporarea respectivelor piese de schimb esentiale în echipamente, masini, aparate sau vehicule în faza de productie nu ar fi influentat originea acestora.

Art. 43. - (1) În sensul aplicãrii art. 41 prin Echipament, masinã, aparat sau vehicul – se întelege mãrfurile enumerate în sectiunile XVI, XVII si XVIII ale Nomenclaturii Combinate, denumitã în continuare N.C.

(2) În sensul aplicãrii art. 41 prin Piese de schimb esentiale – se întelege piesele care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele conditii:

a) sã fie componente în absenta cãrora nu se poate asigura functionarea corectã a produselor prevãzute la alin. (1) puse în liberã circulatie sau exportate anterior;

b) sã fie caracteristice acelor mãrfuri;

c) sã fie prevãzute pentru întretinerea curentã si înlocuirea unor piese de acelasi tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.

Art. 44. - (1) Cererea prezentatã autoritãtilor competente sau institutiilor abilitate în vederea obtinerii unui certificat de origine pentru piese de schimb esentiale, precum si certificatul de origine trebuie sã continã o declaratie a persoanei interesate, din care sã rezulte cã respectivele mãrfuri sunt destinate întretinerii curente a unui echipament, masinã, aparat sau vehicul exportat anterior, împreunã cu descrierea exactã a respectivului echipament, masinã, aparat sau vehicul.

(2) În situatia în care este posibil, persoana interesatã precizeazã, de asemenea, datele înscrise în certificatul de origine privind autoritatea emitentã, numãrul si data eliberãrii certificatului, sub acoperirea cãruia s-a exportat echipamentul, masina, aparatul sau vehiculul pentru a cãrui întretinere sunt destinate piesele.

Art. 45. - În situatia în care originea pieselor de schimb esentiale în sensul art. 41 trebuie doveditã la punerea lor în liberã circulatie prin prezentarea unui certificat de origine, certificatul trebuie sã continã datele prevãzute la art. 44.

Art. 46. - Pentru a asigura aplicarea regulilor prevãzute în prezentul capitol pentru piesele de schimb esentiale, autoritãtile competente pot solicita dovezi suplimentare, cum ar fi:

a) prezentarea facturii sau a unei copii a facturii aferente echipamentului, masinii, aparatului sau vehiculului pus în liberã circulatie sau exportat anterior;

b) contractul sau o copie a contractului sau orice alt document care sã dovedeascã faptul cã livrarea se face ca parte a serviciului normal de întretinere.

Art. 47. - În situatia în care originea unei mãrfi este sau trebuie doveditã la import prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele conditii:

a) sã fie întocmit de o autoritate sau organism abilitat în acest scop de cãtre tara emitentã;

b) sã certifice fãrã nici un dubiu cã marfa respectivã îsi are originea într-o anumitã tarã;

c) sã continã toate datele necesare pentru identificarea produsului la care se referã, în mod deosebit la numele expeditorului, numãrul de colete, natura lor, marcajele si numerele coletelor, tipul de marfã, greutatea brutã si netã a mãrfii; datele privind greutatea se pot înlocui cu alte date, cum ar fi numãrul sau volumul, când marfa este supusã unor modificãri considerabile de greutate pe durata transportului sau când greutatea sa nu poate fi apreciatã sau când identificarea se realizeazã în mod normal prin alte caracteristici de acest fel.

Art. 48. - (1) Certificatul de origine eliberat de autoritãtile competente sau organismele abilitate din România trebuie sã respecte conditiile stabilite la art. 47 lit. a) si c).

(2) Cererea de eliberare a certificatului de origine si certificatul de origine se întocmesc pe formularele corespunzãtoare modelelor din anexa nr. 4.

(3) Certificatul de origine atestã cã mãrfurile provin din România.

Art. 49. - (1) Certificatele de origine se elibereazã pe baza cererii scrise a persoanei interesate.

(2) În situatii justificate, în special în cazul în care solicitantul desfãsoarã permanent operatiuni de export, autoritãtile competente pot renunta sã solicite depunerea unei cereri pentru fiecare operatiune de

export, cu conditia respectãrii dispozitiilor referitoare la origine.

(3) În situatia în care cerintele comerciale impun aceasta, se pot elibera unul sau mai multe exemplare ale unui certificat de origine.

Art. 50. - (1) Certificatul are dimensiunile de 210 x 297 mm. Se acceptã o tolerantã în lungime de maximum 5 mm în minus sau 8 mm în plus. Hârtia folositã este de culoare albã fãrã pastã mecanicã, finisatã pentru scris si cântãrind cel putin 64 g/m2 sau între 25 si 30 g/m2 când se foloseste hârtie pentru postã aerianã. Imprimarea pe fond a certificatului este ghiosatã, de culoare sepia, astfel încât sã evidentieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(2) Autoritatea emitentã îsi poate rezerva dreptul de a tipãri formularele certificatelor de origine sau poate încredinta tipãrirea lor unor tipografii autorizate. În acest din urmã caz, fiecare certificat trebuie sã includã o referire la aceastã autorizatie. Pe fiecare certificat se mentioneazã numele si adresa tipografiei sau un semn prin care aceasta sã poatã fi identificatã. Certificatul trebuie sã continã, de asemenea, un numãr de serie imprimat sau stampilat, cu ajutorul cãruia sã poatã fi identificat.

Art. 51. - Formularul de cerere si certificatul de origine se completeazã prin procedee mecanografice sau de mânã cu litere de tipar, în mod identic, în limba românã sau, în functie de uzantele si cerintele comerciale, într-o limbã de circulatie internationalã.

Art. 52. - Fiecare certificat de origine prevãzut la art. 48 are un numãr de serie prin care sã poatã fi identificat. Cererea pentru certificat si toate exemplarele certificatului trebuie sã aibã acelasi numãr.

În plus, autoritatea competentã sau organismul abilitat din România numeroteazã aceste documente în ordinea eliberãrii lor.

Art. 53. - Autoritatea competentã decide ce date suplimentare sã se înscrie, dacã este cazul, în cerere. Aceste date suplimentare trebuie sã se limiteze la strictul necesar.

Art. 54. - Autoritatea competentã sau organismul abilitat din  România care a eliberat certificate de origine trebuie sã pãstreze cererile timp de minim doi ani.

CAPITOLUL II

Originea preferentialã

Art. 55. - Regimul tarifar preferential prevãzut de acordurile internationale la care România este parte se acordã în conditiile stabilite de aceste acorduri. Dovada originii si documentele probatorii, precum si metodele de cooperare administrativã sunt cele prevãzute de fiecare acord în parte.

TITLUL V

VALOAREA ÎN VAMÃ

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 56. - Procedura de determinare a valorii în vamã este cea prevãzutã în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, publicatã în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 360 din 27 decembrie 1994, cu modificãrile ulterioare, denumit în continuare Acord si în Codul vamal al României.

Art. 57. - În scopul aplicãrii art. 1 din Acord, pentru mãrfurile al cãror pret nu a fost efectiv plãtit la momentul evaluãrii în scop vamal, pretul de plãtit la data stabilitã potrivit tranzactiei se ia în considerare, ca regulã generalã, drept bazã pentru determinarea valorii în vamã.

Art. 58. - (1) În scopul aplicãrii art. 1 paragraful 1 din Acord, în cazul în care mãrfurile declarate pentru punerea în liberã circulatie constituie o parte dintr-o cantitate mai mare de mãrfuri de acelasi fel, cumpãrate în cadrul aceleiasi tranzactii, pretul efectiv plãtit sau de plãtit este pretul calculat proportional în functie de cantitãtile declarate raportate la cantitatea total cumpãratã.

Repartizarea proportionalã a pretului efectiv plãtit sau de plãtit se aplicã si în cazul pierderii partiale sau în cazul în care mãrfurile de evaluat au fost deteriorate înainte de punerea în liberã circulatie.

(2) Dupã punerea în liberã circulatie a mãrfurilor poate fi luatã în considerare o modificare a pretului efectiv plãtit sau de plãtit fãcutã de vânzãtor în beneficiul cumpãrãtorului, în scopul determinãrii valorii în vamã în concordantã cu dispozitiile art. 1 din Acord, dacã se demonstreazã fatã de autoritatea vamalã cã:

a) mãrfurile prezentau defecte în momentul acceptãrii declaratiei vamale de cãtre autoritatea vamalã;

b) vânzãtorul a modificat pretul în executarea unei obligatii de garantie prevãzutã în contractul de vânzare, încheiat înainte de punerea în liberã circulatie a mãrfurilor;

c) caracterul defectuos al mãrfurilor respective nu a fost luat deja în considerare în contractul de vânzare al mãrfurilor.

(3) Pretul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfuri, modificat conform prevederilor alin. (2), poate fi luat în considerare numai dacã aceastã modificare a fost fãcutã în cadrul unei perioade de 12 luni de la data acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie a mãrfurilor.

Art. 59. - (1) În sensul art. 1 din Acord, faptul cã mãrfurile care fac obiectul unei vânzãri sunt declarate pentru punerea în liberã circulatie trebuie sã fie considerat drept o indicatie suficientã cã ele au fost vândute pentru export cu destinatia teritoriul vamal al României. În cazul vânzãrilor succesive efectuate anterior evaluãrii, o asemenea indicatie o constituie numai ultima vânzare, cea care a condus la introducerea mãrfurilor în teritoriul vamal al României, sau o vânzare care are loc pe teritoriul vamal al României înainte de punerea în liberã circulatie a mãrfurilor. Când pretul declarat se referã la o vânzare care are loc anterior ultimei vânzãri în baza cãreia mãrfurile au fost introduse în teritoriul vamal al României, trebuie sã se demonstreze autoritãtii vamale cã aceastã vânzare a mãrfurilor a avut loc în vederea exportului cu destinatia teritoriul vamal al României.

Prevederile art. 74 – 78 se aplicã în mod corespunzãtor.

(2) În situatia în care mãrfurile sunt utilizate într-o altã tarã între momentul vânzãrii si momentul punerii în liberã circulatie, nu se impune ca valoarea în vamã sã fie valoarea de tranzactie. Singura conditie pe care cumpãrãtorul trebuie sã o îndeplineascã este aceea de a fi parte la contractul de vânzare.

Art. 60. - (1) În situatia în care, prin aplicarea art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord, se constatã cã vânzarea sau pretul mãrfurilor importate sunt subiectul unei conditii sau al unei prestatii referitoare la aceste mãrfuri, a cãror valoare poate fi determinatã, aceastã valoare este consideratã ca o platã indirectã a unei pãrti a pretului efectiv plãtit sau de plãtit efectuatã de cumpãrãtor vânzãtorului, cu exceptia urmãtoarelor cazuri:

a) conditia sau prestatia se referã la activitãtile, inclusiv cele care se referã la comercializarea mãrfurilor de evaluat, prevãzute la punctul 2 al notei relative la art. 1 din Acord privind pretul efectiv plãtit sau de plãtit;

b) conditia sau prestatia se referã la unul din elementele care trebuie adãugate pretului efectiv plãtit sau de plãtit conform art. 8 din Acord si art. 57 alin. (2) din Codul vamal.

(2) În sensul alin. (1) lit. a), prin expresia activitãti care se referã la comercializare se înteleg toate activitãtile privind publicitatea si promovarea vânzãrii mãrfurilor respective, precum si toate activitãtile referitoare la garantiile aferente acestor mãrfuri. Activitãtile de acest fel trebuie considerate ca fiind întreprinse de cumpãrãtor în contul sãu chiar dacã ele rezultã dintr-o obligatie a cumpãrãtorului stabilitã în baza unui contract încheiat cu vânzãtorul.

(3) În cazul în care ambalajele la care se face referire la art. 8 paragraful 1 lit. a)ii) din Acord fac obiectul unor introduceri repetate în tarã, la solicitarea declarantului se va repartiza costul acestora în mod corespunzãtor pentru a fi inclus în valoarea în vamã a mãrfurilor importate, conform principiilor de contabilitate general admise.

(4) În aplicarea prevederilor art. 8 paragrafului 1 lit. b)iv) din Acord, costurile cercetãrii si al planurilor preliminare de design nu se includ în valoarea în vamã.

(5) Prevederile art. 57 alin. (3) din Codul vamal se aplicã în mod corespunzãtor când valoarea în vamã se determinã prin aplicarea altei reguli de evaluare decât cea a valorii de tranzactie.

Art. 61. - (1) La cererea unei persoane interesate, Autoritatea Nationalã a Vãmilor poate autoriza determinarea pe baza unor criterii corespunzãtoare si specifice:

a) a unor elemente care trebuie adãugate la pretul efectiv plãtit sau de plãtit conform art. 8 paragraful 1 din Acord si a art. 57 alin. (2) din Codul vamal, dar care nu sunt cuantificabile la momentul nasterii datoriei vamale;

b) a unor elemente care nu se includ în valoarea în vamã conform prevederilor art. 57 alin. (3) din Codul vamal, cu punctului 3 al notei relative la art. 1 din Acord privind pretul efectiv plãtit sau de plãtit, cu art. 8 paragraful 1 lit.a)i) din Acord si cu punctul 1 al notei relative la paragraful 1c) de la art. 8 din Acord, dar care nu sunt distincte de pretul efectiv plãtit sau de plãtit la momentul nasterii datoriei vamale.

În aceste cazuri, valoarea în vamã declaratã nu este consideratã provizorie în sensul prevederilor art. 199 alin. (3).

(2) Autorizatia se acordã dacã sunt îndeplinite urmãtoarele conditii:

a) îndeplinirea procedurii prevãzute la art. 201 ar reprezenta, în aceste circumstante, costuri administrative disproportionate;

b) aplicarea regulilor de evaluare prevãzute la art. 2 – 7 din Acord este inadecvatã în aceste circumstante particulare;

c) existã motive temeinice pentru a considera cã suma reprezentând cuantumul drepturilor de import care trebuie încasatã în perioada de valabilitate a autorizatiei nu va fi mai micã decât cea care ar fi fost perceputã în absenta unei astfel de autorizatii;

d) concurenta între agentii economici nu este distorsionatã.

(3) Normele de autorizare se stabilesc de Autoritatea Nationalã a Vãmilor si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CAPITOLUL II

Dispozitii referitoare la redevente si drepturi de licentã

Art. 62. - (1) În sensul art. 8 paragraful 1 lit.c) din Acord, prin redevente si drepturi de licentã se întelege, în special, plata pentru utilizarea drepturilor referitoare la:

a) producerea mãrfurilor importate, în special brevete, lucrãri de design, modele si procese de fabricatie;

b) vânzarea pentru export a mãrfurilor importate, în special mãrci de fabricã sau de comert, lucrãri de design înregistrate;

c) utilizarea sau revânzarea mãrfurilor importate, în special drepturi de autor, procedee de fabricatie încorporate inseparabil în mãrfurile importate.

(2) Fãrã a aduce atingere notei relative la paragraful 1c) de la art. 8 din Acord, în cazul în care valoarea în vamã se determinã pe baza art. 1 din Acord, redeventa sau dreptul de licentã se adaugã pretului efectiv plãtit sau de plãtit numai dacã aceastã platã se referã la mãrfurile de evaluat si constituie o conditie a vânzãrii acestor mãrfuri.

Art. 63. - (1) În situatia în care marfa importatã reprezintã numai un element sau o componentã a mãrfurilor produse în România, se efectueazã o ajustare a pretului efectiv plãtit sau de plãtit pentru marfa importatã numai dacã redeventa sau dreptul de licentã se referã la aceastã marfã.

(2) Faptul cã mãrfurile se importã neasamblate sau trebuie sã sufere prelucrãri minore înainte de revânzare, precum diluarea sau ambalarea, nu reprezintã un temei pentru a considera cã redeventa sau dreptul de licentã nu se referã la mãrfurile importate.

(3) În concordantã cu nota relativã la paragraful 3 de la art. 8 din Acord, dacã redeventa sau dreptul de licentã se referã în parte la mãrfurile importate si în parte la alte elemente sau pãrti componente adãugate mãrfurilor dupã ce au fost importate sau se referã la activitãti si servicii care au loc dupã efectuarea importului, se va efectua o repartizare proportionalã a acestora numai pe baza unor date obiective si cuantificabile.

Art. 64. - O redeventã sau un drept de licentã referitoare la dreptul de folosire a unei mãrci de fabricã sau de comert se adaugã la pretul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfurile importate numai dacã:

a) redeventa sau dreptul de licentã se referã la mãrfuri care se revând în aceeasi stare sau care sunt supuse numai unor prelucrãri minore dupã import;

b) mãrfurile se comercializeazã sub o marcã înregistratã, aplicatã înainte sau dupã import, pentru care se plãteste redeventa sau dreptul de licentã; si

c) cumpãrãtorul nu are libertatea de a obtine astfel de mãrfuri de la alte persoane care nu sunt legate de vânzãtor.

Art. 65. - În situatia în care cumpãrãtorul achitã o redeventã sau un drept de licentã cãtre un tert, conditiile prevãzute la art. 62 alin. (2) sunt îndeplinite numai dacã vânzãtorul sau o persoanã legatã de acesta cere cumpãrãtorului sã efectueze acea platã.

Art. 66. - În situatia în care modalitatea de calcul a sumei reprezentând o redeventã sau un drept de licentã face referire la pretul mãrfurilor importate, se considerã cã plata acestei redevente sau drept de licentã se referã la mãrfurile de evaluat, cu exceptia cazului în care se probeazã altfel. Faptul cã suma se calculeazã fãrã a se tine cont de pretul mãrfurilor importate, nu reprezintã un temei pentru a considera cã plata acestei redevente sau a dreptului de licentã nu se referã la mãrfurile de  evaluat.

Art. 67. - În aplicarea prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord nu se ia în considerare tara de resedintã a persoanei care beneficiazã de plata redeventei sau a dreptului de licentã.

CAPITOLUL III

Dispozitii referitoare la cheltuielile de transport

Art. 68. - În aplicarea prevederilor art. 57 alin. (2) lit. a) din Codul  vamal si a punctului 3 b) al notei relative la art. 1 din Acord privind pretul efectiv plãtit sau de plãtit:

a) în situatia în care mãrfurile sunt transportate cu acelasi mijloc de transport pânã la un punct situat dupã locul de introducere în teritoriul vamal al României, cheltuielile de transport sunt repartizate proportional cu distanta parcursã în exteriorul si în interiorul teritoriului vamal al României, numai dacã nu sunt prezentate autoritãtii vamale justificãri care sã arate costurile care ar fi fost suportate în conformitate cu un tarif obligatoriu si general pentru transportul mãrfurilor pânã la locul de introducere pe teritoriul vamal al României;

b) în situatia în care mãrfurile sunt facturate la un pret unic franco destinatie care corespunde pretului la locul de introducere în teritoriul vamal al României, cheltuielile de transport în interiorul României nu se deduc din acest pret. O astfel de deducere poate fi admisã dacã se prezintã autoritãtii vamale justificãri din care sã rezulte cã pretul franco frontierã este mai mic decât pretul franco destinatie. Prin pret franco la destinatie sau la frontierã se întelege pretul de la locul în care vânzãtorul îsi îndeplineste obligatia de livrare a mãrfurilor;

c) în situatia în care transportul se efectueazã cu titlu gratuit sau este efectuat cu mijloace de transport apartinând cumpãrãtorului mãrfurilor, cheltuielile de transport pânã la locul de introducere în teritoriul vamal al României, calculate pe baza unui tarif aplicabil în mod normal transporturilor de acelasi tip, se includ în valoarea în vamã a mãrfurilor importate.

Art. 69. - (1) Taxele postale referitoare la mãrfurile expediate prin intermediul postei, suportate pânã la locul de destinatie, se includ în valoarea în vamã a mãrfurilor respective, cu exceptia taxelor postale suplimentare suportate pe teritoriul României.

(2) În situatia în care se determinã valoarea expeditiilor fãrã caracter comercial, nu se efectueazã nici o ajustare a valorii declarate în ceea ce priveste astfel de taxe.

CAPITOLUL IV

Dispozitii referitoare la cursul de schimb

Art. 70. - În sensul prezentului capitol prin termenii de mai jos se întelege:

1. Curs înregistrat– cel mai recent curs de schimb al pietei valutare din România calculat de Banca Nationalã a României.

2. Publicat - adus la cunostinta publicului în conformitate cu prevederile specifice stabilite de Banca Nationalã a României.

3. Monedã - orice unitate monetarã folositã pe piata internationalã sau ca mijloc de decontare între autoritãti monetare.

Art. 71. - (1) Când elementele utilizate pentru determinarea valorii în vamã sunt exprimate, la data stabilirii acesteia, în altã monedã decât cea nationalã, transformarea în lei a valorii în vamã se face la cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii si publicat în acea zi.

(2) Cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii se foloseste pe durata lunii calendaristice urmãtoare dacã nu este înlocuit de un curs stabilit conform prevederilor art. 72.

(3) În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în acea zi, ultimul curs înregistrat si publicat în precedentele 14 zile se considerã curs înregistrat pentru respectiva zi de miercuri.

Art. 72. - (1) În cazul în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni si publicat în acea zi diferã cu 5% sau mai mult fatã de cursul stabilit conform prevederilor art. 71 pentru a intra în vigoare în luna urmãtoare, cursul îl înlocuieste pe acesta din urmã începând din prima zi de miercuri a lunii respective.

(2) În cazul în care în cadrul unei perioade de aplicare, conform dispozitiilor alin. (1), cursul înregistrat într-o zi de miercuri si publicat în acea zi diferã cu 5% sau mai mult fatã de cursul folosit în conformitate cu prezentul capitol, cursul îl înlocuieste pe acesta din urmã si intrã în vigoare în urmãtoarea zi de miercuri.

Cursul înlocuitor rãmâne în vigoare în perioada rãmasã din luna curentã, dacã acest curs nu se înlocuieste ca urmare a aplicãrii dispozitiilor din prezentul alineat.

(3) În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacã a fost înregistrat, nu a fost publicat în acea zi, pentru aplicarea alin. (1) si (2), cursul înregistrat este cursul cel mai recent publicat anterior acelei zile de miercuri.

Art. 73. - (1) În cazul în care autoritatea vamalã, la cererea declarantului, acceptã ca acesta sã furnizeze sau sã prezinte ulterior unele detalii cu privire la declaratia pentru punere în liberã circulatie, sub forma unei declaratii globale, periodice sau recapitulative, se poate stabili folosirea unui singur curs la transformarea în lei a elementelor utilizate pentru determinarea valorii în vamã, când acestea sunt exprimate în altã monedã decât cea nationalã. În acest caz, cursul utilizat este cel valabil în prima zi a perioadei acoperite de declaratia vamalã respectivã.

(2) Valoarea în vamã a mãrfurilor de export, înscrisã în declaratia vamalã, se exprimã în valutã agreatã de Banca Nationalã a României si se considerã franco frontiera românã.

CAPITOLUL V

Declararea elementelor si documente care trebuie prezentate

Art. 74. - (1) În situatia în care este necesar sã se determine valoarea în vamã a mãrfurilor în conformitate cu prevederile Acordului si Codului vamal, o declaratie cu elementele referitoare la valoarea în vamã, denumitã declaratie pentru valoarea în vamã, se anexeazã la declaratia vamalã întocmitã pentru mãrfurile importate. Declaratia pentru valoarea în vamã se întocmeste pe un formular D.V. 1 corespunzãtor modelului din anexa nr. 5a), la care se adaugã, dupã caz, unul sau mai multe formulare D.V.1 bis potrivit modelului din anexa nr. 5b) .

(2) Declaratia pentru valoarea în vamã prevãzutã la alin. (1) se întocmeste numai de o persoanã care este stabilitã în România si detine toate elementele relevante privind mãrfurile în cauzã.

(3) Declaratia pentru valoarea în vamã nu se depune în cazurile în care valoarea în vamã a mãrfurilor respective nu se poate determina prin aplicarea art. 1 din Acord. În astfel de cazuri, persoana prevãzutã la alin. (2) prezintã autoritãtii vamale sau face demersuri pentru ca autoritãtii vamale sã i se prezinte orice alte informatii care pot fi cerute în scopul determinãrii valorii în vamã; aceste informatii se furnizeazã sub forma si în modul prevãzut de autoritatea vamalã.

(4) Depunerea la biroul vamal a unei declaratii conform alin. (1), angajeazã responsabilitatea persoanei prevãzute la alin. (2) în ceea ce priveste:

a) exactitatea si integralitatea elementelor înscrise în declaratie;

b) autenticitatea documentelor prezentate în sustinerea acestor elemente; si

c) prezentarea oricãror informatii sau documente suplimentare necesare pentru determinarea valorii în vamã a mãrfurilor.

Art. 75. - (1) Autoritatea vamalã nu va solicita prezentarea declaratiei pentru valoarea în vamã în una din urmãtoarele situatii:

a) valoarea în vamã a mãrfurilor importate în cadrul unei livrãri nu depãseste echivalentul sumei de 1000 euro, cu conditia ca acestea sã nu reprezinte livrãri esalonate sau multiple de la acelasi expeditor pentru acelasi destinatar;

b) importurile respective nu au caracter comercial;

c) pentru mãrfurile importate nu se datoreazã drepturi de import, potrivit reglementãrilor legale;

d) valoarea mãrfurilor importate este stabilitã, prin reglementãri legale, în sumã fixã.

(2) Pentru mãrfurile care fac obiectul unor trimiteri continue de la acelasi vânzãtor cãtre acelasi cumpãrãtor, în aceleasi conditii comerciale, autoritatea vamalã poate renunta la solicitarea prezentãrii, împreunã cu fiecare declaratie vamalã, a tuturor elementelor prevãzute în declaratia pentru valoarea în vamã, dar trebuie sã solicite prezentarea acestor elemente de fiecare datã când intervin modificãri si, cel putin, o datã la trei ani.

(3) O dispensã acordatã în conformitate cu prevederile acestui articol poate fi retrasã si se poate solicita depunerea unui formular D.V.1 în cazul în care se constatã cã nu a fost sau nu mai este respectatã una din conditiile necesare pentru acordarea acesteia.

Art. 76. - În situatia în care se utilizeazã sistemul informatic sau în cazul în care mãrfurile respective fac obiectul unei declaratii globale, periodice sau recapitulative, autoritatea vamalã poate aproba ca prezentarea elementelor solicitate pentru determinarea valorii în vamã sã se facã în forme variate.

Art. 77. - Persoana prevãzutã la art. 74 alin. (2) trebuie sã prezinte autoritãtii vamale factura pe baza cãreia se declarã valoarea mãrfurilor importate. În cazul în care valoarea în vamã se declarã în scris, o copie se retine de autoritatea vamalã.

Art. 78. - (1) Dacã autoritatea vamalã are motive justificate sã se îndoiascã de faptul cã, conform prevederilor art. 1 din Acord, valoarea în vamã declaratã este pretul efectiv plãtit sau de plãtit, atunci aceasta nu trebuie în mod obligatoriu sã determine valoarea în vamã a mãrfurilor importate pe baza regulii valorii de tranzactie.

(2) În situatia în care autoritatea vamalã are motive cum ar fi cele prevãzute la alin. (1) poate solicita informatii suplimentare conform prevederilor art. 74 alin. (4). Dacã autoritatea vamalã are în continuare dubii, înainte de a lua o decizie finalã trebuie sã comunice persoanei interesate, în scris dacã este cerut astfel, motivele de îndoialã si acordã acestei persoane un termen de rãspuns. Când este luatã o decizie finalã, autoritatea vamalã va comunica persoanei interesate, în scris, aceastã decizie si ratiunile care au stat la baza acesteia.

CAPITOLUL VI

Alte dispozitii

Art. 79. - (1) Pentru mãrfurile care nu fac obiectul unor tranzactii comerciale, primite de persoanele juridice, valoarea în vamã este valoarea înscrisã în documentele primite de la expeditorul extern.

(2) Pentru mãrfurile ale cãror preturi definitive se stabilesc pe bazã de cotatii bursiere si pentru mãrfurile a cãror valoare definitivã se determinã pe baza rezultatelor determinãrilor cantitative si calitative efectuate potrivit conditiilor mentionate în contractele comerciale, valoarea în vamã se determinã pe baza facturii pro forma emise de furnizor, cu preturile cunoscute la data întocmirii acesteia. În termen de 150 de zile de la data declaratiei vamale se depune factura definitivã pe baza cãreia se fac regularizãrile privind obligatiile de platã în vamã.

(3) În cazul bunurilor introduse în tarã de persoane fizice valoarea în vamã se stabileste de ministrul finantelor publice.

Art. 80. - Valoarea în vamã a mãrfurilor de export ale cãror preturi definitive se stabilesc pe bazã de cotatii bursiere sau pe baza rezultatelor determinãrilor cantitative si calitative, efectuate potrivit conditiilor mentionate în contractele comerciale, se determinã conform prevederilor art. 79 alin. (2).

Art. 81. - Avizele de evaluare în vamã, comentariile si notele explicative emise de Comitetului tehnic de evaluare în vamã, constituit pe baza Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizatiei Mondiale de Comert, ratificat de România prin Legea nr. 133/1994, cu modificãrile ulterioare, se adoptã de Autoritatea Nationalã a Vãmilor si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

TITLUL VI

INTRODUCEREA MARFURILOR PE TERITORIUL VAMAL AL ROMÂNIEI

CAPITOLUL I

Prezentarea la birourile vamale de frontierã a mijloacelor de transport si controlul vamal al acestora

Sectiunea 1

Prezentarea la birourile vamale de frontierã a mijloacelor de transport, a documentelor însotitoare ale acestora, precum si a documentelor privind mãrfurile transportate

Art. 82. - Transportatorii mãrfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al României ori reprezentantii acestora sunt obligati sã prezinte birourilor vamale de la frontierã mijloacele de transport împreunã cu documentele de însotire ale acestora.

Art. 83. - (1) La transportul mãrfurilor pe calea feratã organele cãilor ferate sunt obligate sã depunã la biroul vamal din statia de frontierã actul de transmitere a garniturii de tren, dupã intrarea acesteia în tarã. Actul de transmitere a garniturii de tren se depune în termenul prevãzut în procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor sosite din strãinãtate.

(2) Actul de transmitere a garniturii de tren, la iesirea din tarã, se depune la biroul vamal înainte de plecarea acesteia, în termenul stabilit prin procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor pentru trecerea frontierei de stat, care va fi de cel putin o orã.

(3) Actul de transmitere a garniturii de tren cuprinde numãrul fiecãrui vagon si al scrisorilor de trãsurã, cantitatea mãrfurilor si denumirea acestora în limba românã. La iesirea din tarã în acest act se vor mentiona, de asemenea, numãrul documentului vamal si biroul vamal care l-a emis.

Art. 84. - La transportul mãrfurilor pe cale rutierã transportatorul este obligat sã prezinte biroului vamal, la intrarea sau la iesirea din tarã a autovehiculului, certificatul de înmatriculare al acestuia si documentele însotitoare ale mãrfurilor.

Art. 85. - (1) La transportul mãrfurilor pe cale maritimã sau fluvialã comandantul, armatorul ori agentul navei care transportã mãrfuri ce urmeazã sã fie descãrcate sau transbordate este obligat sã prezinte biroului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului încãrcãturii si sã depunã o copie de pe acesta. Manifestul încãrcãturii poate fi depus si prin procedee informatice, în cazurile si în conditiile stabilite de Autoritatea Nationalã a Vãmilor.

(2) In cazul în care nu se efectueazã operatiuni de descãrcare sau de transbordare a mãrfurilor nu este necesarã depunerea copiei de pe manifestul încãrcãturii.

(3) Pentru navele care transportã mãrfuri în vrac, în lipsa manifestului încãrcãturii, comandantul, armatorul sau agentul navei poate prezenta o notificare din care sã rezulte datele de identificare a mãrfurilor.

(4) Dupã încãrcarea navelor cu mãrfuri destinate exportului comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat sã prezinte biroului vamal originalul manifestului încãrcãturii si sã depunã o copie de pe acesta cu cel putin 6 ore înainte de plecarea navei.

Art. 86. - (1) La sosirea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreazã, cãreia i se aplicã prevederile Conventiei privind facilitarea traficului maritim international (FAL) adoptatã la Londra la 9 aprilie 1965, de Conferinta internationalã privind facilitarea voiajului si transportului maritim, modificatã si completatã prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 si 1994, la care România a aderat prin Ordonanta Guvernului nr. 58/1999, aprobatã prin Legea nr. 80/2000, comandantul acesteia, prin agentul sãu, prezintã autoritãtii vamale, în termen de 12 ore de la acostare, originalele si depune copiile urmãtoarelor documente:

a) declaratia generalã;

b) declaratia de marfã;

c) declaratia privind proviziile navei;

d) declaratia privind efectele echipajului;

e) lista cuprinzând echipajul;

f) lista cuprinzând pasagerii;

g) manifestul privind mãrfurile periculoase;

h) declaratia scrisã pentru postã.

(2) La plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreazã, cãreia i se aplicã prevederile Conventiei FAL, comandantul acesteia, prin agentul sãu, prezintã autoritãtii vamale, cu cel putin 6 ore înainte de plecare, originalele si depune copiile urmãtoarelor documente:

a) declaratia generalã;

b) declaratia de marfã;

c) declaratia privind proviziile navei;

d) manifestul privind mãrfurile periculoase;

e) declaratia scrisã pentru postã.

(3) La sosirea sau plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreazã, cãreia nu i se aplicã prevederile Conventiei FAL, comandantul sau agentul navei, prezintã autoritãtii vamale, în termen de 12 ore de la acostare, respectiv cu cel putin 6 ore înainte de plecare, originalele si depune copiile urmãtoarelor documente:

a) manifestul încãrcãturii;

b) manifestul privind mãrfurile periculoase;

c) declaratia privind proviziile navei;

d) declaratia scrisã pentru postã.

(4) Documentele prevãzute la alin. (1) – (3) se dateazã si semneazã de comandant, agentul navei sau de orice altã persoanã autorizatã corespunzãtor de cãtre comandant sau se certificã într-un mod considerat acceptabil de cãtre autoritatea vamalã.

Art. 87. - In manifestul încãrcãturii se mentioneazã numãrul fiecãrui conosament sau al scrisorii de trãsurã fluviale ori al recipisei de bagaje, mãrcile si numerele de identificare a coletelor, denumirea, cantitatea si, dupã caz, greutatea brutã sau netã a mãrfurilor, precum si numele/denumirea furnizorului si beneficiarului. Comandantii, armatorii sau agentii navelor sunt obligati sã înscrie pe copia de pe manifestul încãrcãturii denumirea mãrfurilor în limba românã.

Art. 88. - (1) Declaratia de marfã depusã la sosirea navei cuprinde urmãtoarele informatii:

a) numele si nationalitatea navei;

b) numele comandantului;

c) portul de unde a sosit;

d) portul unde este fãcut raportul;

e) identificarea containerelor, marcajele si numerotarea acestora, numãrul si tipul pachetelor, cantitatea si descrierea bunurilor;

f) numãrul documentului de transport pentru cantitatea de marfã care urmeazã a fi descãrcatã în portul respectiv;

g) portul în care marfa rãmasã la bord urmeazã a fi descãrcatã;

h) primele porturi de îmbarcare a mãrfurilor cuprinse în documentele de transport multimodal sau direct în conosamente.

(2) Declaratia de marfã depusã la plecarea navei cuprinde urmãtoarele informatii:

a) numele si nationalitatea navei;

b) numele comandantului;

c) portul de destinatie;

d) identificarea containerului, marcajul si numerotarea bunurilor încãrcate în portul respectiv;

e) numãrul si tipul pachetelor, cantitatea si descrierea mãrfurilor;

f) numãrul documentelor cu privire la cantitatea de marfã încãrcatã în portul respectiv.

(3) În scopul descrierii corespunzãtoare a numãrului si tipului de ambalaj din declaratia de marfã, armatorii si alte pãrti interesate, trebuie sã se asigure cã unitatea de ambalaj extern a mãrfurilor este utilizatã. Dacã mãrfurile se aflã pe palete, numãrul si tipul ambalajelor de pe acestea trebuie sã fie mentionat. Când mãrfurile de pe palete nu sunt ambalate, se utilizeazã cantitatea si descrierea mãrfurilor de pe palete.

(4) Autoritatea vamalã acceptã în locul declaratiei de marfã un exemplar din manifestul încãrcãturii, cu conditia ca acesta sã continã cel putin cerintele prevãzute la alin. (1) si (2).

(5) Pentru marfa rãmasã la bord, autoritatea vamalã nu poate sã cearã decât informatii sumare la un numãr minim de puncte esentiale.

(6) Autoritatea vamalã poate accepta un exemplar al documentului de transport, semnat sau certificat, potrivit art. 86 alin. (4) ori o copie certificatã, dacã natura sau cantitatea mãrfii permit aceasta si dacã orice informatie prevãzutã la alin. (1) – (3), care nu apare în astfel de documente, este mentionatã în altã parte si este certificatã corespunzãtor.

Art. 89. - (1) Autoritatea vamalã emite, atunci când conditiile legale sunt îndeplinite, la cererea agentului navei, un permis vamal în care se înscriu datele de identificare a mãrfurilor care se descarcã, se încarcã sau se transbordeazã.

(2) În situatia în care manifestul încãrcãturii a fost depus prin procedee informatice, acceptarea manifestului are valoarea depunerii si aprobãrii permisului vamal.

Art. 90. - (1) Comandantul, agentul navei sau orice altã persoanã autorizatã corespunzãtor de cãtre comandant are obligatia sã depunã la biroul vamal din port declaratia proviziilor de bord în cel mult 12 ore de la acostarea navei. La convoaiele de nave fãrã propulsie se poate depune o singurã declaratie a proviziilor de bord, pentru întregul convoi, cu liste specificative pentru fiecare navã.

(2) Navele care stationeazã sub 12 ore si nu efectueazã operatiuni de descãrcare, de încãrcare sau de transbordare de mãrfuri sunt exceptate de la obligatia de a depune declaratia proviziilor de bord.

(3) In cazurile în care navele sunt obligate, potrivit legii, sã opreascã în porturile la cãile navigabile interioare deschise traficului international pentru efectuarea controlului de intrare în tarã, chiar dacã nu efectueazã operatiunile prevãzute la alin. (2), comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat sã depunã imediat declaratia proviziilor de bord.

Art. 91. - (1) În declaratia proviziilor de bord sunt înscrise urmãtoarele bunuri aflate pe navã:

a) armamentul, munitiile, materiile explozive, produsele si substantele stupefiante, psihotrope si toxice, precum si alte bunuri prohibite la introducerea sau la scoaterea din tarã;

b) produsele din tutun si bãuturile alcoolice, apartinând navei si membrilor echipajului;

c) alimentele si obiectele nefolosite, de uz curent, apartinând navei;

d) bunurile, inclusiv cele de valoare, apartinând membrilor echipajului.

(2) Bunurile prevãzute la alin. (1) lit. a)-c) se pãstreazã sub sigiliu vamal pe toata durata stationãrii în port, accesul la acestea fiind permis numai cu aprobarea autoritãtii vamale.

(3) Bunurile prevãzute la alin. (1) lit. d) nu se mentioneazã în declaratia proviziilor de bord dacã sunt înscrise în evidentele navei.

Art. 92. - (1) Prevederile art. 87 si 89 se aplicã în mod corespunzãtor si la transportul mãrfurilor pe calea aerului, în acest caz termenul fiind de trei ore de la aterizarea aeronavei, respectiv înainte de decolare.

(2) Comandantii aeronavelor sunt obligati sã declare biroului vamal produsele prevãzute la art. 91 alin. (1) lit. a), aflate la bord.

Art. 93. - În vederea prevenirii fraudelor autoritatea vamalã poate impune obligatia de a se depune declaratii de provizii de bord si în cazul altor categorii de mijloace de transport decât cele navale de cãtre persoanele care rãspund de aceste mijloace.

Art. 94. - (1) La transportul pe cale postalã, organele postale sunt obligate sã prezinte biroului vamal de frontierã lista sacilor postali.

(2) La transportul de mesagerie transportatorul este obligat sã prezinte biroului vamal de frontierã lista coletelor.

Art. 95. – (1) Mãrfurile intrate în tarã se înscriu, în ordinea sosirii la frontierã, în registrul de evidentã, pe baza documentelor de transport si al celor comerciale.

(2) În lipsa documentelor de însotire, înscrierea mãrfurilor se face pe baza constatãrilor autoritãtii vamale sau a altor documente prezentate biroului vamal de cãtre persoana interesatã din care sã rezulte mãrfurile care urmeazã sã primeascã o destinatie vamalã.

Sectiunea a 2- a

Controlul vamal al mijloacelor de transport de mãrfuri la birourile vamale de frontierã

Art. 96. - Controlul vamal al mijloacelor de transport de mãrfuri la trecerea frontierei de stat constã în identificarea acestora pe baza documentelor de însotire.

Art. 97. - La transportul mãrfurilor pe calea feratã autoritatea vamalã, în prezenta organelor cãilor ferate, verificã:

a) existenta vagoanelor înscrise în actul de transmitere a garniturii de tren. Când autoritatea vamalã constatã neconcordante privind numãrul vagoanelor, organele cãilor ferate sunt obligate sã modifice, în mod corespunzãtor, actul de transmitere;

b) exteriorul vagoanelor acoperite care contin mãrfuri, prin verificarea integritãtii sigiliilor, ferestrelor, acoperisului, peretilor si platformei;

c) interiorul si exteriorul vagoanelor descoperite care contin mãrfuri;

d) exteriorul locomotivei;

e) exteriorul si interiorul anexelor tehnice ale locomotivei si cabina mecanicului.

Art. 98. - (1) Vagoanele cu sigilii lipsã sau violate, precum si vagoanele care nu pot fi sigilate se supun si controlului vamal în interior, verificându-se si mãrfurile continute în acestea. Organele cãilor ferate încheie un act constatator al controlului, care se semneazã si de autoritatea vamalã. Aceeasi procedurã se aplicã si sacilor postali si coletelor.

(2) Dacã sigiliile nu sunt cele aplicate la expediere, se verificã existenta actelor prin care se atestã aplicarea noilor sigilii. În lipsa unor asemenea acte autoritatea vamalã mentioneazã aceasta situatie pe actul de transmitere a garniturii de tren si efectueazã controlul interior al mijlocului de transport si al mãrfurilor. Rezultatul acestui control se consemneazã într-un proces-verbal întocmit conform procedurii prevãzute la alin. (1). Fac exceptie de la aceasta regulã vagoanele care nu pot fi sigilate, precum si vagoanele descoperite.

(3) Actele constatatoare si procesele-verbale prevãzute în prezentul articol se încheie potrivit reglementãrilor feroviare internationale.

Art. 99. - (1) La transportul mãrfurilor pe calea rutierã autoritatea vamalã controleazã exteriorul autovehiculului, cabina acestuia si, dupã caz, agregatul frigorific. La mijloacele de transport rutiere fãrã încãrcãturã se efectueazã si controlul compartimentului de mãrfuri.

(2) Dacã la controlul exterior al autovehiculului se constatã sigilii lipsã sau când sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul în care se aflã mãrfurile a fost violat sau prelata este deterioratã, se efectueazã controlul interior al autovehiculului si controlul mãrfurilor. Autoritatea vamalã consemneazã rezultatele controlului într-un proces-verbal de constatare, care se semneazã si de transportator.

(3) Autoritatea vamalã poate dispune efectuarea controlului vamal la unul dintre birourile vamale din interiorul tãrii, când nu sunt conditii corespunzãtoare de control vamal la intrarea în tarã a autovehiculelor. În aceste cazuri autovehiculele se tranziteazã sub sigiliu vamal sau se dirijeazã cu însotitor vamal la cel mai apropiat birou vamal din interiorul tãrii, pe directia de destinatie a autovehiculului, unde existã conditii de control vamal.

(4) Cheltuielile de transport si de manipulare a mãrfurilor si cele de deplasare a autoritãtii vamale sunt în sarcina transportatorului.

Art. 100. - Controlul vamal la sosirea navei se efectueazã în prezenta organelor cãpitãniei portului, a comandantului, agentului navei sau a unei alte persoane autorizatã în mod corespunzãtor de comandant.

Art. 101. - Controlul vamal la sosirea navei constã în verificarea, prin sondaj, a cabinelor, sãlilor, cambuzelor, restaurantelor si sãlii masinilor, pentru a se constata dacã existã concordantã între declaratia proviziilor de bord si bunurile supuse declarãrii. Comandantul, agentul navei sau o altã persoanã autorizatã în mod corespunzãtor de comandant este obligat sã prezinte autoritãtii vamale originalul manifestului încãrcãturii.

Art. 102. - (1) Dupã efectuarea controlului vamal la sosire, se lasã pentru folosinta comandantului, echipajului si pasagerilor cantitãti uzuale de produse din tutun si bãuturi alcoolice, în raport cu durata stationãrii navei în port, potrivit normelor stabilite în anexa nr. 6.

(2) La scoaterea sau la introducerea pe navã a proviziilor de bord, prevãzute la art. 91, autoritatea vamalã face mentiune pe declaratia proviziilor de bord.

(3) Comandantul este obligat ca pe timpul stationãrii navei sã foloseascã proviziile sau bunurile înscrise în inventar numai la bord.

(4) Comandantul, agentul navei sau o altã persoanã autorizatã în mod corespunzãtor de comandant rãspund în mod solidar fatã de autoritatea vamalã de nedeclararea bunurilor, de lipsurile sau substituirile de bunuri mentionate în declaratia proviziilor de bord, precum si de cele aflate în inventarul navei.

Art. 103. - (1) În situatia în care o navã descarcã mãrfuri în douã sau mai multe porturi românesti, autoritãtile vamale din aceste porturi fac mentiuni pe exemplarul original al manifestului încãrcãturii cu privire la operatiunile efectuate, precum si pe cel al declaratiei proviziilor de bord.

(2) Autoritatea vamalã verificã mentiunile fãcute în porturile în care nava a acostat anterior si retine o copie de pe manifestul încãrcãturii, respectiv de pe declaratia proviziilor de bord.

Art. 104. - (1) Comandantul, agentul navei sau o altã persoanã autorizatã în mod corespunzãtor de comandant este obligat sã comunice autoritãtii vamale plecarea navei cu cel putin 6 ore înainte, în vederea efectuãrii controlului vamal.

(2) Controlul vamal la plecarea navei constã în verificarea concordantei manifestului încãrcãturii cu declaratiile vamale sau permisele vamale eliberate, precum si a concordantei declaratiei proviziilor de bord cu situatia bunurilor înscrise în aceasta.

Art. 105. - În timpul efectuãrii controlului vamal al navelor este permisã coborârea sau urcarea numai a comandantului, a secundului si a persoanelor bolnave.

Art. 106. - Cãpitãnia portului permite plecarea navelor în trafic international numai dupã ce autoritatea vamalã vizeazã declaratia proviziilor de bord si, dupã caz, manifestul încãrcãturii.

Art. 107. - Pentru navele sub pavilion strãin care intrã în santiere navale sau la iernat, comandantul, agentul navei sau o altã persoanã autorizatã în mod corespunzãtor de comandant este obligat sã depunã la autoritatea vamalã declaratia proviziilor de bord si copia de pe manifestul încãrcãturii. Pe toatã aceastã perioadã navele se aflã sub supraveghere vamalã.

Art. 108. - (1) Controlul vamal în interiorul aeronavelor de mãrfuri sau de pasageri se efectueazã numai în caz de indicii temeinice de fraudã, fãrã a perturba programul de zbor al aeronavei supuse controlului.

(2) Controlul vamal în interiorul aeronavelor de pasageri se efectueazã, la sosire, dupã debarcarea persoanelor, iar la plecare, înainte de îmbarcarea acestora.

Art. 109. - (1) Navele pot acosta, iar aeronavele pot ateriza numai în punctele de frontierã unde functioneazã autoritãti vamale.

(2) In caz de fortã majorã sau când pe nave ori în aeronave sunt persoane grav bolnave, acostarea sau aterizarea este permisã si în alte locuri decât punctele de frontierã unde functioneazã autoritãti vamale. În astfel de situatii comandantul navei ori al aeronavei este obligat sã anunte imediat autoritatea vamalã cea mai apropiatã pentru a asigura supravegherea pânã la plecare.

Art. 110. - Controlul vamal al containerelor transportate cu orice mijloc de transport se efectueazã potrivit normelor prevãzute pentru controlul vagoanelor acoperite.

CAPITOLUL II

Declararea prealabilã la sosire

Sectiunea 1

Dispozitii generale

Art. 111. – Dispozitiile art. 60 din Codul vamal si ale prezentului capitol nu sunt aplicabile:

a) importului de energie electricã;

b) importului prin conducte;

c) scrisorilor, cãrtilor postale sau tipãriturilor;

d) mãrfurilor însotite de declaratiile CN 22 sau CN 23 prevãzute de Conventia Postalã Universalã încheiatã la Washington la 15 iunie 1897, ratificatã de România prin Decretul nr. 3684 publicat în Monitorul Oficial nr. 207/18 decembrie 1898;

e) declaratiilor vamale întocmite prin orice altã actiune conform art. 160, 162, 163 si 166;

f) bunurilor aflate în bagajele personale ale cãlãtorilor;

g) în cazurile în care este acceptatã declaratia verbalã, conform art. 154, 157 – 159 si 166;

h) bunurilor care circulã sub acoperirea carnetului de admitere temporarã - ATA sau carnetului de trecere prin vamã - CPD;

i) mãrfurilor care circulã sub acoperirea formularului 302 utilizat în aplicarea Acordului dintre statele pãrti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor si a protocolului aditional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995, ratificate prin Legea nr. 23/1996, cu modificãrile ulterioare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/22 aprilie 1996.

Sectiunea a 2-a

Declaratia sumarã

Art. 112. - (1) Declaratia sumarã la care face referire art. 60 din Codul vamal se întocmeste potrivit modelului din anexa nr. 7. Aceasta trebuie sã continã datele, pe cât posibil într-o formã codificatã si sã fie completatã în conformitate cu instructiunile stabilite în aceeasi anexã. Declaratia sumarã se înregistreazã de biroul vamal de intrare.

Prevederile art. 130 si art. 134 se aplicã în mod corespunzãtor.

(2) Autoritatea vamalã, permite depunerea unei declaratii sumareîntocmitã în scris, însotitã, atunci când este necesar, de liste de încãrcare sau alte liste corespunzãtoare si continând informatiile cerute pentru o astfel de declaratie în urmãtoarele cazuri:

a) nu functioneazã sistemul informatic al autoritãtii vamale;

b) nu functioneazã aplicatia persoanei ce depune declaratia sumarã.

Utilizarea declaratiei sumare întocmitã în scris conform alin. (2) lit. b) se supune aprobãrii de cãtre autoritatea vamalã.

(3) Declaratia sumarã se semneazã sau se certificã de cãtre persoana care o întocmeste.

(4) În situatia în care mãrfurile intrã pe teritoriul vamal al României în procedurã de tranzit si datele aferente tranzitului se transferã utilizând tehnologia informatiei si retelele de calculatoare, iar acestea contin elementele necesare pentru o declaratie sumarã, datele aferente tranzitului pot fi utilizate ca o declaratie sumarã.

Cu conditia ca datele aferente tranzitului sã fie transferate în termenele prevãzute la art. 113, aceste termene trebuie sã fie respectate chiar dacã mãrfurile au fost plasate în regim de tranzit în afara teritoriului vamal al României.

(5) În cazul transportului combinat atunci când mijlocul de transport activ este doar de transport a unui mijloc de transport activ principal, obligatia de prezentare a declaratiei sumare este aferentã mijlocului de transport principal.

Sectiunea a 3-a

Termene

Art. 113. – (1) În cazul traficului maritim declaratia sumarã se depune la biroul vamal de intrare, în urmãtoarele termene:

a) pentru încãrcãtura containerizatã, în alt caz decât cel prevãzut la lit. c) cu cel putin 24 de ore înainte de încãrcarea în portul de plecare a mãrfurilor;

b) pentru mãrfurile în vrac, în alt caz decât cel prevãzut la lit. c) cu cel putin 4 de ore înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României;

c) dacã durata cãlãtoriei este mai micã de 24 de ore, cu cel putin 2 ore înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României.

(2) În cazul traficului aerian declaratia sumarã se depune la biroul vamal de intrare, în urmãtoarele termene:

a) pentru un zbor scurt, cel putin din momentul ridicãrii rotilor avionului;

b) pentru un zbor lung, cu cel putin 4 ore înainte de sosirea în primul aeroport de pe teritoriul vamal al României.

Prin zbor aerian scurt, în sensul prezentului aliniat, se întelege un zbor a cãrui duratã este mai micã de 4 ore calculatã de la ultimul aeroport de plecare dintr-o altã tarã pânã la sosirea în primul aeroport românesc.

Toate celelalte zboruri sunt considerate zboruri lungi.

Prin ridicarea rotilor unui avion, în sensul prezentului aliniat, se întelege momentul în care avionul decoleazã în mod real.

(3) În cazul traficului pe cale feratã si pentru cel realizat în apele teritoriale, declaratia sumarã se depune la biroul vamal de intrare cu cel putin 2 ore înainte de sosirea în primul punct de intrare în România.

(4) În cazul traficului rutier, declaratia sumarã se depune la biroul vamal de intrare cu cel putin 1 orã înainte de sosirea la biroul vamal de intrare în România.

(5) Dacã declaratia sumarã este depusã prin alte procedee decât cele informatice, termenul prevãzut la alin. (1) lit. c), alin. (2) lit. a), alin. (3) si (4) este de cel putin patru ore.

(6) În situatia în care sistemul informatic al autoritãtii vamale nu functioneazã temporar, termenele prevãzute la alin. (1) – (4), sunt aplicabile conform procedurii stabilite de autoritatea vamalã.

Art. 114. - (1) Autoritatea vamalã poate sã modifice termenele prevãzute la art. 113 alin. (1), atunci când:

a) se stabilesc prin acordurile internationale încheiate între România si alte tãri, schimburi de date din declaratii într-un termen diferit;

b) acordurile internationale încheiate între România si alte tãri prevãd recunoasterea controalelor de securitate realizate în tara de export.

(2) Cu exceptia cazului în care controlul de securitate este efectuat în tara de export, acest termen nu poate fi redus, pentru a permite biroului vamal de intrare sã efectueze o analizã de risc prealabilã introducerii mãrfurilor pe teritoriul vamal al României.

(3) Fãrã a înlãtura obligatia prevãzutã la art. 60 din Codul vamal si exceptiile prevãzute în acest capitol atunci când mãrfurile prezentate la vamã nu sunt acoperite de o declaratie sumarã, persoana care a adus mãrfurile, sau care îsi asumã responsabilitatea pentru transportul mãrfurilor în teritoriul vamal al României, depune imediat o declaratie sumarã.

Sectiunea a 4-a

Analiza de risc

Art. 115. – (1) Dupã receptia informatiilor cuprinse în declaratia sumarã, biroul vamal de intrare efectueazã o analizã de risc corespunzãtoare, în special în scopul securitãtii si sigurantei, înainte de intrarea mãrfurilor pe teritoriul vamal al României.

Dacã declaratia sumarã a fost depusã la un alt birou vamal decât cel de intrare, biroul vamal de intrare ia în consideratie, concluziile analizei de risc efectuate de primul birou vamal.

(2) În situatia în care mãrfurile care beneficiazã de exceptia privind depunerea declaratiei sumare, potrivit art. 111, sunt introduse pe teritoriul vamal al României, analiza de risc, se efectueazã la prezentarea mãrfurilor, pe baza declaratiei vamale depusã pentru acestea.

(3) Autoritatea vamalã efectueazã analiza de risc cât mai repede posibil, fãrã sã depãseascã termenul corespunzãtor pentru fiecare tip particular de trafic stabilit la art. 113. Mãrfurile pot primi liber de vamã pentru alte transporturi înainte de expirarea termenelor prevãzute la art. 113 dacã rezultatele analizei de risc o permit.

Art. 116. - (1) În situatia în care o navã sau aeronavã urmeazã sã facã escale în mai multe porturi sau aeroporturi aflate pe teritoriul vamal al României si cu conditia ca aceasta sã nu efectueze o escalã intermediarã în strãinãtate declaratia sumarã se depune în primul port sau aeroport românesc pentru toate mãrfurile transportate, destinate a fi introduse sau transbordate pe teritoriul vamal al României. Autoritatea vamalã din primul port sau aeroport de intrare procedeazã la analiza riscurilor de securitate.

(2) În cazul identificãrii unor riscuri, biroul vamal din primul port sau aeroport de intrare, în functie de nivelul pericolului, ia mãsuri de interdictie sau transmite concluziile analizei de risc cãtre portul sau aeroportul urmãtor.

(3) In urmãtorul port sau aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, se depune declaratie sumarã numai pentru mãrfurile descãrcate.

Termenele prevãzute la art. 113 pot fi reduse sau amânate.

Art. 117. - (1) Mãrfurile care fac obiectul declaratiei sumare si care nu au fost descãrcate din mijlocul de transport, trebuie sã fie prezentate în stare intactã de persoana care o întocmeste, ori de câte ori solicitã autoritatea vamalã, pânã în momentul în care mãrfurile primesc o destinatie vamalã.

(2) Persoana care detine mãrfurile, dupã ce au fost descãrcate în vederea manipulãrii sau a depozitãrii lor, devine responsabilã de obligatia de a prezenta mãrfurile în stare intactã la toate solicitãrile autoritãtii vamale.

CAPITOLUL III

Depozitul temporar

Art. 118. - (1) În situatia în care locurile prevãzute la art. 74 alin. (1) din Codul vamal sunt aprobate cu titlu permanent pentru plasarea mãrfurilor în depozit temporar, aceste locuri se numesc magazii de depozitare temporarã.

(2) In scopul asigurãrii aplicãrii reglementarilor vamale, autoritatea vamalã poate, când nu administreazã ea însãsi magazia de depozitare temporarã, sã cearã ca:

a) magaziile de depozitare temporarã sã fie prevãzute cu un sistem dublu de închidere, astfel încât sã nu fie permis accesul neautorizat;

b) persoana care gestioneazã magazia de depozitare temporarã sã tinã o evidentã operativã care sã permitã urmãrirea miscãrii mãrfurilor.

Art. 119. - (1) În situatia în care o declaratie vamalã a fost depusã la biroul de intrare ca declaratie sumarã, conform art. 62 din Codul vamal, declaratia vamalã poate fi acceptatã imediat dupã prezentarea mãrfurilor si plasarea acestora sub regimul vamal declarat.

In caz contrar, mãrfurile prezentate la biroul vamal, potrivit art. 66 din Codul vamal, se considerã a fi plasate în depozit temporar iar declaratia sumarã este retinutã de autoritatea vamalã pentru a se urmãri acordarea unei destinatii vamale. În scopul aplicãrii art. 72 din Codul vamal, data depunerii declaratiei sumare este consideratã data prezentãrii mãrfurilor.

(2) Pentru mãrfurile strãine care au circulat, înainte de prezentarea lor la biroul vamal de destinatie, sub procedura de tranzit, declaratia sumarã, în scopul depozitãrii temporare, are forma exemplarului de declaratie de tranzit prezentat autoritãtii vamale la biroul de destinatie.

Art. 120. - Fãrã a se înlãtura aplicarea dispozitiilor art. 79 – 80 din Codul vamal, persoana care a întocmit declaratia sumarã sau, când o asemenea declaratie nu a fost încã depusã, persoana prevãzutã la art. 61 alin. (3) din Codul vamal, rãspunde de punerea în aplicare a mãsurilor stabilite de autoritatea vamalã potrivit art. 76 din Codul vamal si suportã costurile.

CAPITOLUL IV

Verificarea mãrfurilor si prelevarea de probe de cãtre persoana interesatã

Art. 121. – (1) Aprobarea de verificare a mãrfurilor, conform art. 68 din Codul vamal, se acordã la cererea verbalã a persoanei abilitate sã solicite pentru acestea o destinatie vamalã, cu exceptia cazurilor în care autoritatea vamalã, în functie de circumstante, apreciazã cã este necesarã o cerere scrisã.

Aprobarea prelevãrii de probe se face numai la cererea scrisã a persoanei interesate.

(2) Cererea scrisã poate fi întocmitã si prin procedee informatice.

Aceastã cerere se semneazã de persoana interesatã, se depune la autoritatea vamalã si cuprinde urmãtoarele date:

a) numele si adresa solicitantului;

b) locul unde se aflã mãrfurile;

c) numãrul declaratiei sumare, dacã a fost deja depusã;

d) orice alte date necesare pentru identificarea mãrfurilor.

Autoritatea vamalã acordã aprobarea dupã depunerea cererii de cãtre persoana interesatã. Dacã aceastã cerere se referã la prelevarea de probe, autoritatea vamalã stabileste cantitatea de mãrfuri care se poate preleva.

(3) Verificarea prealabilã a mãrfurilor si prelevarea de probe se efectueazã sub controlul autoritãtii vamale, care precizeazã procedurile de urmat pentru fiecare caz în parte.

Persoana interesatã îsi asumã responsabilitatea si costurile operatiunilor de dezambalare, cântãrire, reambalare sau pentru orice altã manipulare a mãrfurilor si suportã orice costuri legate de analize.

(4) Probele prelevate se supun formalitãtilor de acordare a unei destinatii vamale. În cazul în care examinarea probelor are ca rezultat distrugerea sau pierderea lor iremediabilã, nu se considerã cã pentru acestea a luat nastere o datorie vamalã. În cazul deseurilor si resturilor se aplicã prevederile art. 200 alin. (5) din Codul vamal.

CAPITOLUL V

Dispozitii ce se aplicã pentru mãrfurile expediate pe mare sau pe calea aerului

Sectiunea 1

Dispozitii generale

Art. 122. - În cazul în care mãrfurile dintr-o altã tarã se introduc pe teritoriul vamal al României, pe mare sau pe calea aerului si se expediazã sub acoperirea unui singur document de transport cu folosirea aceluiasi mod de transport, fãrã transbordare, cãtre un alt port sau aeroport din tarã, acestea se prezintã la biroul vamal cu respectarea dispozitiilor art. 66 din Codul vamal, numai în portul sau pe aeroportul unde sunt descãrcate sau transbordate.

Sectiunea a 2-a

Dispozitii aplicabile bagajelor de mânã si bagajelor de calã apartinând cãlãtorilor

Art. 123. - În scopul aplicãrii prezentei sectiuni, prin termenii de mai jos se întelege:

1. Aeroport national - orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al României.

2. Aeroport international - orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al României în punctele de trecere a frontierei deschise traficului aerian cu alte tãri.

3. Port national orice port situat pe teritoriul vamal al României.

4. Ambarcatiune de agrement - orice ambarcatiune particularã destinatã voiajelor, al cãrei itinerar este fixat de utilizator.

5. Aeronavã turisticã sau de afaceri - aeronava particularã destinatã cãlãtoriilor, al cãrei itinerar este fixat de utilizator.

6. Bagaje - toate obiectele transportate, indiferent în ce mod, de o persoanã în cursul cãlãtoriei sale.

Art. 124. - (1) În cazul cãlãtoriei pe calea aerului, prin bagaj de calã se întelege bagajul înregistrat în aeroportul de plecare si care nu este accesibil persoanei pe durata zborului si nici pe durata escalelor.

(2) În cazul cãlãtoriei pe calea aerului, prin bagaj de mânã se întelege bagajul pe care persoana îl are asupra sa.

Art. 125. - (1) Controalele si formalitãtile vamale aplicabile bagajelor de mânã si de calã apartinând persoanelor care cãlãtoresc cu o aeronavã care vine de pe un aeroport dintr-o altã tarã si care, dupã o escalã pe un aeroport national, îsi continuã zborul spre un alt aeroport international de pe teritoriul vamal al României, se desfãsoarã pe acesta din urmã; bagajele se supun reglementãrilor vamale prevãzute pentru persoanele care vin din alte tãri în cazurile în care persoana nu poate face dovada cã mãrfurile sunt românesti.

(2) Controalele si formalitãtile vamale aplicabile bagajelor de mânã si de calã apartinând persoanelor care cãlãtoresc cu o aeronavã care face escalã pe un aeroport national, înainte de a-si continua zborul spre un aeroport dintr-o altã tarã, se desfãsoarã pe aeroportul de plecare cu conditia ca acesta sã fie un aeroport international.

Bagajele de mânã pot fi supuse controlului si pe aeroportul national unde aeronava face escalã, în cazul în care pe acest aeroport functioneazã autoritãti vamale.

(3) Controalele si formalitãtile vamale care se aplicã bagajelor apartinând persoanelor ce folosesc un serviciu maritim sau fluvial asigurat de aceeasi navã si care cuprinde etape succesive plecând din, oprind la, sau sosind dintr-o altã tarã, se desfãsoarã în portul în care bagajele respective se încarcã sau descarcã, dupã caz.

Art. 126. - (1) Controalele si formalitãtile vamale aplicabile bagajelor apartinând persoanelor aflate la bordul ambarcatiunilor de agrement se desfãsoarã în port, indiferent de originea sau destinatia acestor ambarcatiuni.

(2) Controalele si formalitãtile vamale aplicabile bagajelor apartinând persoanelor aflate la bordul aeronavelor turistice sau de afaceri, care vin de pe un aeroport dintr-o altã tarã si care, dupã o escalã pe un aeroport national îsi continuã zborul spre un alt aeroport international de pe teritoriul vamal al României, se efectueazã:

a) pe primul aeroport de sosire care trebuie sã fie un aeroport international al României, pentru zborurile sosite de pe un aeroport dintr-o altã tarã, în cazul în care aeronava, dupã o escalã, îsi continuã zborul cãtre un alt aeroport al României;

b) pe ultimul aeroport international al României, pentru zborurile venind de pe un aeroport national de unde, dupã o escalã, aeronava îsi continuã zborul cãtre un aeroport international din alt stat.

Art. 127. - (1) În cazul în care bagajele care ajung pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României la bordul unei aeronave sosind de pe un aeroport strãin si se transferã pe o altã aeronavã care pleacã într-un zbor intern:

a) controlul si formalitãtile aplicabile bagajelor de calã se efectueazã pe aeroportul de sosire al zborului intern cu conditia ca acesta sã fie un aeroport international, în sensul art. 123 pct. 2;

b) controlul bagajelor de mânã se efectueazã pe primul aeroport international. Cu toate acestea, pe aeroportul de sosire al unui zbor intern pot fi efectuate controale suplimentare numai în cazuri exceptionale, când se dovedesc a fi necesare în urma controlului asupra bagajelor de calã.

Controlul asupra bagajelor de calã se poate desfãsura pe primul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României numai în cazuri exceptionale, când se dovedesc a fi necesare în urma efectuãrii controlului asupra bagajelor de mânã.

(2) În cazul în care bagajele sunt încãrcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronavã care pleacã într-un zbor intern pentru a fi apoi transferate pe un alt aeroport pe o aeronavã a cãrei destinatie este un aeroport strãin:

a) controlul si formalitãtile aplicabile bagajelor de calã se efectueazã pe aeroportul de plecare al zborului dacã acesta este un aeroport international, în sensul art. 123 pct. 2;

b) controlul bagajelor de mânã se efectueazã pe ultimul aeroport international. Cu toate acestea, se pot efectua controale prealabile asupra acestor bagaje pe aeroportul de plecare al unui zbor intern numai în cazuri exceptionale, când se dovedesc necesare dupã controlul asupra bagajelor de calã;

c) se pot desfãsura controale suplimentare asupra bagajelor de calã pe ultimul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, numai în cazuri exceptionale, când acestea se dovedesc necesare dupã efectuarea controlului asupra bagajelor de mânã.

(3) Controlul si formalitãtile aplicabile bagajelor care sosesc pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, la bordul unui zbor regulat sau charter, de pe un aeroport strãin si care sunt transferate pe o aeronavã turisticã sau de afaceri care pleacã într-un zbor intern se desfãsoarã pe aeroportul de sosire a zborului regulat sau charter.

(4) Controlul si formalitãtile aplicabile în cazul bagajelor încãrcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronavã turisticã sau de afaceri care pleacã într-un zbor intern pentru transferarea, pe un alt aeroport, la bordul unui zbor regulat sau charter având ca destinatie un aeroport strãin, se desfãsoarã pe aeroportul de plecare a zborului regulat sau charter

Art. 128. - (1) Autoritatea vamalã ia mãsuri de supraveghere pentru ca:

a) la sosire, persoanele sã nu poatã transfera mãrfurile înainte de desfãsurarea controlului asupra bagajelor de mânã sau de calã;

b) la plecare, persoanele sã nu poatã transfera mãrfurile dupã efectuarea controlului asupra bagajelor de mânã sau de calã.

(2) Autoritatea vamalã poate stabili norme privind modalitãtile de efectuare a acestor controale, care se publicã în Monitorul Oficial al României.

(3) Bagajele de calã înregistrate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României se identificã prin intermediul unei etichete aplicate de aeroportul respectiv. Modelul de etichetã si caracteristicile tehnice ale acesteia sunt prezentate în anexa nr. 8.

TITLUL VII

DECLARATII VAMALE

CAPITOLUL I

Declaratia vamalã în scris

Sectiunea 1

Dispozitii generale

Art. 129. - (1) În cazul în care o declaratie vamalã se referã la douã sau mai multe articole, datele referitoare la fiecare articol sunt considerate ca reprezentând o declaratie separatã.

(2) Pãrtile componente ale echipamentelor industriale care se clasificã la un singur cod din Nomenclatura Combinatã trebuie considerate ca fiind o singurã marfã.

Art. 130. - (1) Fãrã a se înlãtura aplicarea dispozitiilor legii penale, depunerea la biroul vamal a unei declaratii semnatã de cãtre declarant sau reprezentantul sãu atrage rãspunderea acestuia, potrivit prevederilor legale, pentru:

a) corectitudinea informatiilor înscrise în declaratie;

b) autenticitatea documentelor anexate;

c) respectarea obligatiilor care decurg din plasarea mãrfurilor sub regimul vamal solicitat.

(2) Autoritatea vamalã poate autoriza ca declaratiile vamale întocmite prin procedee informatice sã fie direct autentificate de sistemul informatic, în locul aplicãrii manuale sau mecanice a stampilei biroului vamal si a semnãturii agentului vamal desemnat.

(3) Autoritatea vamalã poate aproba, în conditiile si modalitãtile pe care le stabileste, ca anumite date din declaratia scrisã sã fie înlocuite, acolo unde este cazul, prin trimiterea acestora la biroul vamal, cu ajutorul mijloacelor electronice, sub formã codatã.

Art. 131. - (1) Documentele anexate la declaratia vamalã în detaliu se pãstreazã de autoritatea vamalã.

(2) In cazurile în care titularul utilizeazã aceste documente pentru alte operatiuni, acestea se restituie, fiind înlocuite cu o copie certificatã de autoritatea vamalã. În aceastã situatie autoritatea vamalã ia toate mãsurile pentru a se asigura cã documentele în cauzã nu pot fi folosite ulterior decât în legãturã cu cantitatea sau valoarea mãrfurilor pentru care aceste documente rãmân valabile.

Art. 132. - (1) Declaratia se depune în unul din urmãtoarele locuri:

a) la biroul vamal competent în a cãrui razã de activitate se aflã locul în care mãrfurile sunt prezentate sau ar trebui sã fie prezentate, conform reglementãrilor vamale;

b) la biroul vamal competent pentru a asigura supravegherea locului unde exportatorul are sediul sau a locului în care mãrfurile sunt conditionate sau încãrcate pentru export, în cazul în care nu existã o dispozitie contrarã.

Declaratia se depune imediat dupã prezentarea mãrfurilor sau, în cazul unei declaratii depuse conform lit. b), de îndatã ce mãrfurile au fost puse la dispozitia autoritãtii vamale pentru control.

(2) Autoritatea vamalã poate autoriza depunerea declaratiei înainte ca declarantul sã prezinte mãrfurile sau sã le punã la dispozitie pentru control. În acest caz, autoritatea vamalã poate stabili un termen, în functie de circumstante, pentru prezentarea sau punerea la dispozitie a mãrfurilor.

Dacã acest termen nu este respectat se considerã cã declaratia nu a fost depusã. Declaratia nu se acceptã decât dupã ce mãrfurile au fost prezentate sau puse la dispozitia autoritãtii vamale.

Art. 133. - (1) Declaratia se depune la biroul vamal competent în zilele si în orele de program.

Autoritatea vamalã poate aproba, la cererea si pe cheltuiala declarantului, ca declaratia vamalã sã fie depusã în afara zilelor si orelor de program.

(2) Declaratia vamalã care se prezintã autoritãtii vamale, în alt loc, desemnat în acest scop, pe baza autorizãrii acordate, se considerã ca fiind prezentatã biroului vamal competent.

Art. 134. - Data acceptãrii declaratiei vamale în detaliu se înscrie de autoritatea vamalã pe declaratie.

Art. 135. - Autoritatea vamalã poate permite sau poate sã solicite efectuarea rectificãrilor prevãzute la art. 88 din Codul vamal prin depunerea unei noi declaratii care sã înlocuiascã declaratia initialã. În aceste cazuri, data de referintã pentru calculul eventualelor drepturi datorate si pentru aplicarea oricãror prevederi care reglementeazã regimul vamal în cauzã se considerã data acceptãrii declaratiei initiale.

Sectiunea a 2-a

Formularele declaratiei scrise

Art. 136. - (1) Modelul oficial al declaratiei vamale scrise utilizatã în cadrul procedurii normale, în vederea plasãrii mãrfurilor sub un regim vamal sau a reexportului prevãzut la art. 200 alin. (3) din Codul vamal este declaratia vamalã în detaliu.

(2) În scopul declarãrii mãrfurilor, pot fi utilizate si alte formulare, dacã reglementãrile vamale permit aceasta.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu exclud:

a) acordarea scutirii de la obligatia prezentãrii unei declaratii scrise, potrivit prevederilor legale, pentru punerea în liberã circulatie, exportul sau admitere temporarã;

b) eliminarea obligatiei de a prezenta formularul prevãzut la alin.

(1) în cazul în care se aplicã dispozitiile speciale referitoare la trimiterile postale simple sau prin colet postal;

c) utilizarea unor formulare speciale pentru facilitarea declarãrii mãrfurilor în anumite cazuri, dacã autoritatea vamalã permite acest lucru;

d) utilizarea de cãtre persoanele interesate a listelor de încãrcãturã pentru îndeplinirea formalitãtile de tranzit în cazul expeditiilor constituite din mai multe partide de mãrfuri;

e) imprimarea, dacã este cazul chiar si pe hârtie obisnuitã, a declaratiei vamale de export, tranzit sau de punere în liberã circulatie si a documentelor care atestã statutul român al mãrfurilor care nu au circulat sub regimul de tranzit intern, în cazul utilizãrii sistemelor publice sau private de procesare a datelor, în conditiile stabilite de autoritatea vamalã;

f) posibilitatea ca declaratia vamalã în sensul alin. (1) în cazul în care se foloseste un sistem informatic de procesare a declaratiei sã ia forma declaratiei vamale în detaliu tipãritã cu ajutorul acestui sistem.

(4) Autoritatea vamalã nu poate solicita alte documente administrative, cu exceptia celor care sunt prevãzute în reglementãrile legale si a celor care sunt obligatorii pentru operatorii economici care, la cererea lor, doresc sã beneficieze de o anumitã facilitate legalã, aceste documente fiind necesare pentru aplicarea unor reglementãri care nu se pot respecta doar prin folosirea declaratiei vamale în detaliu.

(5) La declararea mãrfurilor se utilizeazã Tariful vamal integrat, ce cuprinde totalitatea reglementãrilor legale privind acordarea regimului vamal.

(6) Modelul formularului declaratiei vamale în detaliu este prevãzut în anexa nr. 9.

Art. 137. - Fãrã a se încãlca dispozitiile art. 136 alin. (3), autoritatea vamalã poate renunta, în scopul realizãrii formalitãtilor pentru export sau de punere în liberã circulatie, la producerea unuia sau mai multor exemplare ale declaratiei vamale în detaliu destinate propriei utilizãri, cu conditia ca informatiile respective sã fie disponibile pe alte suporturi.

Art. 138. - (1) Formularele declaratiei vamale în detaliu se imprimã si se utilizeazã sub forma unor subseturi care contin numãrul de exemplare necesare pentru realizarea formalitãtilor aferente regimului vamal sub care se plaseazã mãrfurile.

(2) În cazul în care regimul de tranzit este precedat sau urmat de un alt regim vamal, poate fi prezentat autoritãtii vamale un subset care sã continã numãrul de exemplare necesar pentru efectuarea formalitãtilor aferente regimului de tranzit si regimului vamal precedent sau ulterior.

(3) Subseturile prevãzute la alin. (1) si (2) se iau din setul complet alcãtuit din 8 exemplare, conform modelului prevãzut în anexa nr. 9 sau, în cazul realizãrii cu ajutorul unui sistem informatic pentru prelucrarea declaratiilor, din douã seturi succesive de câte patru exemplare, conform modelului prevãzut în anexa nr. 9.

(4) Autoritatea vamalã poate stabili, dacã este cazul, ca formularele declaratiei sã fie suplimentate, cu unul sau mai multe formulare complementare, prezentate în subseturi continând exemplarele necesare pentru efectuarea formalitãtilor referitoare la regimul vamal sub care se plaseazã mãrfurile. Exemplarele necesare pentru efectuarea formalitãtilor referitoare la regimurile vamale anterioare sau ulterioare se pot anexa, dacã este cazul.

Subseturile complementare se iau din setul complet de 8 exemplare, conform modelului prevãzut la anexa nr. 9, sau din douã seturi de patru exemplare, conform modelului prevãzut la anexa nr. 9.

Formularele complementare constituie parte integrantã din declaratia vamalã în detaliu la care se referã.

(5) Prin exceptare de la prevederile alin. (4), autoritatea vamalã poate stabili ca, în cazul în care se utilizeazã un sistem informatic pentru imprimarea declaratiilor vamale, sã nu se utilizeze formularele complementare.

Art. 139. - (1) În cazul aplicãrii prevederilor art. 138 alin. (2), fiecare parte interesatã rãspunde numai de datele privind regimul vamal solicitat în calitate de declarant, principal obligat sau reprezentant al unuia dintre acestia.

(2) În vederea aplicãrii prevederilor alin. (1), când declarantul utilizeazã o declaratie vamalã în detaliu eliberatã în cursul unui regim vamal precedent, acesta este obligat ca, înainte de a depune declaratia, sã verifice exactitatea datelor existente pentru rubricile de care este rãspunzãtor si aplicabilitatea lor pentru mãrfurile în cauzã si regimul solicitat, si sã procedeze la efectuarea completãrilor necesare. În aceste cazuri declarantul informeazã imediat biroul vamal la care s-a depus declaratia asupra constatãrii oricãror neconcordante între mãrfurile respective si datele existente, iar declaratia se întocmeste pe noi exemplare ale formularelor declaratiei vamale în detaliu.

Art. 140. - În cazul în care se foloseste declaratia vamalã în detaliu pentru a acoperi mai multe regimuri vamale succesive, autoritatea vamalã verificã existenta concordantei între datele înscrise în declaratiile referitoare la diferitele regimuri în cauzã.

Art. 141. - (1) Declaratia vamalã în detaliu se întocmeste în limba românã.

(2) Declaratia vamalã în detaliu se completeazã în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu, care se stabilesc de Autoritatea Nationalã a Vãmilor si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, si cu toate prevederile stabilite prin alte reglementãri legale.

(3) În situatia în care o declaratie vamalã în detaliu este utilizatã ca declaratie sumarã, aceastã declaratie, pe lângã rubricile necesare aplicãrii regimului vamal corespunzãtor cuprinde si datele declaratiei sumare prevãzutã în anexa nr. 7.

Art. 142. - Codurile care se utilizeazã la completarea formularelor prevãzute la art. 136 sunt înscrise în Normele tehnice de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu.

Art. 143. - (1) În cazurile în care reglementãrile legale impun existenta unor exemplare suplimentare ale formularului prevãzut la art. 136 declarantul poate folosi formulare suplimentare sau fotocopii ale formularului respectiv.

(2) Formularele suplimentare sau fotocopiile se semneazã de cãtre declarant si se prezintã autoritãtii vamale care le vizeazã, în aceleasi conditii ca si declaratia vamalã în detaliu. Formularele suplimentare sau fotocopiile declaratiei vamale se acceptã ca si cum ar fi documente oficiale, dacã autoritatea vamalã stabileste cã sunt îndeplinite conditiile privind calitatea si lizibilitatea acestora.

Sectiunea a 3-a

Datele de identificare solicitate în functie de regimul vamal

Art. 144. - (1) În situatia în care o declaratie vamalã este cerutã pentru mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României, conform art. 202 din Codul vamal, aceastã declaratie trebuie completatã pe formularul prevãzut în anexa nr. 9 si potrivit instructiunilor prevãzute la art. 141.

(2) Datele de identificare solicitate în cazul în care se foloseste unul dintre formularele prevãzute la art. 136 alin. (2) sunt cele înscrise în formularul respectiv. Acestea se suplimenteazã, dacã este cazul, cu dispozitiile referitoare la regimul vamal solicitat.

Sectiunea a 4-a

Documentele care însotesc declaratia vamalã

Art. 145. - (1) Declaratia vamalã pentru punerea în liberã circulatie este însotitã de urmãtoarele documente:

a) factura în baza cãreia se declarã valoarea în vamã a mãrfurilor, conform prevederilor art. 77;

b) declaratia pentru valoarea în vamã a mãrfurilor declarate în cazul în care acest lucru este cerut, conform prevederilor art. 74, întocmitã potrivit conditiilor stabilite prin articolul mentionat;

c) documentele solicitate pentru aplicarea unui regim tarifar preferential sau a altor mãsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mãrfurilor declarate;

d) alte documente necesare aplicãrii dispozitiilor prevãzute în normele legale specifice care reglementeazã punerea în liberã circulatie a mãrfurilor declarate.

(2) Autoritatea vamalã poate, dupã caz, sã solicite la depunerea declaratiei vamale, prezentarea documentelor de transport sau a documentelor referitoare la regimul vamal precedent.

În cazul în care un singur articol se prezintã în douã sau mai multe colete, autoritatea vamalã poate sã solicite prezentarea unei liste a coletelor sau un document echivalent, indicând continutul fiecãrui colet.

(3) În cazul în care mãrfurile sunt exonerate de drepturi de import, autoritatea vamalã poate sã nu solicite documentele prevãzute la alin. (1) lit. b) si c), când considerã cã acest lucru nu este necesar în scopul aplicãrii prevederilor legale privind punerea în liberã circulatie a mãrfurilor respective.

Art. 146. - (1) Declaratia de tranzit este însotitã de documentul de transport. Biroul vamal de plecare poate dispensa declarantul de la obligatia de a prezenta acest document la data îndeplinirii formalitãtilor vamale.

La cererea autoritãtii vamale, pe parcursul transportului, declarantul este obligat sã prezinte documentul de transport.

(2) Documentul vamal de expeditie, de export sau de reexport al mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României sau orice alt document cu putere juridicã echivalentã se prezintã biroului vamal de plecare, împreunã cu declaratia de tranzit aferentã, cu exceptia cazurilor în care se aplicã, potrivit prevederilor legale, mãsuri de simplificare.

(3) Autoritatea vamalã poate solicita, dacã este cazul, prezentarea documentului vamal aferent regimului vamal precedent.

Art. 147. - (1) Fãrã a înlãtura aplicarea reglementãrilor specifice, documentele care însotesc declaratia de plasare sub un regim vamal economic, sunt:

a) pentru antrepozitul vamal de tip D, documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) lit. a) si b), iar pentru celelalte tipuri de antrepozite nu este necesarã prezentarea de alte documente;

b) pentru regimul de perfectionare activã în sistemul cu rambursare documentele prevãzute la art 145 alin. (1), iar pentru sistemul cu suspendare documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) lit. a) si b), si, când este cazul, autorizatia scrisã pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se elibereazã o autorizatie retroactivã;

c) pentru regimul de transformare sub control vamal, documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) lit. a) si b), si, când este cazul, autorizatia scrisã pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se elibereazã o autorizatie retroactivã;

d) pentru regimul de admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import, documentele prevãzute la art. 145 alin. (1), iar în cazul exonerãrii totale de drepturi de import documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) lit. a) si b) si când este cazul, autorizatia scrisã a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se elibereazã o autorizatie retroactivã;

e) pentru regimul de perfectionare pasivã, documentele prevãzute la art. 145 alin. (1) si când este cazul, autorizatia scrisã a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se elibereazã o autorizatie retroactivã.

(2) Pentru declaratiile vamale de plasare sub un regim vamal economic se aplicã dispozitiile art. 145 alin. (2).

(3) Autoritatea vamalã poate aproba ca, în loc sã însoteascã declaratia vamalã, autorizatia scrisã pentru acordarea regimului vamal solicitat sau o copie a cererii de autorizare sã fie tinutã la dispozitia sa.

Art. 148. - (1) Declaratia de export sau reexport este însotitã de documentele necesare aplicãrii corecte a drepturilor de export si a dispozitiilor care reglementeazã exportul mãrfurilor respective.

(2) Pentru declaratiile de export sau reexport se aplicã prevederile art. 145 alin. (2).

Art. 149. - Pentru punerea în liberã circulatie si exportul de presã, tipãrituri, energie electricã, mãrfuri transportate prin conducte, precum si pentru alte mãrfuri care se transportã în conditii specifice ori mãrfuri care nu au caracter comercial, Autoritatea Nationalã a Vãmilor stabileste proceduri simplificate, inclusiv exceptarea de la depunerea declaratiei vamale în detaliu sau înlocuirea declaratiei vamale în detaliu cu alte documente.

Art. 150. - (1) În declaratia vamalã în detaliu cantitatea mãrfurilor se înscrie pe baza greutãtii brute sau nete din documentele de transport sau din facturã si, dupã caz, a încã unui element cantitativ specific, stabilit potrivit normelor emise de Autoritatea Nationalã a Vãmilor. În cazul energiei electrice si al mãrfurilor transportate prin conducte, cantitatea este cea indicatã de contoarele instalate.

(2) În caz de indicii temeinice de fraudã mãrfurile se cântãresc pe cheltuiala importatorului sau exportatorului, la cererea autoritãtii vamale.

Dacã nu sunt conditii pentru cântãrire la biroul vamal la care s-a depus declaratia vamalã în detaliu, mãrfurile se dirijeazã la cel mai apropiat birou vamal unde existã asemenea conditii.

CAPITOLUL II

Declaratia vamalã prin procedee informatice

Art. 151. - (1) În cazul în care declaratiile vamale sunt întocmite prin procedee informatice, Autoritatea Nationalã a Vãmilor poate autoriza declarantul ca datele de identificare a declaratiei vamale scrise, mentionate în Normele tehnice de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu, sã fie transmise biroului vamal, în vederea procesãrii pe calculator, prin date în forme codificate sau în orice altã formã stabilitã de cãtre autoritatea vamalã si care sã corespundã datelor de identificare cerute pentru declaratiile scrise.

(2) O declaratie vamalã realizatã prin schimb electronic de date, denumit în continuare EDI, se considerã cã a fost depusã când mesajul EDI este înregistrat de autoritatea vamalã.

Acceptarea unei declaratii vamale produsã prin EDI se comunicã declarantului prin trimiterea unui mesaj de rãspuns continând cel putin detaliile de identificare a mesajului primit sau, dupã caz, si numãrul de înregistrare a declaratiei vamale si data acceptãrii acesteia.

(3) În cazul în care declaratia vamalã este realizatã prin mesaj EDI, autoritatea vamalã stabileste, prin normele de procesare a declaratiei vamale prin sistemul informatic vamal, modalitãtile de aplicare a prevederilor art. 184.

(4) În cazul în care declaratia vamalã este realizatã prin mesaj EDI, liberul de vamã se notificã declarantului prin indicarea cel putin a datelor de identificare a declaratiei si a datei acordãrii liberului de vamã.

(5) Dispozitiile alin. (2) - (4) se aplicã si în cazul în care datele de identificare a declaratiei vamale sunt introduse în sistemul vamal de procesare a datelor.

Art. 152. - În cazul în care, la cererea declarantului, este solicitatã o copie a declaratiei vamale pentru completarea altor formalitãti, aceasta se întocmeste si este certificatã de biroul vamal sau conform prevederilor art. 130 alin. (2).

Art. 153. - Autoritatea Nationalã a Vãmilor poate autoriza, în conditiile tehnice si administrative stabilite, ca documentele solicitate pentru plasarea mãrfurilor sub un regim vamal sã fie întocmite si transmise pe cale electronicã.

CAPITOLUL III

Declaratia vamalã verbalã sau prin altã actiune

Sectiunea 1

Declaratia vamalã verbalã

Art. 154. - Declaratia vamalã verbalã pentru punerea în libera circulatie a mãrfurilor se face în cazul:

a) mãrfurilor fãrã caracter comercial, aflate în bagajele personale ale cãlãtorilor ori expediate cãtre persoane fizice sau, cu aprobarea autoritãtii vamale, în cazuri de importantã neglijabilã;

b) mãrfurilor cu caracter comercial, dacã este îndeplinitã conditia ca valoarea totalã pe lot si pe declarant sã nu depãseascã echivalentul în lei a 175 de euro, iar lotul sã nu facã parte dintr-o serie regulatã de loturi similare si mãrfurile sã nu fie transportate de un transportator independent ca parte a unui lot mai mare;

c) mãrfurilor prevãzute la art. 159 când acestea se încadreazã în categoria de mãrfuri returnate;

d) mãrfurilor prevãzute la art. 160 lit. b) si c).

Art. 155. - Declaratia vamalã verbalã pentru mãrfurile de export se poate face în cazul:

a) mãrfurilor fãrã caracter comercial aflate în bagajele personale ale cãlãtorilor sau expediate de persoane fizice;

b) mãrfurilor prevãzute la art. 154 lit. b);

c) mãrfurilor prevãzute la art. 161 lit. b) si c);

d) altor mãrfuri în cazuri de importantã economicã neglijabilã, când acest lucru este aprobat de cãtre autoritatea vamalã.

Art. 156. - (1) Prin exceptare de la prevederile art. 154 si 155, se depune declaratie vamalã scrisã, în toate cazurile, pentru urmãtoarele mãrfuri:

a) arme si munitii, materiale explozive, radioactive, nucleare, precum si produse strategice prevãzute în legi speciale;

b) droguri sau substante psihotrope si precursorii acestora, materiale biologice cu potential de contaminare în masã, medicamente care contin substante stupefiante sau psihotrope, substante chimice esentiale, precum si produse si substante toxice;

c) obiecte din metale pretioase, cu sau fãrã pietre pretioase, care depãsesc uzul personal stabilit prin reglementãrile legale;

d) mãrfuri cu caracter cultural, istoric sau artistic, numai la iesirea din tarã. Aceste mãrfuri pot fi declarate, în scris, si la intrarea în tarã în vederea scoaterii lor fãrã altã aprobare.

(2) Conform prevederilor art. 136 alin. (2), pentru mãrfurile la care se aplicã prevederile alin. (1), cãlãtorii fac declaratia în scris pe formulare tipizate care se pun gratuit la dispozitia cãlãtorilor de birourile vamale.

Art. 157. - (1) În cazul în care persoana care declarã mãrfurile actioneazã în numele altei persoane în calitate de reprezentant, autoritatea vamalã poate stabili sã nu aplice prevederile art. 154 – 155.

(2) Autoritatea vamalã poate solicita depunerea unei declaratii scrise în cazul în care are îndoieli cu privire la exactitatea sau integralitatea datelor declarate.

Art. 158. - (1) În cazul mãrfurilor declarate verbal, potrivit prevederilor art. 154 – 155, care se supun drepturilor de import sau export, autoritatea vamalã elibereazã titularului o chitantã, dupã achitarea drepturilor datorate.

(2) Chitanta contine cel putin urmãtoarele informatii:

a) denumirea biroului vamal emitent;

b) datele de identificare a titularului;

c) descrierea suficient de precisã pentru identificarea mãrfurilor, inclusiv clasificarea în tariful vamal, dupã caz;

d) cantitatea si valoarea;

e) calculul drepturilor încasate;

f) data la care a fost întocmitã.

Art. 159. - (1) Declararea mãrfurilor, în vederea admiterii temporare, potrivit conditiilor prevãzute la art. 359 alin. (5), poate fi fãcutã verbal pentru:

a) animalele pentru transhumantã, pãsunat, pentru munci sau transport si alte mãrfuri care îndeplinesc conditiile prevãzute la art. 428 alin. (1) lit.a);

b) ambalajele prevãzute la art. 432 alin. (1) lit. a) care poartã însemnele permanente, imposibil de sters, ale unei persoane stabilite în afara României;

c) echipamentele destinate productiei si transmisiei de programe de radio si televiziune si vehiculele special adaptate scopului prevãzut mai sus si echipamente ale acestora, introduse de cãtre entitãti publice sau private cu sediul în afara României si aprobate de autoritatea vamalã care elibereazã autorizatiile pentru regimul de admitere temporarã al unor astfel de echipamente si vehicule;

d) instrumentele si aparatele necesare personalului medical pentru acordarea de asistentã pacientilor în asteptarea unui transplant de organe, în conditiile prevãzute la art. 430 alin. (1);

e) mãrfurile prevãzute la art. 162;

f) alte categorii de mãrfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de cãtre autoritatea vamalã.

(2) Mãrfurile prevãzute la alin. (1) pot face obiectul unei declaratii verbale în vederea reexportului care încheie regimul de admitere temporarã.

Sectiunea a 2-a

Declararea mãrfurilor prin altã actiune

Art. 160. - Mãrfurile care nu fac obiectul unei declaratii vamale exprese si se considerã ca fiind declarate în vederea punerii în liberã circulatie, potrivit prevederilor art. 163, sunt urmãtoarele:

a) mãrfurile fãrã caracter comercial, aflate în bagajele personale ale cãlãtorilor care beneficiazã de scutire de la plata drepturilor de import fie conform prevederilor art. 45 - 49 din Ordonanta Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 545/2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare, fie ca mãrfuri returnate;

b) mãrfurile care beneficiazã de scutire de la plata drepturilor de import conform prevederilor art. 39 - 44 din Ordonanta Guvernului nr. 59/2003, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 545/2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

c) mijloace de transport care beneficiazã de scutire de la plata drepturilor de import ca mãrfuri returnate;

d) mãrfurile importate în cadrul unui trafic de importantã neglijabilã si care sunt dispensate de obligatia de a fi prezentate unui birou vamal, conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal, dacã nu sunt supuse plãtii drepturilor de import.

Art. 161. - Urmãtoarele mãrfuri, în cazul în care nu fac obiectul unei declaratii vamale exprese, se considerã ca fiind declarate în vederea exportului prin actiunea prevãzutã la art. 163 alin. (1) lit. b):

a) mãrfurile fãrã caracter comercial, care nu se supun la plata drepturilor de export si se aflã în bagajele personale ale cãlãtorilor;

b) mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul vamal al României si destinate reimportului;

c) mãrfurile prevãzute în Capitolul III din Ordonanta Guvernului nr. 59/2003, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 545/2003, cu modificãrile si completãrile ulterioare;

d) alte mãrfuri, în cazuri de importantã economicã neglijabilã, când acest lucru este aprobat de autoritatea vamalã.

Art. 162. - (1) În cazul în care nu au fost declarate verbal sau în scris, se considerã ca fiind declarate pentru admitere temporarã prin actiunea prevãzutã la art. 163 si cu respectarea dispozitiilor art. 440, urmãtoarele mãrfuri:

a) efectele personale si bunurile importate în scop sportiv de cãlãtori;

b) mijloacele de transport prevãzute la art. 417 - 422;

c) materialele de agrement apartinând navigatorilor care sunt folosite pe o navã angajatã în traficul maritim international.

(2) În cazul în care nu se declarã verbal sau în scris la vamã, mãrfurile prevãzute la alin. (1) se considerã ca fiind declarate pentru reexport, încheind regimul de admitere temporarã prin actiunea prevãzutã la art. 163.

Art. 163. - (1) În aplicarea art. 160 – 162, actiunea consideratã a fi o declaratie vamalã se realizeazã în urmãtoarele forme:

a) trecerea prin culoarul verde sau nimic de declarat la birourile vamale în care functioneazã sistemul cu douã culoare de control, sau trecerea printr-un birou vamal, care nu foloseste sistemul cu douã culoare, fãrã obligatia de a face o declarare voluntarã în vamã ori aplicarea pe parbrizul vehiculelor de turism a unui autocolant care contine mentiunea nimic de declarat, în cazul mãrfurilor trimise la un birou vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat conform prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) din Codul vamal;

b) trecerea legalã a frontierei în cazul dispensei de la obligatia prezentãrii mãrfurilor în vamã potrivit dispozitiilor prevãzute în aplicarea art. 64 alin. ( 4) din Codul vamal, în cazul exportului conform art. 161 si a reexportului conform art. 162.

(2) În cazul în care mãrfurile prevãzute la art. 160 lit.a), la art. 161 lit.a) si la art. 162 alin. (1) lit.a) si alin. (2), continute în bagajele unui cãlãtor sunt transportate pe cale feratã, fãrã a fi însotite de cãlãtor, declararea acestora se face în lipsa acestuia pe baza documentului prevãzut în anexa nr. 10. Acest document poate fi utilizat în limitele si în conditiile prevãzute în cadrul anexei.

Art. 164. - (1) În cazul în care se îndeplinesc conditiile prevãzute la art. 160 - 162, se considerã cã mãrfurile au fost prezentate în vamã în sensul art. 86 din Codul vamal si cã declaratia a fost acceptatã si liberul de vamã acordat la data la care se desfãsoarã actiunea prevãzutã la art. 163.

(2) În cazul în care verificarea dovedeste cã s-a desfãsurat actiunea prevãzutã la art. 163, dar mãrfurile introduse sau scoase din teritoriul vamal al României nu îndeplinesc conditiile prevãzute la art. 160 - 162, se considerã cã acestea au fost importate sau exportate ilegal.

Sectiunea a 3-a

Dispozitii comune sectiunilor 1 si a 2-a

Art. 165. - Dispozitiile art. 154 - 162 nu se aplicã în cazul mãrfurilor pentru care se solicitã plata rambursãrilor, a altor sume sau restituirea drepturilor, precum si celor care sunt prohibite, restrictionate ori supuse altor formalitãti speciale.

Art. 166. - În scopul aplicãrii dispozitiilor sectiunilor 1 si a 2-a, prin cãlãtor se întelege:

a) la import, orice persoanã care intrã temporar pe teritoriul vamal al României fãrã a avea pe acest teritoriu domiciliul sau resedinta, precum si orice persoanã care revine pe teritoriul vamal al României, unde are domiciliul sau resedinta, dupã ce a fost temporar într-o tarã tertã;

b) la export, orice persoanã care pãrãseste temporar teritoriul vamal al României si care are domiciliul sau resedinta în România, precum si orice persoanã care pãrãseste teritoriul vamal al României dupã o sedere temporarã si care nu are domiciliul sau resedinta în România.

Sectiunea a 4-a

Trafic postal

Art. 167. - (1) Sunt considerate ca declarate în vamã, pentru punerea în liberã circulatie, la data introducerii lor pe teritoriul vamal al României, urmãtoarele trimiteri postale:

a) cãrtile postale si scrisorile continând numai mesaje personale;

b) scrisorile în alfabet Braille;

c) materiale tipãrite care nu se supun drepturilor de import;

d) toate trimiterile expediate prin scrisori sau coletãrie postalã care se excepteazã de la obligatia prezentãrii în vamã conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal.

(2) Sunt considerate ca declarate în vamã, pentru punerea în liberã circulatie, la data prezentãrii lor la biroul vamal, expeditiile efectuate prin alte trimiteri postale decât cele prevãzute la alin. (1) lit. a), cu conditia sã fie însotite de o declaratie CN22 si/sau de una CN23 prevãzute de Conventia Postalã Universalã încheiatã la Washington la 15.06.1897, ratificatã de România prin Decretul nr. 3684 publicat în Monitorul Oficial nr. 207/18.12.1898.

(3) Sunt considerate ca declarate în vamã la export:

a) la data acceptãrii lor de cãtre autoritãtile postale, trimiterile expediate prin scrisori sau colete postale care nu se supun plãtii drepturilor de export;

b) la data prezentãrii lor în vamã, trimiterile expediate prin scrisori sau colete postale care se supun la taxe de export, cu conditia sã fie însotite de o declaratie CN22 si/sau de una CN23.

(4) Destinatarul, în cazurile prevãzute la alin. (1) si expeditorul, în cazurile prevãzute la alin. (2), este considerat declarant si, când este cazul, debitor. Autoritatea vamalã poate aproba ca administratia postalã sã aibã statutul de declarant si, când este cazul, cel de debitor.

(5) În scopul aplicãrii alin. (1) si (2), mãrfurile care nu sunt supuse plãtii drepturilor de import sau de export sunt considerate ca fiind prezentate în vamã în sensul art. 86 din Codul vamal, iar declaratia vamalã se considerã ca fiind acceptatã si liberul de vamã acordat:

a) la data la care mãrfurile sunt livrate destinatarului, în cazul importului;

b) la data acceptãrii mãrfurilor de cãtre autoritatea postalã, în cazul exportului.

(6) În cazul în care o trimitere postalã, prin scrisoare sau colet, care nu este exceptatã de la obligatia prezentãrii în vamã conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal, se prezintã fãrã o declaratie CN22 si/sau CN23, sau în cazul prezentãrii unei declaratii incomplete, autoritatea vamalã stabileste forma în care trebuie întocmitã sau completatã declaratia vamalã.

Art. 168. - Dispozitiile art. 167 nu se aplicã:

a) trimiterilor continând mãrfuri destinate comercializãrii cu o valoare care depãseste echivalentul în lei a 22 Euro;

b) trimiterilor continând mãrfuri destinate comercializãrii ce fac parte dintr-o serie regulatã de astfel de operatiuni;

c) în cazul în care se face o declaratie vamalã în scris, verbal sau printr-un procedeu informatic;

d) trimiterilor continând mãrfurile prevãzute la art. 165.

TITLUL VIII

CONTROLUL VAMAL AL MÃRFURILOR, CONSTATÃRILE BIROULUI VAMAL SI ALTE MÃSURI LUATE DE ACESTA

CAPITOLUL I

Controlul vamal al mãrfurilor

Art. 169. - (1) Controlul vamal al mãrfurilor se face în locurile desemnate în acest scop si la orele prevãzute de cãtre autoritatea vamalã.

2) Autoritatea vamalã poate aproba, la solicitarea declarantului, efectuarea controlului vamal în alte locuri si alte ore decât cele prevãzute la alin. (1).

În acest caz, costurile aferente operatiunii sunt în sarcina declarantului.

Art. 170. - Controlul documentar constã în verificarea:

a) corectitudinii completãrii declaratiei vamale în detaliu;

b) existentei documentelor care însotesc declaratia vamalã în detaliu potrivit regimului vamal solicitat;

c) concordantei între datele înscrise în declaratia vamalã în detaliu si cele din documentele însotitoare.

Art. 171. - Autoritatea vamalã poate efectua controlul vamal fizic si la locul de încãrcare a mãrfurilor de export sau la locul de descãrcare a mãrfurilor din import, în functie de personalul vamal disponibil, dacã mãrfurile sunt perisabile sau necesitã conditii speciale de ambalare si de transport ori nu existã conditii de control la frontierã si dacã încãrcarea sau descãrcarea completã a mijloacelor de transport se face într-un singur loc.

Art. 172. - În vederea efectuãrii controlului vamal fizic la locul de încãrcare sau descãrcare, exportatorii ori importatorii au urmãtoarele obligatii:

a) sã solicite în scris efectuarea controlului la biroul vamal cel mai apropiat, cu cel putin douã zile înainte de data stabilitã pentru încãrcarea sau descãrcarea mijloacelor de transport;

b) sã pregãteascã mãrfurile si sã ia mãsurile necesare pentru ca mijloacele de transport sã corespundã conditiilor de sigilare vamalã;

c) sã asigure încãrcarea sau descãrcarea mãrfurilor la locul, data si ora care au fost stabilite.

Art. 173. - (1) În situatia în care autoritatea vamalã decide sã controleze mãrfurile, aceasta îl informeazã în acest sens pe declarant sau pe reprezentantul sãu.

(2) Dacã autoritatea vamalã decide sã verifice numai o parte a mãrfurilor declarate, informarea trebuie sã cuprindã articolele care urmeazã a fi verificate. Decizia autoritãtii vamale este irevocabilã.

Art. 174. - (1) La controlul vamal fizic asistã declarantul vamal si transportatorul, cu exceptia transporturilor pe cale maritimã sau fluvialã când prezenta transportatorului este facultativã.

(2) Controlul mãrfurilor aflate în magazii sau pe rampe se face si în prezenta gestionarului.

Art. 175. - (1) Declarantul sau persoana desemnatã de cãtre acesta pentru a asista la controlul vamal al mãrfurilor acordã autoritãtii vamale sprijinul necesar facilitãrii activitãtii acesteia. În cazul în care autoritatea vamalã considerã cã asistenta acordatã este nesatisfãcãtoare, aceasta cere declarantului sã desemneze altã persoanã capabilã sã ofere asistenta necesarã.

(2) În situatia în care declarantul refuzã sã asiste la controlul vamal al mãrfurilor sau sã desemneze o persoanã aptã sã ofere asistenta pe care autoritatea vamalã o considerã necesarã, aceasta stabileste un termen în acest sens, cu exceptia cazului în care considerã cã nu mai este necesarã verificarea.

Dacã la expirarea termenului stabilit, declarantul nu a îndeplinit cerintele formulate, autoritatea vamalã, procedeazã din oficiu potrivit art. 96 din Codul vamal la controlul vamal al mãrfurilor, pe riscul si pe cheltuiala declarantului, apelând, dacã este cazul, la serviciile unui expert sau ale oricãrei alte persoane care este desemnatã potrivit dispozitiilor legale în vigoare.

(3) Constatãrile fãcute de autoritatea vamalã în cursul controlului vamal desfãsurat în conditiile prevãzute la alin. (2) au aceeasi valabilitate ca si în cazul în care controlul ar fi fost efectuat în prezenta declarantului.

(4) Autoritatea vamalã are dreptul de a considera declaratia vamalã depusã ca fiind fãrã efect în cazul în care se constatã cã refuzul declarantului de a asista la controlul mãrfurilor sau de a desemna o persoanã capabilã sã ofere asistenta necesarã nu împiedicã si nici nu este menit sã împiedice aceastã autoritate sã constate încãlcarea dispozitiilor care reglementeazã plasarea mãrfurilor sub regimul vamal respectiv si nici nu reprezintã o sustragere sau o încercare de sustragere de la aplicarea dispozitiilor art. 89 alin. (1) sau ale art. 102 alin. (2) din Codul vamal.

Art. 176. - (1) În cazul în care autoritatea vamalã hotãrãste sã preleveze probe, aceasta informeazã în acest sens declarantul sau reprezentantul acestuia.

(2) Prelevãrile se efectueazã de cãtre autoritatea vamalã, dar aceasta poate solicita ca operatiunea sã se efectueze sub supraveghereasa si de cãtre declarant sau de cãtre o persoanã desemnatã de acesta.

Prelevãrile de probe sunt efectuate conform metodologiei stabilite de Autoritatea Nationalã a Vãmilor.

(3) Cantitãtile prelevate nu trebuie sã depãseascã necesarul pentru a permite analiza sau verificarea mai amãnuntitã, inclusiv pentru o eventualã contraanalizã.

Art. 177. - (1) Declarantul sau persoana desemnatã de cãtre acesta pentru a asista la prelevarea de probe este obligat sã acorde autoritãtii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operatiunii.

(2) În situatia în care declarantul refuzã sã asiste la prelevare sau sã desemneze o persoanã în acest sens, ori dacã nu acordã autoritãtii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operatiunii, se aplicã dispozitiile art. 175.

Art. 178. - În situatia în care autoritatea vamalã a prelevat probe pentru analizã sau pentru o verificare mai amãnuntitã, aceasta acordã liberul de vamã pentru mãrfurile în cauzã, fãrã a astepta rezultatul analizei sau verificãrii, cu exceptia cazului în care existã alte motive pentru a nu se proceda astfel si cu conditia ca, în cazul nasterii sau posibilitãtii nasterii unei datorii vamale, cuantumul drepturilor corespunzãtoare sã fi fost în prealabil încasat sau garantat.

Art. 179. - (1) Cantitãtile prelevate ca probe de autoritatea vamalã nu se scad din cantitatea declaratã.

(2) În cazul unei declaratii de export sau de perfectionare pasivã, dacã situatia permite, declarantul are dreptul de a înlocui cantitãtile de mãrfuri prelevate ca probe cu mãrfuri identice, în vederea completãrii lotului de marfã.

Art. 180. - (1) Cu exceptia cazului în care probele sunt distruse în procesul de analizã sau de verificare amãnuntitã, acestea se restituie declarantului, la cererea si pe cheltuiala sa, imediat ce nu mai este necesarã pãstrarea lor de cãtre autoritatea vamalã, în special dupã ce declarantul a epuizat toate mijloacele de contestare a deciziei luate de autoritatea vamalã pe baza rezultatelor analizei sau a verificãrii amãnuntite.

(2) În situatia în care declarantul nu solicitã restituirea probelor, acestea pot fi distruse sau pãstrate de cãtre autoritatea vamalã. În cazuri justificate, autoritatea vamalã poate dispune ca declarantul sã ridice probele rãmase.

Art. 181. - Controlul vamal fizic al mãrfurilor se efectueazã astfel:

a) mãrfurile în vrac se controleazã prin observare sau prin sondare, pe mijloacele de transport pe care se aflã, pe rampe sau cheiuri, ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor;

b) mãrfurile ambalate în colete se controleazã, prin sondaj, pe mijloacele de transport pe care se aflã. Când nu sunt conditii de control pe mijlocul de transport, organele vamale pot cere descãrcarea mãrfurilor;

c) mãrfurile ambalate în colete care se aflã în magazii, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor se controleazã, prin sondaj, pe fiecare partidã de marfã;

d) mãrfurile transportate prin conducte, precum si energia electricã se controleazã din punct de vedere al cantitãtii, prin citirea contoarelor instalate.

Art. 182. - (1) Controlul vamal fizic al mãrfurilor se efectueazã numai pe bazã de documente, când nu sunt indicii temeinice de fraudã.

(2) Autoritatea vamalã consemneazã pe declaratia vamalã modalitatea de control, rezultatul acestuia si mentioneazã numãrul si mãrcile de identificare a coletelor deschise pentru control.

Art. 183. - În cadrul controlului vamal fizic al mãrfurilor se asigurã si controlul interiorului vagoanelor de cale feratã si al mijloacelor de transport rutiere cu care mãrfurile sunt transportate.

Art. 184. - (1) În situatia în care verificã declaratia si documentele însotitoare sau mãrfurile, autoritatea vamalã înscrie pe exemplarul destinat acesteia sau pe un document însotitor, elementele si rezultatele acestei verificãri. În cazul unei verificãri partiale a mãrfurilor se indicã, de asemenea, si datele aferente lotului de mãrfuri verificat.

Când este cazul, autoritatea vamalã mentioneazã în declaratie absenta declarantului sau reprezentantului sãu.

(2) Dacã rezultatul verificãrii declaratiei si documentelor însotitoare ale mãrfurilor nu este conform cu datele înscrise în declaratie, autoritatea vamalã înscrie, pe exemplarul declaratiei destinat acesteia sau pe un document însotitor, datele care se au în vedere în scopul taxãrii mãrfurilor în cauzã si, când este cazul, calculeazã orice restituiri sau alte sume plãtibile la export. De asemenea, se înscriu si datele necesare aplicãrii oricãror alte dispozitii care reglementeazã regimul vamal sub care sunt plasate mãrfurile.

(3) Constatãrile autoritãtii vamale precizeazã, dacã este cazul, mijloacele de identificare utilizate.

Constatãrile se dateazã si contin datele necesare identificãrii functionarului care le-a fãcut.

(4) În cazul în care autoritatea vamalã nu procedeazã la nici o verificare a declaratiei si nici a mãrfurilor, nu este necesarã precizarea acestui fapt pe declaratie sau pe documentul însotitor la care se face referire la alin. (1).

Art. 185. - (1) Controlul vamal al mãrfurilor este urmat de înregistrarea în documentele de platã a drepturilor de import determinate potrivit datelor înscrise în declaratie. Când autoritatea vamalã considerã cã verificãrile pe care le-a întreprins pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor vamale superior celui rezultat din datele înscrise în declaratia prezentatã, aceasta cere constituirea unei garantii suficiente care sã acopere diferenta dintre suma calculatã pe baza datelor înscrise în declaratie si cea care poate fi plãtitã în final pentru mãrfuri. Cu toate acestea, în locul constituirii acestei garantii, declarantul poate cere calcularea imediatã a cuantumului drepturilor vamale care poate fi plãtit în final pentru mãrfuri.

(2) În situatia în care, pe baza verificãrilor pe care le-a efectuat, autoritatea vamalã stabileste un cuantum al drepturilor vamale diferit de cel rezultat din datele înscrise în declaratie, acordarea liberului de vamã se efectueazã pe baza cuantumului astfel stabilit.

(3) În cazul în care autoritatea vamalã are dubii cu privire la aplicarea prohibitiilor sau restrictiilor si acest fapt nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificãrilor, pentru mãrfurile respective nu se acordã liberul de vamã.

Art. 186. - (1) Autoritatea vamalã stabileste forma sub care acordã liberul de vamã, tinând seama de locul unde se aflã mãrfurile si de modalitãtile de exercitare a supravegherii vamale a mãrfurilor.

(2) În cazul în care declaratia se face în scris, pe aceasta sau, unde este cazul, pe un document anexat, se face o mentiune referitoare la acordarea liberului de vamã si la data acestuia. O copie se restituie declarantului.

Art. 187. - (1) În situatia în care liberul de vamã nu poate fi acordat pentru unul din motivele prevãzute la art. 96 alin. (1) lit. b) si c) din Codul vamal, autoritatea vamalã acordã declarantului un termen pentru regularizarea situatiei mãrfurilor.

(2) În cazul în care, în conditiile prevãzute la art. 96 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, declarantul nu prezintã documentele necesare înainte de expirarea termenului prevãzut la alin. (1), declaratia respectivã este consideratã fãrã efecte si autoritatea vamalã procedeazã la invalidarea sa.

În aceastã situatie sunt aplicabile dispozitiile art. 89 alin. (4) din Codul vamal.

(3) În cazul prevãzut la art. 96 alin. (1) lit. c) si, dacã este cazul, fãrã a înlãtura aplicarea dispozitiilor art. 89 alin. (1) sau art. 200 din Codul vamal, atunci când declarantul nu plãteste sau nu garanteazã cuantumul drepturilor vamale datorate înainte de expirarea termenului prevãzut la alin. (1), autoritatea vamalã poate declansa formalitãtile preliminare de valorificare a mãrfurilor.

Cu exceptia cazului când situatia nu este între timp regularizatã, mãrfurile pot fi valorificate de autoritatea vamalã care îl informeazã, în prealabil, pe declarant.

Autoritatea vamalã poate, pe riscul si pe cheltuiala declarantului, transfera mãrfurile în cauzã într-un loc special aflat sub supravegherea sa.

Art. 188. - (1) În aplicarea art. 89 alin. (3) din Codul vamal, autoritatea vamalã invalideazã declaratia vamalã dupã acordarea liberului de vamã, în cazul în care se stabileste cã mãrfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care presupune obligatia plãtii drepturilor de import în loc sã fie plasate sub un alt regim vamal, dacã cererea în acest sens a fost prezentatã în termen de 90 de zile de la data acceptãrii declaratiei, cu respectarea urmãtoarelor conditii:

a) mãrfurile sã nu fi fost utilizate în alte conditii decât cele prevãzute de regimul vamal sub care acestea ar fi trebuit plasate;

b) la momentul declarãrii, mãrfurile erau destinate a fi plasate sub un alt regim vamal, pentru care erau îndeplinite toate conditiile necesare;

c) mãrfurile sã se declare imediat pentru noul regimul vamal sub care trebuiau plasate.

Declaratia de plasare a mãrfurilor sub acest ultim regim vamal produce efecte juridice de la data acceptãrii declaratiei invalidate.

În cazuri temeinic justificate, autoritatea vamalã poate prelungi termenul de 90 de zile.

(2) În situatia în care se stabileste cã mãrfurile au fost declarate în mod eronat, în locul altor mãrfuri, pentru un regim vamal care presupune obligatia plãtii drepturilor de import, autoritatea vamalã invalideazã declaratia vamalã, dacã cererea în acest sens a fost prezentatã în termen de 90 de zile de la data acceptãrii declaratiei, cu respectarea urmãtoarelor conditii:

a) mãrfurile initial declarate nu au fost utilizate într-un alt fel decât cel care a fost aprobat în situatia lor anterioarã si nu au fost replasate în situatia anterioarã;

b) mãrfurile care se intentiona sã fie declarate pentru regimul vamal avut în vedere initial puteau, la momentul depunerii declaratiei vamale initiale, sã fie prezentate la acelasi birou vamal si au fost declarate pentru acelasi regim vamal ca acela care a fost avut în vedere initial.

În cazuri temeinic justificate, autoritatea vamalã poate prelungi termenul de 90 de zile.

(3) În situatia mãrfurilor refuzate în cadrul unui contract de vânzare prin corespondentã, autoritatea vamalã invalideazã o declaratie vamalã de punere în liberã circulatie, dacã cererea în acest sens a fost prezentatã în termen de 90 de zile de la data acceptãrii declaratiei, cu conditia ca mãrfurile sã fi fost exportate la adresa furnizorului initial sau la o altã adresã indicatã de cãtre acesta.

(4) Autoritatea vamalã invalideazã declaratia vamalã când se elibereazã o autorizatie cu efect retroactiv conform prevederilor:

a) art. 237 pentru punerea în liberã circulatie a mãrfurilor care beneficiazã de un tratament tarifar favorabil sau de drepturi de import reduse sau zero în functie de destinatia lor finalã;

b) art. 365 pentru un regim vamal economic.

(5) În cazul în care mãrfurile sunt declarate pentru export sau pentru regimul de perfectionare pasivã, declaratia vamalã se invalideazã pentru mãrfurile supuse drepturilor de export, care fac obiectul unei cereri pentru rambursarea drepturilor de import, sau a restituirii altor sume la export sau altor mãsuri speciale la export, cu îndeplinirea urmãtoarelor conditii:

a) declarantul prezintã biroului vamal de export dovada cã mãrfurile nu au pãrãsit teritoriul vamal al României;

b) declarantul înapoiazã respectivului birou vamal toate exemplarele declaratiei vamale, împreunã cu orice alte documente ce i-au fost eliberate în urma acceptãrii declaratiei;

c) declarantul, dacã este cazul, prezintã biroului vamal de export dovada cã rambursarea drepturilor de import sau restituirea altor sume la export acordate pe baza declaratiei de export pentru mãrfurile respective au fost returnate sau cã institutiile interesate au luat mãsurile necesare pentru a se asigura cã ele nu se plãtesc;

d) declarantul, dacã este cazul, în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare, respectã toate obligatiile cerute de biroul vamal de export pentru regularizarea situatiei acestor mãrfuri.

Invalidarea declaratiei vamale atrage, dupã caz, anularea oricãror rectificãri fãcute pe o licentã de export sau pe un alt document care însoteste declaratia vamalã.

În cazul în care mãrfurile declarate pentru export trebuie sã pãrãseascã teritoriul vamal al României într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage invalidarea declaratiei în cauzã.

Invalidarea se efectueazã si în cazul altor mãrfuri decât cele prevãzute în prezentul alineat când biroul vamal de export este înstiintat de faptul cã mãrfurile declarate nu au pãrãsit teritoriul vamal al României.

(6) În mãsura în care reexportul mãrfurilor presupune depunerea unei declaratii, dispozitiile alin. (5) se aplicã în mod corespunzãtor.

(7) În cazul în care mãrfurile românesti sunt plasate sub regimul vamal de antrepozitare conform prevederilor art. 119 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, invalidarea declaratiei de plasare sub regim se poate solicita si efectua cu conditia luãrii mãsurilor prevãzute de reglementãrile specifice în cazul nerespectãrii destinatiei acordate.

Dacã, la expirarea perioadei prevãzute pentru pãstrarea mãrfurilor sub regimul vamal de antrepozitare, nu a fost prezentatã nici o cerere pentru acordarea unei alte destinatii prevãzute de reglementarea specificã în cauzã, autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute de aceastã reglementare.

CAPITOLUL II

Dispozitii privind reglementarea diferentelor

Art. 189. - La transportul mãrfurilor pe cale feratã sau rutierã, pentru diferentele dintre datele înscrise în documentele de transport si cele din declaratia vamalã autoritatea vamalã cere declarantului vamal punerea de acord si prezentarea altor documente de transport.

Art. 190. - (1) La transportul mãrfurilor pe cale maritimã, fluvialã si aerianã, diferentele dintre datele înscrise în manifestul încãrcãturii sau, dupã caz, în declaratia pentru marfã si mãrfurile efectiv descãrcate sau transbordate se pun de acord, pe baza documentului de constatare, emis de autoritãtile comerciale autorizate în acest scop, din care rezultã mãrfurile efectiv descãrcate.

(2) Pentru diferentele în minus dintre mãrfurile si cantitãtile efectiv descãrcate de pe nave sau aeronave si mãrfurile si cantitãtile constatate la controlul vamal efectuat în magazii sau pe cheiuri, gestionarul mãrfurilor este obligat sã achite drepturile de import.

(3) Pentru diferentele în plus sau în minus dintre mãrfurile si cantitãtile înscrise în manifestul încãrcãturii si cele înscrise în declaratiile vamale de export se rectificã manifestul încãrcãturii în mod corespunzãtor cu datele înscrise în declaratiile vamale de export.

Art. 191. - La transportul postal, pentru diferentele dintre datele înscrise în documentele postale si bunurile constatate la controlul vamal, organele postale încheie procese verbale de constatare, vizate de autoritatea vamalã, în baza cãrora diferentele se scad din evidentã.

Art. 192. - În cazurile în care diferentele constatate potrivit art. 189, art. 190 alin. (1) si (2) si art. 191 sunt urmare a sustragerilor mãrfurilor pe teritoriul vamal al României, autoritatea vamalã încheie un act constatator pe baza cãruia transportatorul sau, dupã caz, gestionarul mãrfurilor este obligat sã achite drepturile de import.

Art. 193. - (1) În situatia în care se constatã diferente apãrute ca urmare a influentei factorilor naturali în timpul transportului, manipulãrii sau al depozitãrii mãrfurilor, determinate în baza unor reglementãri legale, nu se stabilesc drepturi de import. Mentiunea privind greutatea declaratã se modificã în mod corespunzãtor în baza reglementãrilor legale si se trece în documentele vamale.

(2) Pentru diferentele în minus dintre mãrfurile înscrise în declaratia sumarã si cele efectiv constatate pe baza declaratiei vamale în detaliu, gestionarul mãrfurilor este obligat sã achite drepturile de import.

TITLUL IX

PROCEDURI SIMPLIFICATE

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 194. - (1) Procedura declaratiei incomplete permite autoritãtii vamale sã accepte, în cazuri temeinic justificate, o declaratie care nu contine toate datele necesare sau care nu este însotitã de toate documentele necesare pentru regimul vamal respectiv.

(2) Procedura declaratiei simplificate permite ca mãrfurile sã fie plasate sub regimul vamal respectiv la prezentarea unei declaratii simplificate, cu prezentarea ulterioarã a unei declaratii suplimentare, care poate avea, dupã caz, caracter global, periodic sau recapitulativ.

(3) Procedura vãmuirii la domiciliu permite ca plasarea mãrfurilor sub regimul vamal respectiv sã se desfãsoare la sediul persoanei care declarã mãrfurile sau în alte locuri desemnate sau aprobate de autoritatea vamalã.

Art. 195. - În cazul în care se aplicã o procedurã simplificatã folosind procedee informatice pentru realizarea declaratiilor vamale sau folosind o tehnicã de prelucrare a datelor, prevederile art. 130 alin. (2) si (3), art. 151 - 153 se aplicã în mod corespunzãtor.

CAPITOLUL II

Declaratia pentru punere în liberã circulatie

Sectiunea 1

Declaratia incompletã

Art. 196. - Declaratia pentru punere în liberã circulatie care poate fi acceptatã de autoritatea vamalã, la cererea declarantului, trebuie sã respecte modelul prevãzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu, precum si instructiunile specifice de completare prevãzute în anexa nr. 7.

Art. 197. - (1) Declaratia pentru punere în liberã circulatie, pe care autoritatea vamalã o poate accepta la cererea declarantului, fãrã ca aceasta sã fie însotitã de anumite documente care ar fi fost necesare, trebuie sã fie însotitã cel putin de acele documente care trebuie prezentate înainte ca mãrfurile declarate sã poatã fi puse în liberã circulatie.

(2) Prin exceptare de la dispozitiile alin. (1) declaratia, care nu este însotitã de unul sau altul dintre documentele de care depinde punerea mãrfurilor în liberã circulatie, poate fi acceptatã dupã ce autoritatea vamalã stabileste cu certitudine cã:

a) documentul în cauzã existã si este valabil;

b) acesta nu a putut fi anexat la declaratie din motive independente de vointa declarantului;

c) orice întârziere în acceptarea declaratiei împiedicã punerea mãrfurilor în liberã circulatie sau conduce la plata unor drepturi de import mai mari.

Datele referitoare la documentele lipsã se indicã în declaratie în toate situatiile.

Art. 198. - (1) Termenul acordat de autoritatea vamalã declarantului, pentru ca acesta sã comunice datele sau sã prezinte documentele lipsã la data acceptãrii declaratiei, nu poate depãsi 30 de zile de la data acceptãrii acesteia.

(2) În cazul unui document necesar pentru aplicarea unui drept de import redus sau zero si cu conditia ca autoritatea vamalã sã aibã motive întemeiate sã considere cã mãrfurile la care se referã declaratia incompletã pot beneficia de un astfel de drept redus sau zero, se poate acorda un termen suplimentar, la cererea declarantului, în vederea prezentãrii documentului respectiv. Acest termen suplimentar nu poate depãsi 90 de zile.

În situatia în care informatiile sau documentele în materie de valoare în vamã care lipsesc se dovedesc a fi indispensabile, autoritatea vamalã poate fixa un termen mai lung sau poate prelungi un termen fixat anterior.

Perioada totalã acordatã trebuie sã tinã cont de termenele de prescriptie în vigoare.

(3) În situatia în care la mãrfurile puse în liberã circulatie se aplicã drepturi de import reduse sau zero în cadrul contingentelor tarifare sau, cu conditia sã nu se reintroducã impunerea de drepturi normale de import, în cadrul plafoanelor tarifare sau a altor mãsuri tarifare preferentiale, mãsura prin care se poate beneficia de contingente tarifare sau de mãsuri tarifare preferentiale se acordã numai dupã prezentarea la autoritatea vamalã a documentului de care depinde acordarea taxei reduse sau zero înainte de epuizarea contingentelor tarifare sau, în alte cazuri, înainte de data la care o mãsurã legalã reintroduce aplicarea de drepturi normale de import.

(4) Cu respectarea dispozitiilor alin. (1) - (3), documentul de care depinde acordarea dreptului de import redus sau zero poate fi prezentat dupã expirarea datei pentru care este prevãzut dreptul redus sau zero, cu conditia ca declaratia referitoare la mãrfurile respective sã fi fost acceptatã înaintea acestei date.

Art. 199. - (1) Acceptarea de cãtre autoritatea vamalã a unei declaratii incomplete nu împiedicã sau nu întârzie eliberarea mãrfurilor declarate astfel, decât dacã existã alte motive pentru a se proceda în acest sens. Fãrã a se încãlca dispozitiile art. 185, liberul de vamã se acordã conform conditiilor stabilite prin dispozitiile alin. (2) – (5).

(2) În cazul când prezentarea ulterioarã a datelor sau a documentului doveditor, lipsã la data acceptãrii declaratiei, nu poate influenta cuantumul drepturilor care se aplicã mãrfurilor acoperite de respectiva declaratie, autoritatea vamalã ia în considerare suma drepturilor datorate, calculatã în mod normal.

(3) În cazul în care, conform prevederilor art. 196, declaratia contine o indicatie provizorie a valorii, autoritatea vamalã ia în considerare cuantumul drepturilor calculate pe baza acestei indicatii si solicitã, dacã este necesar, constituirea unei garantii pentru a se acoperi diferenta dintre acea sumã si suma care ar putea fi încasatã în final.

(4) În cazul în care, în alte situatii decât cele prevãzute la alin. (3), prezentarea ulterioarã a datelor sau a documentului care lipsea la data acceptãrii declaratiei poate influenta cuantumul drepturilor datorate pentru mãrfurile descrise în respectiva declaratie:

a) dacã prezentarea ulterioarã a datelor sau a documentului lipsã poate avea ca rezultat aplicarea unei taxe reduse, autoritatea vamalã înscrie imediat în documentele de platã taxa redusã de import datoratã si cere constituirea unei garantii care sã acopere diferenta dintre acel cuantum si cel care ar trebui plãtit dacã drepturile de import la mãrfurile respective ar fi calculate conform taxei normale;

b) dacã prezentarea ulterioarã a datelor sau a documentului lipsã poate avea drept rezultat exonerarea totalã de drepturi a mãrfurilor respective, autoritatea vamalã cere constituirea unei garantii care sã acopere suma care ar trebui plãtitã dacã drepturile vamale ar fi calculate conform taxei normale.

(5) Fãrã a se afecta în nici un fel modificãrile care ar putea interveni ulterior, mai ales în ceea ce priveste determinarea definitivã a valorii în vamã, declarantul are dreptul ca, în loc sã constituie o garantie, sã solicite luarea în considerare, în cazul aplicãrii dispozitiilor alin. (3) sau a dispozitiilor alin. (4) lit. a), a cuantumului drepturilor care s-ar datora definitiv pentru mãrfurile respective sau, în cazul aplicãrii dispozitiilor alin. (4) lit. b), a cuantumului drepturilor calculat în functie de taxa normalã.

Art. 200. - Dacã, la expirarea perioadei prevãzute la art. 198, declarantul nu prezintã datele necesare pentru stabilirea definitivã a valorii în vamã a mãrfurilor sau nu prezintã datele sau documentele care lipsesc, autoritatea vamalã ia în considerare ca drepturi care se aplicã mãrfurilor respective, cuantumul garantiei constituite conform prevederilor art. 199 alin. (3), alin. (4) lit. a) sau alin. (4) lit. b).

Art. 201. - Declaratia incompletã acceptatã în conditiile prevãzute la art. 196 – 199, poate fi completatã de cãtre declarant sau poate fi înlocuitã, de comun acord cu autoritatea vamalã, cu o altã declaratie care respectã conditiile prevãzute la art. 85 din Codul vamal.

Data pentru stabilirea drepturilor eventual datorate si pentru aplicarea altor dispozitii care reglementeazã punerea în liberã circulatie a mãrfurilor este, în ambele situatii, data acceptãrii declaratiei incomplete.

Sectiunea a 2-a

Procedura declaratiei simplificate

Art. 202. - (1) La solicitarea scrisã continând toate informatiile necesare, declarantul este autorizat, conform dispozitiilor art. 203 si 204, sã întocmeascã declaratia pentru punere în liberã circulatie într-o formã simplificatã când mãrfurile sunt prezentate biroului vamal.

(2) Declaratia simplificatã poate fi sub forma:

a) fie a unei declaratii incomplete de tipul celei prevãzute la art. 196;

b) fie a unui document administrativ sau comercial, însotit de o cerere pentru punerea în liberã circulatie.

Declaratia simplificatã trebuie sã continã datele prevãzute în anexa nr. 7.

(3) În cazul în care conditiile permit, autoritatea vamalã poate accepta ca cererea pentru punerea în liberã circulatie prevãzutã la alin. (2) lit. b), sã fie înlocuitã de o cerere globalã care sã acopere operatiunile de punere în liberã circulatie efectuate pe parcursul unei anumite perioade.

Mentiunea privind aprobarea acordatã ca urmare acestei cereri globale se face prin înscrierea pe documentul administrativ sau comercial prezentat conform prevederilor de la alin. (2).

(4) Declaratia simplificatã este însotitã de toate documentele necesare pentru punere în liberã circulatie a mãrfurilor. În acest caz se aplicã art. 197 alin. (2).

(5) Prezentul articol se aplicã fãrã a încãlca dispozitiile art. 221.

Art. 203. - (1) Autorizatia prevãzutã la art. 202 se acordã declarantului cu conditia sã fie garantat un control eficient privind respectarea prohibitiilor sau restrictiilor ori a altor dispozitii care reglementeazã punerea în liberã circulatie a mãrfurilor.

(2) Autorizatia este, în principiu, refuzatã în cazul în care persoana care a depus cererea:

a) a sãvârsit o încãlcare gravã sau încãlcãri repetate ale reglementãrilor vamale;

b) declarã mãrfurile pentru punere în liberã circulatie numai în mod ocazional.

(3) Autorizatia poate fi refuzatã în cazul în care persoana respectivã actioneazã în numele altei persoane care declarã ocazional mãrfuri pentru liberã circulatie.

(4) Fãrã a se încãlca dispozitiile art. 36 din Codul vamal, autorizatia poate fi revocatã în cazul în care se constatã una dintre situatiile prevãzute la alin. (2) si (3).

(5) În situatia în care o persoana a obtinut statutul de agent economic autorizat care beneficiazã de simplificãrile prevãzute de reglementãrile vamale, autoritatea vamalã examineazã doar criteriile prevãzute la alin. (2) lit. b), celelalte criterii fiind considerate ca îndeplinite.

Art. 204. - (1) Prin autorizatia prevãzutã la art. 202:

a) se desemneazã biroul vamal competent pentru a accepta declaratiile simplificate;

b) se precizeazã mãrfurile la care se aplicã;

c) se precizeazã garantia care trebuie depusã de cãtre persoana interesatã pentru a acoperi datoria vamalã ce poate rezulta.

Prin autorizatie se precizeazã forma si continutul declaratiilor suplimentare si se stabileste termenul în care acestea trebuie sã fie prezentate biroului vamal desemnat în acest scop.

(2) Autoritatea vamalã poate renunta la dreptul de a cere prezentarea unei declaratii suplimentare în cazul în care aceasta are ca obiect mãrfuri a cãror valoare se situeazã sub limita de 1000 euro, iar declaratia simplificatã contine deja toate informatiile necesare pentru punerea în liberã circulatie.

Sectiunea a 3-a

Procedura de vãmuire la domiciliu

Art. 205. - Autorizatia de a folosi procedura de vãmuire la domiciliu se acordã oricãrei persoane care doreste ca mãrfurile sã fie puse în liberã circulatie la sediul sãu sau în alte locuri prevãzute la art. 194 si care prezintã autoritãtii vamale o cerere scrisã în acest sens, continând toate datele necesare acordãrii autorizatiei cu privire la:

a) mãrfurile supuse regimului de tranzit si pentru care persoana prevãzutã mai sus este autorizatã sã foloseascã procedurile simplificate care se desfãsoarã la biroul de destinatie conform prevederilor art. 314 - 316;

b) mãrfurile plasate anterior sub un regim vamal economic, fãrã a aduce atingere dispozitiilor art. 221;

c) mãrfurile care, dupã ce sunt prezentate biroului vamal conform prevederilor art. 66 din Codul vamal, sunt pãstrate la biroul vamal sau în alte locuri în conformitate cu altã procedurã de tranzit decât aceea prevãzutã la lit. a);

d) mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României cu exceptare de la obligatia prezentãrii lor la biroul vamal, conform prevederilor art. 67 lit. b) din Codul vamal.

Art. 206. - (1) Autorizatia se acordã cu conditia ca:

a) evidentele solicitantului sã permitã autoritãtii vamale sã efectueze verificãri eficiente si în special controale ulterioare;

b) sã fie posibilã garantarea efectuãrii unui control eficient privind respectarea prohibitiilor sau restrictiilor la import sau a altor dispozitii care reglementeazã acordarea liberului de vamã.

(2) Autorizatia se refuzã, în principiu, în cazul în care solicitantul:

a) a sãvârsit o încãlcare gravã sau încãlcãri repetate ale reglementãrilor vamale;

b) declarã numai în mod ocazional mãrfuri pentru punerea în liberã circulatie.

(3) În situatia în care persoana interesatã a obtinut statutul de agent economic autorizat care beneficiazã de simplificãrile prevãzute de reglementãrile vamale, autoritatea vamalã examineazã doar criteriile prevãzute la alin. (2) lit. b), celelalte fiind considerate ca îndeplinite.

Art. 207. - (1) Fãrã sã se înlãture aplicarea art. 36 din Codul vamal, autoritatea vamalã poate decide sã nu revoce autorizatia în cazul în care titularul îsi îndeplineste obligatiile în termenul stabilit de autoritatea vamalã sau când neîndeplinirea unei obligatii nu are consecinte reale asupra functionãrii corecte a regimului.

(2) În principiu, autorizatia se revocã sau poate fi revocatã în cazul în care se constatã situatia prevãzutã la art. 206 alin. (2) lit. a).

Art. 208. - (1) În cazurile prevãzute la art. 205 lit. a) si c), când mãrfurile sunt puse în liberã circulatie în momentul în care ajung la locul desemnat în acest scop, titularul autorizatiei notificã de îndatã autoritatea vamalã de aceastã sosire, în forma si în modul stabilit de aceasta, în scopul de a obtine liberul de vamã si al înscrierii mãrfurilor în evidentele sale.

În situatia în care punerea în liberã circulatie este precedatã de depozitarea temporarã a mãrfurilor, în sensul art. 73 din Codul vamal, în acelasi loc, înainte de expirarea termenului prevãzut la art. 72 din Codul vamal, titularul autorizatiei notificã de îndatã autoritatea vamalã de aceastã sosire, în forma si modul stabilit de aceasta, în scopul de a obtine eliberarea mãrfurilor si al înscrierii mãrfurilor în evidentele sale.

(2) În cazurile prevãzute art. 205 lit. b), titularul autorizatiei notificã de îndatã autoritatea vamalã de aceastã sosire, în forma si modul stabilit de aceasta, în scopul de a obtine liberul de vamã si al înscrierii mãrfurilor în evidentele sale.

Notificarea nu este necesarã pentru punerea în liberã circulatie a mãrfurilor plasate anterior în regim de antrepozitare vamalã, într-un antrepozit de tip D.

(3) În cazurile prevãzute la art. 205 lit. d), la sosirea mãrfurilor la locul desemnat în acest scop titularul autorizatiei înscrie mãrfurile în evidentele sale.

(4) Titularul autorizatiei pune la dispozitia autoritãtii vamale, din momentul înscrierii mãrfurilor în evidente, la care se face referire la alin. (1) – (3), toate documentele care sunt necesare aplicãrii prevederilor care reglementeazã punerea în liberã circulatie.

(5) Cu conditia ca verificarea modului corect de desfãsurare a operatiunilor sã nu fie afectatã, autoritatea vamalã poate:

a) permite ca notificarea prevãzutã la alin. (1) si (2) sã se efectueze imediat ce sosirea mãrfurilor devine iminentã;

b) dispensa pe titularul autorizatiei de obligatia de a notifica biroului vamal competent fiecare sosire a mãrfurilor atunci când felul mãrfurilor respective si circulatia rapidã a mãrfurilor justificã acest lucru, cu conditia ca acesta sã punã la dispozitia biroului vamal toate informatiile pe care acesta le considerã necesare pentru exercitarea dreptului sãu de a verifica mãrfurile.

În acest caz, înscrierea mãrfurilor în evidentele titularului este echivalentã cu acordarea liberului de vamã.

(6) Înscrierea în evidentele prevãzute la alin. (1) – (3) poate fi înlocuitã cu orice altã formalitate, stabilitã de autoritatea vamalã, care oferã garantii similare. Înscrierea indicã data la care a fost fãcutã, precum si datele prevãzute în anexa nr. 7.

Art. 209. - Autorizatia prevãzutã la art. 205 stabileste regulile specifice pentru functionarea procedurii si, în mod deosebit, cuprinde:

a) mãrfurile la care se aplicã;

b) forma obligatiilor prevãzute la art. 208 si referirea la garantia care trebuie sã fie constituitã de cãtre persoana respectivã;

c) momentul în care se acordã liberul de vamã;

d) termenul în care declaratia suplimentarã trebuie depusã la biroul vamal competent desemnat în acest scop;

e) conditiile în care mãrfurile fac obiectul declaratiilor globale, periodice sau recapitulative, dupã caz.

CAPITOLUL III

Declaratiile pentru regimul vamal economic

Sectiunea 1

Plasarea sub regimul vamal economic

Paragraful 1

Plasarea sub regimul de antrepozitare vamalã

A. Declaratia incompletã

Art. 210. - (1) Declaratia de plasare sub regimul de antrepozitare vamalã pe care biroul vamal o poate accepta, la cererea declarantului, trebuie sã respecte modelul prevãzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu, precum si instructiunile specifice de completare prevãzute în anexa nr. 7.

(2) Dispozitiile art. 197, 198 si 201 se aplicã în mod corespunzãtor.

(3) Prezentul articol nu se aplicã declaratiilor de plasare sub acest regim a mãrfurilor prevãzute în reglementãrile privind politica agricolã mentionate la art. 383.

B. Procedura declaratiei simplificate

Art. 211. - (1) La cerere, declarantul este autorizat, în conformitate cu conditiile si în modalitatea prevãzutã la art. 212, sã întocmeascã declaratia de plasare sub un anumit regim într-o formã simplificatã, când mãrfurile sunt prezentate biroului vamal.

(2) Declaratia simplificatã poate fi sub forma:

a) fie a unei declaratii incomplete de tipul celei prevãzute la art. 210;

b) fie a unui document administrativ sau comercial, însotit de o cerere de plasare sub regim.

Declaratia trebuie sã continã datele prevãzutã la art. 210 alin. (1).

(3) În cazul în care aceastã procedurã se aplicã într-un antrepozit de tip D, declaratia simplificatã trebuie sã cuprindã si felul mãrfurilor respective, în termeni suficient de precisi pentru a permite clasificarea lor imediatã si fãrã dubii si pentru stabilirea valorii lor în vamã.

(4) Procedura prevãzutã la alin. (1) si (2) nu se aplicã în cazul antrepozitului de tip F si nici la plasarea sub regim, în orice tip de antrepozit, a mãrfurilor românesti prevãzute de reglementãrile privind politica agricolã.

(5) Dispozitiile alin. (2) lit. b) se aplicã în cazul antrepozitului de tip B fãrã posibilitatea folosirii unui document comercial. Când documentul administrativ nu contine toate datele prevãzute în Normele tehnice de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu, acestea sunt prezentate în cererea însotitoare.

Art. 212. - (1) Cererea prevãzutã la art. 211 alin. (1) se face în scris si trebuie sã continã toate elementele necesare pentru acordarea autorizatiei.

În situatia în care conditiile permit, cererea poate fi înlocuitã de o cerere globalã care sã acopere operatiunile desfãsurate într-o perioadã de timp.

(2) Autorizatia prevãzutã la art. 211 alin. (1) se acordã celui interesat cu conditia ca regularitatea operatiunilor sã nu fie afectatã.

(3) Autorizatia este refuzatã, în principiu, în cazul în care:

a) nu sunt oferite garantiile necesare pentru buna desfãsurare a operatiunilor;

b) persoana interesatã efectueazã numai în mod ocazional operatiuni de plasare sub regim;

c) persoana respectivã a sãvârsit o încãlcare gravã sau încãlcãri repetate ale reglementãrilor vamale.

(4) Fãrã a aduce atingere art. 36 din Codul vamal, autorizatia poate fi revocatã în situatia în care se constatã situatiile prevãzute la alin. (3).

(5) În situatia în care persoana interesatã a obtinut statutul de agent economic autorizat care beneficiazã de simplificãrile prevãzute de reglementãrile vamale, autoritatea vamalã examineazã numai criteriile prevãzute la alin. (3) lit. b). Toate celelalte criterii sunt considerate ca fiind îndeplinite.

Art. 213. - (1) Autorizatia cuprinde modalitãtile specifice pentru functionarea procedurii si, în special, biroul de plasare sub regim.

(2) În cazul acestei proceduri nu este necesarã depunerea unei declaratii suplimentare.

C. Procedura de vãmuire la domiciliu

Art. 214. - (1) Autorizatia pentru folosirea procedurii de vãmuire la domiciliu se acordã în conditiile si în modalitãtile prevãzute la alin. (2) si la art. 215 si 216.

(2) Procedura de vãmuire la domiciliu nu se aplicã în cazul antrepozitului de tip B sau F si nici pentru plasarea în oricare tip de antrepozit vamal a mãrfurilor românesti prevãzute în reglementãrile privind politica agricolã.

(3) Dispozitiile art. 212 se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 215. - (1) Pentru a permite autoritãtii vamale sã se asigure de desfãsurarea corectã a operatiunilor, titularul autorizatiei este obligat ca, la sosirea mãrfurilor la locul desemnat în acest scop, sã:

a) notifice biroului vamal de control a operatiunii sosirea mãrfurilor în forma si modalitatea prevãzutã de cãtre acesta;

b) efectueze înscrierea în evidente a mãrfurilor;

c) tinã la dispozitia biroului vamal de control toate documentele referitoare la plasarea mãrfurilor sub regim.

Înregistrarea prevãzutã la lit. b) trebuie sã continã cel putin anumite date folosite pentru identificarea mãrfurilor din punct de vedere comercial, inclusiv cantitatea.

(2) Dispozitiile art. 208 alin. (5) se aplicã, în mod corespunzãtor, si acestei proceduri.

Art. 216 – Autorizatia prevãzutã la art. 214 stabileste modalitãtile specifice pentru functionarea procedurii si stabileste în special:

a) mãrfurile la care se aplicã;

b) forma obligatiilor prevãzute la art. 215;

c) momentul acordãrii liberului de vamã.

Pentru aceastã procedurã nu este necesarã o declaratie suplimentarã.

Paragraful 2

Plasarea sub regimul de perfectionare activã, de transformare sub control vamal sau de admitere temporarã

A. Declaratia incompletã.

Art. 217. - (1) Declaratia de plasare sub un regim vamal economic, altul decât perfectionarea pasivã sau antrepozitarea vamalã, pe care biroul amal de plasare le poate accepta, la cererea declarantului, trebuie sã respecte modelul prevãzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu, precum si instructiunile specifice de completare prevãzute în anexa nr. 7.

(2) Dispozitiile art. 197, 198 si 201 se aplicã în mod corespunzãtor.

(3) În cazul plasãrii sub regimul de perfectionare activã, sistemul cu rambursare, dispozitiile art. 199 si 200 se aplicã în mod corespunzãtor.

B. Procedura declaratiei simplificate si de vãmuire la domiciliu.

Art. 218. - Dispozitiile art. 202 - 209 si 212 se aplicã în mod corespunzãtor mãrfurilor declarate pentru regimurile vamale economice prevãzute în prezentul paragraf.

Paragraful 3

Mãrfuri declarate pentru regimul de perfectionare pasivã

Art. 219. - Dispozitiile art. 222 - 232 care se aplicã mãrfurilor declarate pentru export se aplicã în mod corespunzãtor si mãrfurilor declarate pentru export în cadrul regimului de perfectionare pasivã.

Paragraful 4

Dispozitii comune

Art. 220. - În situatia în care douã sau mai multe autorizatii cu privire la regimurile vamale economice se aprobã aceleiasi persoane si unul dintre aceste regimuri este încheiat prin plasarea sub un alt regim, folosind procedura de vãmuire la domiciliu, nu este necesarã o declaratie suplimentarã.

Sectiunea a 2-a

Încheierea unui regim vamal economic

Art. 221. - (1) În cazul încheierii unui regim vamal economic, altul decât perfectionarea pasivã si antrepozitarea vamalã, se pot aplica procedurile simplificate pentru punere în liberã circulatie, export si reexport.

În cazul reexportului, dispozitiile art. 222 - 232 se aplicã în mod corespunzãtor.

(2) Procedurile simplificate prevãzute la art. 196 - 209 se pot aplica si în cazul punerii în liberã circulatie a mãrfurilor aflate sub regimul de perfectionare pasivã.

(3) În cazul încheierii regimului de antrepozitare vamalã se pot autoriza procedurile simplificate prevãzute pentru punere în liberã circulatie, export sau reexport.

Cu toate acestea:

a) pentru mãrfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip F nu se pot autoriza proceduri simplificate;

b) pentru mãrfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip B se aplicã numai declaratia incompletã sau procedura declaratiei simplificate;

c) eliberarea unei autorizatii pentru un antrepozit de tip D implicã aplicarea automatã a procedurii de vãmuire la domiciliu pentru punerea în liberã circulatie. Aceastã procedurã nu se poate aplica în cazurile în care persoana interesatã doreste sã beneficieze de aplicarea unor elemente de taxare care nu pot fi verificate fãrã controlul fizic al mãrfurilor. În acest caz, pot fi folosite alte proceduri care presupun prezentarea mãrfurilor la vamã;

d) nu se aplicã proceduri simplificate mãrfurilor românesti prevãzute în reglementãrile privind politica agricolã care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã.

CAPITOLUL IV

Declaratia de export

Art. 222. - (1) Formalitãtile care se efectueazã la biroul vamal de export conform art. 464 pot fi simplificate în conformitate cu dispozitiile din prezentul capitol.

(2) Dispozitiile art. 465 si 466, si când este cazul, prevederile art. 471 – 476 se aplicã în mod corespunzãtor si prezentului capitol.

(3) În situatia în care reglementãrile vamale prevãd utilizarea unui alt document de înlocuire a exemplarului 3 al declaratiei vamale în detaliu, prevederile acestui capitol se aplicã în mod corespunzãtor acestui document.

Sectiunea 1

Declaratia incompletã

Art. 223. - (1) Declaratia de export pe care biroul vamal o poate accepta la cererea declarantului, trebuie sã respecte modelul prevãzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu, precum si instructiunile specifice de completare prevãzute în anexa nr. 7.

(2) Dispozitiile art. 197 – 201 se aplicã în mod corespunzãtor declaratiilor de export.

Art. 224. - (1) În cazul aplicãrii dispozitiilor art. 451, declaratia suplimentarã sau de înlocuire se poate depune la biroul vamal în a cãrui razã de competentã se aflã domiciliul exportatorului.

(2) Declaratia incompletã mentioneazã biroul vamal la care urmeazã a fi depusã declaratia suplimentarã sau de înlocuire. Biroul vamal la care se depune declaratia incompletã trimite exemplarele 1 si 2 la biroul vamal la care se depune declaratia suplimentarã sau de înlocuire.

Sectiunea a 2-a

Procedura declaratiei simplificate

Art. 225. - (1) La cererea scrisã, continând toate informatiile necesare, declarantul este autorizat, în conformitate cu conditiile si în modul stabilit la art. 203 - 204 aplicate în mod corespunzãtor, sã întocmeascã declaratia de export într-o formã simplificatã când mãrfurile sunt prezentate biroului vamal.

(2) Fãrã a se înlãtura aplicarea dispozitiilor art. 151 si art. 231 declaratia simplificatã are forma declaratiei vamale în detaliu si contine cel  putin datele pentru declaratia simplificatã prevãzute în anexa nr. 7.

Dispozitiile art. 197 – 201 se aplicã în mod corespunzãtor.

Sectiunea a 3-a

Procedura de vãmuire la domiciliu

Art. 226. - Autorizatia de a folosi procedura de vãmuire la domiciliu se acordã în urma unei cereri scrise, în conditiile si modalitãtile prevãzute la art. 227, oricãrei persoane, denumitã în continuare exportator agreat, care doreste sã efectueze formalitãtile de export la domiciliul sãu sau în alte locuri desemnate sau aprobate de cãtre autoritatea vamalã.

Art. 227. - Dispozitiile art. 206 - 207 se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 228. - (1) Înainte de expedierea mãrfurilor din locurile prevãzute la art. 226, exportatorul agreat este obligat :

a) sã comunice biroului vamal de export fiecare expediere, prin depunerea unei declaratii simplificate conform prevederilor art. 225;

b) sã tinã la dispozitia autoritãtii vamale toate documentele a cãror prezentare poate fi necesarã pentru aplicarea dispozitiilor care reglementeazã exportul de mãrfuri.

(2) La cererea sa exportatorul agreat poate depune în locul declaratiei vamale simplificate o declaratie vamalã de export completã. În acest caz nu mai este necesarã depunerea unei declaratii suplimentare, conform prevederilor art. 97 alin. (4) din Codul vamal.

(3) In anumite situatii speciale, justificate de felul mãrfurilor respective si de ritmul accelerat al operatiunilor de export, autoritatea vamalã îl poate dispensa pe exportatorul agreat de obligatia depunerii unei declaratii simplificate la biroul vamal de export pentru fiecare expediere de marfã. Aceastã dispensã se acordã, înainte de expedierea mãrfurilor din locurile prevãzute la art. 226 si în termenele prevãzute la art. 455 si 456, dacã:

a) exportatorul agreat notificã pe cale electronicã biroului vamal, fiecare expediere si furnizeazã toate informatiile considerate necesare pentru efectuarea unei analize de risc efective anterioare plecãrii mãrfurilor si pentru ca autoritatea vamalã sã-si exercite, dacã este cazul, dreptul de a verifica mãrfurile înainte de acordarea liberului de vamã;

b) exportatorul agreat înregistreazã expedierea în evidentele sale.

O astfel de înregistrare poate fi înlocuitã cu orice altã formalitate care asigurã garantii similare acceptate de autoritatea vamalã. Înregistrarea trebuie sã mentioneze data efectuãrii acesteia si datele din anexa nr. 7 prevãzute pentru procedura de vãmuire la domiciliu. Dispozitiile art. 223 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor.

(4) În cazul prevãzut la alin. (3), autoritatea vamalã este obligatã sã se asigure cã sunt îndeplinite conditiile pentru schimbul de informatii între biroul vamal de export si alte birouri vamale.

Art. 229. - (1) Pentru a verifica dacã mãrfurile au pãrãsit efectiv teritoriul vamal al României, exemplarul 3 al declaratiei vamale în detaliu este folosit ca dovadã a iesirii. În autorizatie se mentioneazã cã exemplarul 3 al declaratiei vamale în detaliu trebuie sã fie autentificat, prin certificare, în prealabil.

(2) Autentificarea prealabilã se efectueazã într-unul dintre urmãtoarele moduri:

a) rubrica A se stampileazã în prealabil cu stampila biroului vamal si se semneazã de cãtre un functionar al acelui birou desemnat în acest scop;

b) exportatorul agreat stampileazã declaratia folosind o stampilã specialã conform modelului indicat în anexa nr. 11.

Aceastã stampilã poate fi preimprimatã pe formulare în cazul în care tipãrirea este încredintatã unei imprimerii aprobatã în acest scop.

(3) Înainte de expedierea mãrfurilor, exportatorul agreat este obligat sã efectueze formalitãtile prevãzute la art. 228 si sã indice pe exemplarul 3 al declaratiei vamale în detaliu datele cuprinse în anexa nr. 7.

(4) Rubrica 44 a exemplarului 3, completat conform prevederilor alin. (2), trebuie sã cuprindã numãrul autorizatiei si denumirea biroului vamal emitent.

Art. 230. - (1) În autorizatia prevãzutã la art. 226 se stabilesc modalitãtile specifice pentru aplicarea procedurii si în mod special: a) mãrfurile la care se aplicã;

b) forma obligatiilor prevãzute la art. 228;

c) procedura acordãrii liberului de vamã. Când biroul vamal de export aplicã prevederile art. 471 – 476, acordarea liberului de vamã se face potrivit art. 472;

d) continutul exemplarului 3 al declaratiei vamale în detaliu si mijloacele prin care urmeazã a fi validat;

e) procedura de prezentare a declaratiei suplimentare si termenul în care aceasta trebuie depusã.

(2) Autorizatia include angajamentul exportatorului agreat de a lua toate mãsurile necesare pentru a asigura integritatea stampilei speciale sau a formularelor imprimate în prealabil cu stampila biroului vamal de export sau imprimarea stampilei speciale.

Sectiunea a 4-a

Dispozitii comune sectiunilor 2 si 3

Art. 231. - (1) În locul declaratiei vamale în detaliu, autoritatea vamalã poate aproba folosirea unui document comercial sau administrativ ori a altui suport.

(2) Documentul sau suportul prevãzut la alin. (1) cuprinde cel putin datele prevãzute în anexa nr. 7 si este însotit de o cerere de export. În cazul în care situatia permite, autoritatea vamalã poate accepta ca aceastã cerere sã fie înlocuitã cu o cerere globalã care sã acopere operatiunile de export ce urmeazã a fi efectuate pe o perioadã determinatã, cu conditia ca titularul sã furnizeze autoritãtii vamale orice informatie pe care aceasta o considerã necesarã pentru efectuarea unei analize de risc eficiente, înainte de expedierea mãrfurilor si când este cazul, dreptul sãu de a verifica mãrfurile. Pe documentul sau suportul utilizat se mentioneazã aceastã autorizatie.

(3) Documentul comercial sau administrativ constituie dovada iesirii de pe teritoriul vamal al României, la fel ca si exemplarul 3 din declaratia vamalã în detaliu. În cazul folosirii altor suporturi, mãsurile referitoare la avizarea iesirii se stabilesc de autoritatea vamalã.

Art. 232. - (1) Autoritatea Nationalã a Vãmilor poate dispune si alte simplificãri, în plus fatã de procedurile prevãzute în Sectiunile 2 si 3, cu respectarea principiilor stabilite de Codul vamal.

(2) În cazul prevãzut la alin. (1), datele pe care autoritatea vamalã le considerã necesare, pentru efectuarea eficientã a analizei de risc, înainte de expedierea mãrfurilor si, când este cazul, dreptul sãu de a examina mãrfurile, este necesar sã fie puse la dispozitia acesteia.

PARTEA II

DESTINATII VAMALE

TITLUL I

PUNERE ÎN LIBERÃ CIRCULATIE

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 233. - (1) În situatia în care mãrfurile românesti exportate pe baza unui carnet ATA se întorc în teritoriul vamal al României, punerea în liberã circulatie a acestor mãrfuri poate fi efectuatã pe baza carnetului ATA.

(2) In acest caz biroul vamal unde mãrfurile sunt puse în liberã circulatie efectueazã urmãtoarele formalitãti:

a) verificã datele ce figureazã în rubricile de la A la G a voletului de reimport;

b) completeazã cotorul si rubrica H a voletului de reimport;

c) retine voletul de reimport.

(3) În situatia în care formalitãtile privind verificarea si încheierea exportului temporar de mãrfuri românesti sunt îndeplinite la un alt birou vamal decât cel de intrare, mãrfurile sunt transportate între cele douã birouri vamale fãrã nici un fel de formalitãti.

CAPITOLUL II

Destinatia finalã

Art. 234. - (1) Dispozitiile prezentului capitol se aplicã pentru mãrfurile care sunt puse în liberã circulatie beneficiind de tratament tarifar favorabil sau cãrora li se aplicã taxe vamale reduse sau zero datoritã destinatiei lor finale si fac obiectul supravegherii vamale cu privire la respectarea destinatiei.

(2) În sensul acestui capitol, prin termenii de mai jos se întelege:

a) contabilitate - orice date comerciale, fiscale sau alte date contabile ale titularului sau tinute în numele acestuia;

b) evidente - datele care contin ansamblul informatiilor si elementelor tehnice necesare pe orice suport, pentru ca autoritatea vamalã sã poatã asigura supravegherea si controlul regimului.

Art. 235. - (1) În situatia în care mãrfurile fac obiectul supravegherii vamale ca urmare a destinatiei lor finale, acordarea tratamentului tarifar favorabil conform prevederilor art. 49 din Codul vamal se face pe baza unei autorizatii scrise.

Autorizatia este necesarã pentru asigurarea supravegherii vamale când mãrfurile sunt puse în liberã circulatie cu drepturi de import reduse sau zero ca urmare a utilizãrii lor conform unei destinatii finale si când potrivit dispozitiilor legale în vigoare mãrfurile trebuie sã rãmânã sub supraveghere vamalã conform prevederilor art. 104 din Codul vamal.

(2) Cererea de autorizare se înainteazã în scris, folosind modelul din anexa nr. 12, la directia regionalã vamalã în a cãrei razã de competentã mãrfurilor li se atribuie o destinatie finalã. În cazul în care operatiunea se desfãsoarã pe raza mai multor regionale vamale, cererea se depune la directia regionalã vamalã în a cãrei razã de competentã se aflã contabilitatea principalã a solicitantului, care faciliteazã controlul pe bazã de audit. Autoritatea vamalã poate permite reînnoirea sau modificarea autorizatiei pe baza unei simple cereri în scris.

(3) Cererea de autorizare poate fi fãcutã printr-o declaratie vamalã pentru punerea în liberã circulatie întocmitã în scris sau prin procedee informatice, în procedurã normalã, cu îndeplinirea cumulativã aurmãtoarelor conditii:

a) cererea sã implice un singur birou vamal;

b) solicitantul sã atribuie mãrfurilor, în totalitate, numai destinatia finalã declaratã;

c) sã se asigure desfãsurarea corectã a operatiunilor.

(4) În cazul în care autoritatea vamalã considerã cã informatiile care figureazã în cerere sunt insuficiente, aceasta poate cere solicitantului informatii suplimentare.

În special, când cererea este fãcutã prin depunerea declaratiei vamale, autoritatea vamalã poate solicita ca aceasta sã fie însotitã de un document întocmit de declarant care sã continã cel putin urmãtoarele informatii, dacã acestea nu sunt înscrise pe declaratia vamalã:

a) numele si adresa solicitantului, declarantului si operatorului;

b) natura destinatiei finale;

c) descrierea tehnicã a mãrfurilor si a produselor rezultate în urma atribuirii destinatiei finale si modalitatea de a le identifica;

d) rata estimatã a randamentului sau modul de stabilire a acestei rate;

e) termenul prevãzut pentru a atribui mãrfurilor destinatia finalã;

f) locul în care mãrfurilor li se atribuie destinatia finalã.

(5) Directia regionalã vamalã elibereazã autorizatia în termen de 30 de zile si trimite un exemplar birourilor vamale interesate.

(6) Solicitantul este informat în legãturã cu decizia de acordare a autorizatiei sau în legãturã cu motivele respingerii cererii în termen de 30 zile de la depunerea cererii sau de la primirea de cãtre autoritatea vamalã a informatiilor care lipsesc si care au fost solicitate în mod suplimentar.

Art. 236. - (1) Autorizatia al cãrei model figureazã în anexa nr. 12 se acordã persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al României dacã sunt îndeplinite urmãtoarele conditii:

a) activitãtile avute în vedere sunt conforme cu destinatia finalã declaratã si cu dispozitiile referitoare la transferul de mãrfuri si, de asemenea, este asiguratã desfãsurarea corectã a operatiunilor;

b) solicitantul autorizatiei oferã toate garantiile necesare pentru desfãsurarea corectã a operatiunilor ce trebuie efectuate si se obligã sã atribuie mãrfurilor, partial sau total, destinatia finalã declaratã sau sã le transfere si sã prezinte dovada acestei atribuiri sau a transferului, potrivit dispozitiilor legale în vigoare; de asemenea, acesta se obligã sã nu întreprindã actiuni incompatibile cu scopul economic al destinatiei finale avut în vedere si sã informeze autoritatea vamalã competentã asupra tuturor elementelor care pot avea efecte asupra autorizatiei;

c) este asiguratã supravegherea vamalã, iar mãsurile administrative pe care trebuie sã le ia autoritatea vamalã nu trebuie sã fie disproportionate fatã de necesitãtile economice în cauzã;

d) sunt tinute si pãstrate evidente corespunzãtoare;

e) se depune o garantie corespunzãtoare atunci când autoritatea vamalã considerã cã aceasta este necesarã.

(2) La depunerea unei cereri potrivit art. 235 alin. (3), autorizatia se acorda persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al României prin acceptarea declaratiei vamale si cu respectarea celorlalte conditii prevãzute la alin. (1).

(3) Autorizatia contine, dacã sunt necesare, urmãtoarele elemente:

a) identificarea titularului autorizatiei;

b) codul din N.C. sau din Tariful Vamal Integrat Român, tipul si descrierea mãrfurilor, operatiunile prin care se atribuie mãrfurilor destinatia finalã declaratã si dispozitiile privind rata de randament;

c) mijloacele si metodele de identificare si de control vamal, incluzând modalitãtile de stocare în comun a mãrfurilor pentru care se aplicã, în mod corespunzãtor, prevederile art. 393 alin. (2) - (4), precum si modalitãtile de stocare a amestecurilor de produse aflate sub supraveghere vamalã în ceea ce priveste destinatia finalã, clasificate la Cap. 27 si 29 din Nomenclatura Combinatã sau de stocare a unor astfel de produse cu uleiuri brute din petrol clasificate la subpozitia tarifarã 270900 din Nomenclatura Combinatã;

d) termenul în care mãrfurilor trebuie sã li se atribuie destinatia finalã declaratã;

e) birourile vamale unde se declarã mãrfurile pentru punerea în liberã circulatie si birourile de control al regimului;

f) locurile unde mãrfurilor trebuie sã li se atribuie destinatia finalã declaratã;

g) garantia care trebuie constituitã, când este cazul;

h) durata de valabilitate a autorizatiei;

i) posibilitatea de transfer a mãrfurilor, când este cazul;

j) aranjamentele simplificate pentru transferul mãrfurilor, când este cazul;

k) procedurile simplificate autorizate potrivit art. 98 din Codul vamal, când este cazul;

l) mijloacele de comunicare – adresã, telefon, persoanã de contact.

În cazul stocãrii amestecurilor de produse prevãzute la lit. c), dacã produsele nu se clasificã la acelasi cod tarifar din N. C. nu prezintã aceeasi calitate comercialã si nu au aceleasi caracteristici tehnice si fizice, stocarea amestecurilor poate fi autorizatã numai dacã acestea sunt în întregime destinate a fi supuse unuia din tratamentele specifice prevãzute în nota complementarã nr. 4 de la capitolul 27 din N.C.

(4) Autorizatia este valabilã de la data emiterii sau de la orice altã datã ulterioarã mentionatã în autorizatie si nu poate depãsi trei ani cu exceptia cazurilor temeinic justificate.

Art. 237. - (1) Autoritatea vamalã poate emite o autorizatie retroactivã care intrã în vigoare de la data depunerii cererii.

(2) Dacã cererea se referã la reînnoirea unei autorizatii pentru acelasi tip de operatiune si aceleasi mãrfuri, se poate acorda autorizatia cu efect retroactiv de la data la care a expirat autorizatia initialã.

(3) În circumstante exceptionale, efectul retroactiv al unei autorizatii se poate întinde pe o perioadã care nu poate depãsi un an înainte de data depunerii cererii, cu conditia sã existe o necesitate economicã doveditã si cu conditia ca:

a) cererea sã nu fie legatã de o încercare de înselãciune sau de o neglijentã evidentã;

b) din evidentele contabile ale solicitantului sã rezulte faptul cã cerintele regimului pot fi considerate îndeplinite si cã, atunci când este cazul, pentru a evita substituirea, mãrfurile pot fi identificate pentru perioada respectivã, iar aceste evidente permit verificarea regimului;

c) toate formalitãtile necesare pentru regularizarea situatiei mãrfurilor sã poatã fi îndeplinite, inclusiv, dacã este cazul, invalidarea declaratiei.

Art. 238. - Expirarea autorizatiei nu afecteazã mãrfurile care erau în liberã circulatie în baza autorizatiei respective înainte de expirarea ei.

Art. 239. - (1) Transferul mãrfurilor între diferite locuri mentionate în aceeasi autorizatie se poate face fãrã nici un fel de formalitãti vamale.

(2) În situatia în care transferul mãrfurilor se realizeazã între doi titulari de autorizatie se foloseste formularul de control T5R prevãzut în anexa nr. 13.

(3) În cazul prevãzut la alin. (2) cedentul completeazã formularul de control T5R în trei exemplare - un original si douã copii -, care trebuie sã cuprindã:

a) în rubrica A „Biroul de plecare” adresa biroului vamal mentionat în autorizatia cedentului;

b) în rubrica 2, numele, adresa completã si numãrul de autorizatie a cedentului;

c) în rubrica 8, numele, adresa completã si numãrul de autorizatie a cesionarului;

d) în rubrica „Notã importantã” si în rubrica B textul trebuie sã fie bifat;

e) în rubricile 31 si 33, descrierea mãrfurilor la momentul transferului, inclusiv numãrul de articole si codul tarifar corespunzãtor din Nomenclatura Combinatã;

f) în rubrica 38, greutatea netã a mãrfurilor;

g) în rubrica 103, cantitatea netã a mãrfurilor în litere;

h) în rubrica 104, dupã bifarea rubricii „Altele (specificatii)” cu litere mari de tipar, mentiunea DESTINATIE FINALA: MÃRFURI PENTRU CARE OBLIGATIILE SUNT TRANSFERATE CESIONARULUI (ART. 239 DIN REGULAMENTUL VAMAL);

i) în rubrica 106, elementele de taxare aplicate mãrfurilor importate, numãrul de înregistrare si data declaratiei de punere în liberã circulatie, numele si adresa biroului vamal la care a fost completatã declaratia.

(4) Cedentul trimite setul complet de exemplare de control T5R cesionarului, iar acesta anexeazã originalul documentului comercial care indicã data primirii mãrfurilor la setul de exemplare de control T5R si prezintã toate aceste documente biroului vamal stabilit în autorizatia sa. În caz de surplus, lipsa sau substituire de mãrfuri sau orice alt fel de nereguli cesionarul trebuie sã informeze imediat biroul vamal.

(5) Biroul vamal mentionat în autorizatia cesionarului, dupã ce a verificat documentele comerciale corespunzãtoare, completeazã rubrica „J”, indicã data primirii de cãtre cesionar pe exemplarul original T5R si aplicã data si stampila pe original în rubrica „J” si pe cele douã copii în rubrica „E”. Biroul vamal retine copia 2 pentru evidenta sa si returneazã originalul si copia 1 cesionarului.

(6) Cesionarul retine copia 1 pentru evidenta sa si trimite originalul cedentului pentru ca acesta sã îl retinã pentru evidenta sa.

(7) Birourile vamale între care se efectueazã transferul pot folosi proceduri simplificate potrivit dispozitiilor privind utilizarea exemplarului de control T5R.

(8) În situatia în care birourile vamale considerã cã buna desfãsurare a operatiunilor este asiguratã, ele pot permite efectuarea transferului de mãrfuri între doi titulari de autorizatie fãrã folosirea exemplarului de control T5R.

(9) Dupã primirea mãrfurilor, cesionarul îsi asumã obligatiile cuprinse în prezentul capitol cu privire la mãrfurile transferate.

(10) Cedentul este degrevat de obligatiile sale când sunt îndeplinite urmãtoarele conditii:

a) cesionarul a primit mãrfurile si a fost informat cã mãrfurile pentru care obligatiile au fost transferate fac obiectul unui control vamal în ceea ce priveste destinatia lor finalã;

b) controlul vamal a fost preluat de biroul vamal al cesionarului; cu exceptia cazurilor în care autoritatea vamalã procedeazã altfel, controlul vamal are loc dupã ce mãrfurile au fost înregistrate în evidentele cesionarului.

Art. 240. - (1) În cazul transferului de materiale în vederea întretinerii sau reparãrii avioanelor efectuate de companii aeriene angajate în traficul international, fie potrivit conditiilor acordurilor de schimb, fie pentru nevoile proprii ale companiilor aeriene, în locul documentului de control T5-R se poate folosi o scrisoare de trãsurã pentru transport aerian sau un alt document echivalent.

(2) Scrisoarea de trãsurã pentru transport aerian sau documentul echivalent trebuie sã continã cel putin urmãtoarele date:

a) denumirea companiei aeriene expeditoare;

b) numele aeroportului de plecare;

c) denumirea companiei aeriene destinatare;

d) numele aeroportului de destinatie;

e) descrierea materialelor;

f) numãrul de articole.

Datele mentionate la lit. a) – f) pot fi indicate în formã codificatã sau prin referire la un document anexat.

(3) Scrisoarea de transport aerian sau documentul echivalent trebuie sã continã pe fatã urmãtoarea mentiune cu litere mari de tipar: DESTINATIE FINALÃ.

(4) Compania aerianã expeditoare retine un exemplar al scrisorii de transport aerian sau al documentului echivalent pentru evidentele sale si pãstreazã o altã copie la dispozitia biroului vamal de plecare.

Compania aerianã destinatarã retine un exemplar al scrisorii de transport international sau al documentului echivalent pentru evidentele sale si pãstreazã o altã copie la dispozitia biroului vamal de destinatie.

(5) Materialele intacte si copiile scrisorilor de transport aerian sau ale documentului echivalent se transmit companiei aeriene destinatare în locurile agreate de autoritatea vamalã. Compania aerianã destinatarã înscrie materialele în evidentele sale.

(6) Obligatiile care decurg din prevederile alin. (2) – (5) sunt transferate de la compania aerianã expeditoare la compania aerianã destinatarã la momentul în care materialele intacte si copiile scrisorii de transport aerian sau ale documentului echivalent sunt transmise celei din urmã.

Art. 241. - (1) Autoritatea vamalã poate aproba, în conditii stabilite, exportul sau distrugerea mãrfurilor.

(2) In cazul exportului de produse agricole, în rubrica 44 a declaratiei vamale în detaliu sau în orice alt document folosit trebuie sã fie prevãzutã urmãtoarea mentiune cu litere mari de tipar: ART. 241 din REGULAMENTUL VAMAL NR. ... DESTINATIE FINALÃ: MÃRFURI DESTINATE EXPORTULUI – NU SE APLICÃ PRIMÃ LA EXPORT.

(3) În situatia în care mãrfurile se exportã, ele trebuie sã fie considerate ca fiind mãrfuri strãine din momentul acceptãrii declaratiei vamale de export.

(4) În cazul distrugerii, deseurile si rebuturile rezultate trebuie sã primeascã o destinatie vamalã prevãzutã pentru mãrfurile strãine.

Deseurile si rebuturile se aflã sub supraveghere vamalã pânã în momentul definitivãrii statutului lor vamal.

Art. 242. - În situatia în care autoritatea vamalã considerã cã utilizarea mãrfurilor în alte scopuri decât cele prevãzute în autorizatie este justificatã din motive economice, aceastã utilizare, alta decât exportul sau distrugerea, atrage nasterea datoriei vamale. Prevederile art. 230 din Codul vamal se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 243. - (1) Mãrfurile prevãzute la art. 234 alin. (1) rãmân sub supraveghere vamalã si sunt susceptibile de a fi supuse drepturilor de import pânã în momentul în care :

a) li se atribuie pentru prima data destinatia finalã declaratã;

b) sunt exportate, distruse sau primesc o altã destinatie conform prevederilor art. 241 – 242.

Cu toate acestea, când mãrfurile pot fi utilizate, în mod repetat, conform destinatiei finale declarate si atunci când pentru a se evita orice abuzuri autoritatea vamalã considerã cã este necesar, supravegherea vamalã poate fi mentinutã pe o perioadã care nu poate depãsi doi ani de la data primei atribuiri a destinatiei finale declarate.

(2) Deseurile si rebuturile care rezultã din prelucrarea sau transformarea mãrfurilor si pierderile normale se considerã ca fiind mãrfuri cãrora li s-a atribuit destinatia finalã.

(3) În cazul deseurilor si rebuturilor rezultate în urma distrugerii mãrfurilor, supravegherea vamalã se încheie când acestora li se atribuie o destinatie vamalã acceptatã.

Art. 244 - (1) Mãrfurile importate, înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, în baza unor reglementari speciale care au prevãzut scutirea de la plata unor drepturi de import ca urmare a destinatiei lor finale rãmân sub supraveghere vamalã si sunt susceptibile de a fi supuse drepturilor de import o perioada de 5 ani de la data înregistrãrii declaratiei vamale de import cu exceptia situatiilor în care reglementãrile speciale nu prevãd altfel.

(2) Cu toate acestea nu se considerã schimbare de destinatie si nu se datoreazã drepturi de import în cazul exportului mãrfurilor prevãzute la alin. (1) cãtre furnizorul initial si în cazul distrugerii acestora sub control vamal, potrivit legii.

CAPITOLUL III

Gestionarea mãsurilor tarifare

Art. 245. - (1) În mãsura în care nu existã dispozitii contrare, când se deschid contingente tarifare acestea sunt gestionate de autoritatea vamalã în ordinea cronologicã a datei la care au fost acceptate declaratiile vamale de punere în liberã circulatie.

(2) În situatia în care se acceptã o declaratie vamalã de punere înliberã circulatie ce contine o cerere valabilã din partea declarantului de a beneficia de un contingent tarifar, cantitatea din contingentul tarifar care corespunde nevoilor sale este alocatã dupã ce în prealabil a fost verificatã îndeplinirea conditiilor prevãzute la art. 198 alin. (2) si (3).

(3) Alocãrile se acordã de la data acceptãrii declaratiilor de punere în liberã circulatie în mãsura în care soldul contingentelor tarifare respective permite acest lucru. Prioritãtile se stabilesc în ordine cronologicã.

(4) În situatia în care cantitãtile solicitate dintr-un contingent tarifar depãsesc soldul disponibil, alocarea se face proportional, în functie de cantitãtile solicitate.

(5) Declaratiile vamale acceptate de cãtre autoritatea vamalã pe 1, 2 sau 3 ianuarie se considerã ca fiind acceptate în prima zi lucrãtoare.

(6) În situatia în care se deschide un nou contingent tarifar solicitãrile sunt luate în considerare dupã a 11-a zi lucrãtoare de la data publicãrii actului normativ prin care s-a instituit contingentul tarifar.

(7) Dacã o declaratie de punere în liberã circulatie pentru mãrfuri care fac obiectul unei cereri pentru a beneficia de un contingent tarifar este invalidatã cererea de alocare corespunzãtoare mãrfurilor respective se anuleazã.

(8) Detaliile privind alocãrile solicitate sunt tratate ca fiind confidentiale.

(9) Un contingent tarifar este considerat critic atunci când 75% din volumul sãu initial a fost epuizat.

(10) Prin exceptare de la alin. (9) un contingent tarifar este considerat critic de la data deschiderii sale în cazul în care:

a) a fost deschis pentru o perioadã mai micã de trei luni;

b) un alt contingent tarifar referitor la acelasi produs, cu aceeasi origine si cu duratã de valabilitate echivalentã cu contingentul tarifar în cauzã – contingent tarifar echivalent – nu a fost deschis pe parcursul ultimilor doi ani;

c) un contingent tarifar echivalent deschis pe parcursul ultimilor doi ani a fost epuizat cel târziu în ultima zi a celei de a treia luni a duratei de valabilitate stabilitã sau avea un volum initial superior contingentului tarifar în cauzã.

(11) Un contingent tarifar a cãrui singurã finalitate este aplicarea unei mãsuri de salvgardare sau a unei mãsuri de retorsiune este considerat critic atunci când 75% din volumul sãu initial a fost epuizat, indiferent dacã au fost deschise sau nu contingente tarifare echivalente pe parcursul ultimilor doi ani.

(12) Modalitãtile practice de alocare a contingentelor tarifare se stabilesc prin ordin comun al ministerelor cu competentã în domeniu.

CAPITOLUL IV

Statutul vamal al mãrfurilor

Sectiunea 1

Dispozitii generale

Art. 246. - (1) Toate mãrfurile de pe teritoriul vamal al României se considerã mãrfuri românesti dacã nu se stabileste cã ele nu au statut românesc, în mãsura în care se respectã prevederile art. 198 din Codul vamal.

(2) Nu sunt considerate mãrfuri românesti urmãtoarele:

a) mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României conform prevederilor art. 63 din Codul vamal;

b) mãrfurile aflate în depozit temporar sau într-o zonã liberã supusã controlului de tip I sau într-un antrepozit liber;

c) mãrfurile plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonã liberã supusã controlului de tip II.

Sectiunea a 2-a

Dovada statutului românesc

Art. 247. - (1) În sensul prezentei sectiuni, prin birou competent se întelege autoritatea vamalã care atestã statutul românesc al mãrfurilor.

(2) Fãrã a aduce atingere mãrfurilor plasate sub regimul de tranzit, dovada statutului românesc al mãrfurilor nu poate fi stabilitã decât printrunul din urmãtoarele mijloace:

a) printr-unul din documentele prevãzute la art. 248-252;

b) în conformitate cu modalitãtile prevãzute la art. 253-254.

(3) În situatia în care documentele sau modalitãtile prevãzute în alin. (2) sunt utilizate pentru mãrfurile românesti care sunt puse în ambalaje care nu au statut românesc, documentul care atestã statutul românesc al mãrfurilor poartã mentiunea ambalaje N.

(4) În mãsura în care se îndeplinesc conditiile de eliberare, documentele prevãzute în art. 249 - 255 se pot elibera ulterior. În acest caz, ele trebuie sã poarte urmãtoarea mentiune înscrisã cu rosu: eliberat ulterior.

Art. 248. - (1) Dovada statutului românesc al mãrfurilor este adusã prin prezentarea documentului T2L-R.

(2) Documentul T2L-R se întocmeste pe formularul care corespunde exemplarului nr. 4 sau nr. 4/5 al declaratiei vamale în detaliu.

Acest formular poate fi completat, dacã este cazul, de unul sau mai multe formulare complementare, corespunzãtoare exemplarului nr. 4 sau 4/5 al declaratiei vamale.

(3) Persoanele interesate vor înscrie sigla „T2L-R” în caseta din dreapta a rubricii nr. 1 a formularului si sigla „T2L-R bis” în caseta din dreapta a rubricii nr. 1 a fiecãrui formular complementar utilizat.

(4) Listele de încãrcãturã, întocmite conform modelului din anexa nr. 14, pot fi utilizate, în locul formularelor complementare, ca parte descriptivã a documentului T2L-R.

Art. 249. - (1) Autoritatea vamalã poate autoriza orice persoanã care îndeplineste conditiile art. 293 sã utilizeze ca liste de încãrcãturã, liste care nu îndeplinesc toate conditiile prevãzute în anexele nr. 14 a) si 14 b).

(2) Dispozitiile art. 305 se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 250. - (1) Documentul T2L-R se întocmeste într-un singur exemplar.

(2) La cererea persoanei interesate, documentul T2L-R si, dupã caz, formularul complementar utilizat sau lista de încãrcãturã utilizatã sunt vizate de biroul vamal. Viza se aplicã pe cât posibil, în rubrica „C. Birou de plecare” si contine urmãtoarele mentiuni:

a) pentru documentul T2L-R, numele si stampila biroului vamal, semnãtura lucrãtorului vamal, data vizei si numãrul de înregistrare al declaratiei de expeditie sau de export, atunci când este necesar;

b) pentru formularul complementar sau lista de încãrcãturã, numãrul de pe documentul T2L-R si numele biroului vamal. În acest ultim caz, numãrul este însotit de stampila biroului vamal.

Aceste documente sunt transmise persoanei interesate.

Paragraful 1

Documente comerciale

Art. 251. - (1) Dovada statutului românesc al mãrfurilor este adusã, în conditiile prevãzute în prezentul paragraf, prin prezentarea facturii sau a documentului de transport referitor la aceste mãrfuri.

(2) Factura sau documentul de transport trebuie sã continã cel putin numele si adresa completã a expeditorului sau a persoanei interesate dacã aceasta nu este expeditor, numãrul, felul, mãrcile si numerele coletelor, denumirea mãrfurilor, precum si greutatea brutã în kilograme si, dupã caz, numerele containerelor.

Persoana interesatã trebuie sã aplice pe document, în mod vizibil, sigla „T2L-R” însotitã de semnãtura olografã.

(3) Factura sau documentul de transport, completat corespunzãtor si semnat de persoana interesatã se vizeazã, la cererea acestuia, de biroul vamal. Viza contine numele si stampila biroului vamal, semnãtura lucrãtorului vamal, data si numãrul de înregistrare al declaratiei de expeditie sau de export, atunci când este necesarã.

(4) În situatia în care valoarea totalã a mãrfurilor românesti înscrise în factura sau documentul de transport nu depãseste echivalentul sumei de  1000 euro, persoana interesatã nu este obligatã sã prezinte acestdocument biroului competent pentru vizare.

În acest caz, factura sau documentul de transport completat include, pe lângã datele prevãzute la alin. (2), denumirea biroului vamal.

(5) Dispozitiile alin. (1) – (4) se aplicã numai dacã factura sau documentul de transport se referã doar la mãrfuri românesti.

Art. 252. - (1) Dovada statutului românesc al mãrfurilor este datã de manifestul companiei navale sau declaratia pentru marfã.

(2) Manifestul contine cel putin urmãtoarele:

a) numele si adresa completã a companiei navale;

b) identitatea navei;

c) locul si data încãrcãrii mãrfurilor;

d) locul descãrcãrii mãrfurilor.

(3) Pentru fiecare transport în parte, manifestul contine si urmãtoarele:

a) referinta la conosament sau la alt document comercial;

b) numãrul, felul, mãrcile si numerele coletelor;

c) denumirea mãrfurilor în functie de denumirea lor comercialã uzualã ce contine enunturile necesare identificãrii lor;

d) greutatea brutã în kilograme;

e) numerele containerelor, dacã este cazul;

f) sigla „C” - echivalentã cu „T2L-R” - sau sigla „N” pentru alte mãrfuri.

(4) Manifestul completat corespunzãtor si semnat de compania navalã este vizat, la cererea acesteia, de biroul vamal. Viza trebuie sã continã numele si stampila biroului vamal, semnãtura unui functionar al acestui birou si data vizei.

Paragraful 2

Alte dovezi proprii anumitor operatiuni

Art. 253. - (1) În situatia în care mãrfurile sunt transportate sub acoperirea unui carnet TIR sau sub acoperirea unui carnet ATA, declarantul, pentru a justifica statutul românesc al mãrfurilor, poate sã aplice în mod vizibil, în rubrica rezervatã denumirii mãrfurilor, sigla „T2L-R”, însotitã de semnãtura sa, pe toate voletele carnetului utilizat, înainte ca acesta sã fie prezentat pentru vizã biroului de plecare. Sigla „T2L-R” se autentificã pe toate voletele pe care a fost aplicatã, prin stampila si semnãtura lucrãtorului vamal de la biroul de plecare.

(2) În cazul în care carnetul TIR sau carnetul ATA contine atât mãrfuri românesti, cât si mãrfuri strãine, aceste douã categorii de mãrfuri trebuie sã fie indicate separat si sigla “T2L-R” se aplicã în asa fel încât sã fie identificate în mod clar mãrfurile românesti.

Art. 254. - Mãrfurile care nu sunt destinate scopurilor comerciale si însotesc cãlãtorii sau se aflã în bagajele acestora, sunt considerate mãrfuri românesti:

a) atunci când sunt declarate ca mãrfuri românesti fãrã a exista dubii în privinta veridicitãtii acestei declaratii;

b) în celelalte cazuri, dupã modalitãtile mentionate în prezentul capitol.

Sectiunea a 3-a

Dovada statutului românesc al mãrfurilor, adusã de un expeditor agreat

Art. 255. - (1) Autoritatea vamalã poate autoriza orice persoanã, denumitã în continuare expeditor agreat, care îndeplineste conditiile prevãzute la art. 293 si care justificã statutul românesc al mãrfurilor cu un document T2L-R, conform art. 248 sau cu unul din documentele prevãzute de art. 251 - 252 si numite în continuare documente comerciale, sã le utilizeze fãrã sã le prezinte pentru vizã la biroul vamal.

(2) Dispozitiile art. 294 - 298 se aplicã în mod corespunzãtor autorizatiei prevãzute la alin. (1).

Art. 256. - Autorizatia mentioneazã în special:

a) biroul împuternicit, în sensul art. 257 alin. (1), cu preautentificarea formularelor utilizate pentru întocmirea documentelor respective;

b) conditiile în care expeditorul agreat trebuie sã justifice utilizarea formularelor respective;

c) categoriile sau transporturile de mãrfuri excluse;

d) termenul si conditiile în care expeditorul agreat informeazã biroul vamal pentru a-i permite acestuia sã efectueze, dacã este cazul, controlul înainte de plecarea mãrfurilor.

Art. 257. - (1) Autorizatia stabileste ca fata documentelor comerciale respective sau rubrica “C. Biroul de plecare” de pe fataformularelor utilizate pentru întocmirea documentului T2L-R si, dacã este cazul, a formularului sau formularelor complementare sã fie prevãzutã cu stampila biroului prevãzut la art. 256 lit. a) si cu semnãtura functionarului acestui birou sau sã fie stampilatã de cãtre expeditorul agreat cu o stampilã specialã conform cu modelul din anexa nr. 11. Aceastã stampilã poate fi preimprimatã pe formulare, atunci când imprimarea este fãcutã de cãtre o tipografie agreatã în acest scop.

Dispozitiile art. 310 se aplicã în mod corespunzãtor.

(2) Expeditorul agreat este obligat sã completeze formularul, sã-l semneze cel mai târziu în momentul expedierii mãrfurilor si sã indice în rubrica “D. Controlat la biroul de plecare” a documentului T2L-R sau într-un loc vizibil al documentului comercial utilizat, numele biroului vamal, data întocmirii documentului si urmãtoarea mentiune: Expeditor agreat.

Art. 258. - (1) Expeditorul agreat poate fi autorizat sã nu aplice semnãtura pe documentele T2L-R sau pe documentele comerciale utilizate, stampilate cu stampila specialã prevãzutã în art. 257 alin. (1) si întocmite prin procedee informatice. Aceastã autorizatie poate fi acordatã, cu conditia ca expeditorul agreat sã fi transmis, în prealabil, autoritãtii vamale, un angajament scris prin care se declarã responsabil de consecintele juridice ale emiterii tuturor documentelor T2L-R sau a tuturor documentelor comerciale care au aplicatã stampila specialã.

(2) Documentele T2L-R sau documentele comerciale trebuie sã continã, în locul semnãturii expeditorului agreat, urmãtoarea mentiune: Dispensã de semnãturã.

Art. 259. - (1) Autoritatea vamalã poate autoriza companiile navale sã nu întocmeascã manifestul ce serveste la justificarea statutului românesc al mãrfurilor decât, cel mai târziu, a doua zi dupã plecarea navei si, în toate cazurile, înaintea sosirii navei în portul de destinatie.

(2) Autorizatia nu este acordatã decât companiilor navale care în mod cumulativ:

a) îndeplinesc conditiile art. 293;

b) utilizeazã sisteme de schimb electronic de date pentru a transmite informatiile între porturile de plecare si de destinatie de pe teritoriul vamal al României;

c) opereazã un numãr semnificativ de cãlãtorii, dupã itinerarii cunoscute.

(3) Autorizatia este valabilã în România si nu se aplicã decât operatiunilor efectuate între porturile mentionate în autorizatia respectivã.

(4) Simplificarea acordatã prin autorizatia prevãzutã la alin. (1) se aplicã astfel:

a) manifestul din portul de plecare este transmis prin procedee informatice portului de destinatie;

b) compania navalã înscrie pe manifest indicatiile prevãzute la art. 252 alin. (2);

c) un exemplar al manifestului transmis prin procedee informatice este prezentat, la cerere, cel mai târziu a doua zi lucrãtoare care urmeazã plecãrii navei, biroului vamal din portul de plecare si, în toate cazurile, înainte de sosirea navei în portul de destinatie;

d) un exemplar al manifestului transmis prin procedee informatice este prezentat biroului vamal din portul de destinatie;

e) biroul vamal din portul de plecare efectueazã, prin sistem de audit, controale pe baza analizei de risc;

(5) Fãrã a înlãtura aplicarea dispozitiilor art. 286, 287 si 352 si ale Titlului IX din Codul vamal, compania navalã notificã autoritãtii vamale orice infractiune sau neregulã, iar biroul vamal din portul de destinatie informeazã, imediat ce este posibil, despre orice infractiune sau neregulã, biroul vamal din portul de plecare.

Art. 260. - Expeditorul agreat este obligat sã facã o copie a fiecãrui document T2L-R sau a fiecãrui document comercial eliberat în baza prezentei sectiuni. Biroul vamal stabileste modalitãtile conform cãrora copia respectivã este prezentatã pentru control si este pãstratã cel putin doi ani.

Art. 261. - Biroul vamal poate efectua asupra expeditorilor agreati orice control pe care îl considerã necesar.

TITLUL II

TRANZITUL VAMAL

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 262. - (1) Prevederile acestui capitol se aplicã operatiunilor de tranzit, cu exceptia cazurilor când se prevede altfel.

(2) În situatia în care se exportã mãrfuri, acestea se plaseazã sub regimul de tranzit în unul din urmãtoarele cazuri:

a) dacã au fãcut obiectul formalitãtilor vamale de export în vederea acordãrii de restituiri în cadrul politicii agricole;

b) dacã sunt supuse mãsurilor de control în ceea ce priveste destinatia si au fãcut obiectul formalitãtilor vamale la export în cadrul politicii agricole;

c) dacã beneficiazã de rambursarea sau remiterea drepturilor la import, cu conditia ca sã fie exportate în afara teritoriul vamal al României;

d) dacã, sub forma produselor compensatoare sau a mãrfurilor în aceeasi stare au fãcut obiectul formalitãtilor la export ca încheiere a regimului de perfectionare activã – sistemul cu restituire, în vederea rambursãrii sau remiterii drepturilor.

(3) Lista mãrfurilor cu risc ridicat de fraudã este cea stabilitã conform Conventiei privind regimul de tranzit comun, încheiatã la Interlaken la 20 mai 1987 la care România a aderat prin Ordonanta de Urgentã a Guvernului nr. 150/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 noiembrie 2005. Când o prevedere din prezentul regulament se referã la aceste mãrfuri, mãsura referitoare la mãrfurile cu risc ridicat de fraudã se aplicã numai atunci când cantitatea de mãrfuri depãseste minimul înscris în listã.

Art. 263. - În sensul prezentului titlu prin termenii de mai jos se întelege:

a) birou de plecare - biroul vamal unde se acceptã declaratia vamalã pentru plasarea mãrfurilor în regim de tranzit;

b) birou de destinatie - biroul vamal unde mãrfurile plasate sub regimul de tranzit trebuie sã fie prezentate pentru a încheia regimul;

c) birou de garantie – biroul, determinat de autoritatea vamalã, unde este constituitã o garantie prin garant.

Art. 264. - (1) Garantia furnizatã de principalul obligat va fi valabilã pe tot teritoriul vamal al României.

(2) Pentru operatiunile de tranzit pe care companiile de cale feratã nu le efectueazã în procedurã simplificatã, conform prevederilor art. 292, trebuie furnizatã o garantie.

Art. 265. - Caracteristicile formularelor utilizate în sistemul de tranzit, altele decât declaratia vamalã în detaliu, sunt prevãzute în anexa nr. 15.

Art. 266. - (1) În cadrul regimului de tranzit vamal, biroul vamal de frontierã efectueazã controlul vamal exterior al mijloacelor de transport si verificã concordanta documentelor de tranzit vamal cu documentele de transport însotitoare.

(2) În caz de indicii temeinice de fraudã biroul vamal procedeazã la controlul vamal al mãrfurilor în tranzit.

Art. 267. - Declaratia vamalã de tranzit vamal constituie titlu de creantã pentru plata datoriei vamale, în cazul în care transportatorul nu prezintã mãrfurile la biroul vamal de destinatie în termenul stabilit sau le prezintã cu lipsuri ori substituiri.

Art. 268. - Mãrfurile strãine aflate în regim de tranzit vamal care din cauze fortuite se valorificã pe teritoriul României sunt supuse plãtii datoriei vamale.

CAPITOLUL II

Functionarea regimului

Sectiunea 1

Garantia izolatã

Art. 269. - (1) Garantia izolatã trebuie sã acopere în totalitate cuantumul datoriei ce se poate naste, calculatã pe baza nivelului taxelor celor mai ridicate aferente mãrfurilor în cauzã.

Cu toate acestea, taxele care se iau în considerare la calcularea garantiei izolate nu pot fi mai mici decât o taxã minimã atunci când o asemenea taxã este inclusã în a 5 – a coloanã din lista mãrfurilor cu risc ridicat de fraudã.

Dispozitiile privind garantia izolatã se aplicã în mod corespunzãtor si pentru taxa pe valoarea adãugatã si accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atributiile autoritãtii vamale.

(2) Garantia izolatã prin depozit în numerar se constituie la biroul de plecare si se ramburseazã, la cererea titularului, când regimul a fost descãrcat.

(3) Garantia izolatã furnizatã de un garant poate consta în utilizarea titlurilor de garantie izolatã a cãror valoare reprezintã echivalentul în lei al sumei de 7 000 euro/titlu, emisã de garant în beneficiul persoanei care actioneazã în calitate de principal obligat. Responsabilitatea garantului este angajatã pânã la concurenta echivalentului în lei al sumei de 7 000 euro pentru fiecare titlu.

Art. 270. - (1) Garantia izolatã constituitã prin garant trebuie sã facã obiectul unui act de garantie conform modelului din anexa nr. 16.

În situatia în care biroul de plecare este diferit de biroul de garantie, acesta din urmã pãstreazã o copie a actului prin care a acceptat angajamentul de garantie. Originalul este prezentat de principalul obligat la biroul de plecare, unde este pãstrat.

Cu toate acestea, când se face schimb de date cu privire la garantie între biroul de garantie si biroul de plecare folosind procedee informatice, originalul actului de garantie este retinut la biroul de plecare.

(2) În situatia în care dispozitiile legale prevãd altfel, actul de garantie prevãzut la alin. (1) se poate constitui sub o formã diferitã, cu conditia ca acesta sã aibã efecte identice cu cele din actul prevãzut în model.

Art. 271. - (1) În cazul prevãzut la art. 269 alin. (3), garantia izolatã trebuie sã facã obiectul unui act de garantie conform modelului din anexa nr. 17.

Dispozitiile art. 270 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor.

(2) Titlul de garantie izolatã se stabileste conform modelului din anexa nr. 18. Garantul va indica pe titlu data sa limitã de utilizare, care nu poate depãsi termenul de un an de la data emiterii.

(3) Garantul poate elibera titluri de garantie izolatã care sã nu fie valabile pentru o operatiune de tranzit cu mãrfuri cu risc ridicat de fraudã.

În acest scop, garantul înscrie în diagonalã, pe titlul sau titlurile de garantie izolatã pe care le elibereazã, mentiunea validitate limitatã.

(4) În situatia în care biroul de garantie face schimb de date cu privire la garantie cu birourile de plecare folosind procedee informatice, garantul trebuie sã furnizeze acestui birou orice detaliu cerut în legãturã cu titlurile de garantie izolatã pe care le-a emis în conformitate cu modalitãtile stabilite de cãtre autoritatea vamalã.

(5) Principalul obligat trebuie sã remitã biroului de plecare un numãr de titluri de garantie izolatã care acoperã în totalitate taxele vamale si alte drepturi care ar putea fi datorate. Aceste titluri sunt pãstrate de biroul de plecare.

Art. 272. - (1) Biroul de garantie revocã decizia prin care a acceptat angajamentul garantului, când conditiile care au stat la baza acesteia nu mai sunt îndeplinite.

Garantul îsi poate rezilia, de asemenea, angajamentul în orice moment.

(2) Revocarea sau rezilierea se executã începând cu a 16-a zi de la notificarea garantului sau a biroului de garantie, dupã caz.

Începând cu data revocãrii sau rezilierii, titlurile de garantie izolatã emise anterior nu mai pot fi utilizate pentru plasarea mãrfurilor sub regimul

Sectiunea a 2-a

Mijloace de transport si declaratii

Art. 273. - (1) Fiecare declaratie de tranzit contine numai mãrfurile încãrcate sau care urmeazã a fi încãrcate pe un singur mijloc de transport pentru a fi transportate de la un birou de plecare la un birou de destinatie.

În aplicarea prezentului articol, se considerã a fi un singur mijloc de transport, cu conditia ca mãrfurile sã fie descãrcate împreunã:

a) un vehicul rutier însotit de remorca sau remorcile sale ori semiremorca sau semiremorcile sale;

b) un vagon sau o garniturã de cale feratã;

c) navele care formeazã un singur convoi;

d) containerele încãrcate pe un singur mijloc de transport în sensul prezentului articol.

(2) Un singur mijloc de transport poate fi utilizat pentru încãrcarea mãrfurilor la mai multe birouri de plecare si pentru descãrcarea la mai multe birouri de destinatie.

Art. 274. - Listele de încãrcãturã întocmite conform anexei nr. 14 b) si al cãror model corespunde cu specimenul din anexa nr. 14 a), pot fi utilizate în locul formularelor complementare, ca parte descriptivã a declaratiei de tranzit din care fac parte.

Art. 275. - (1) Declaratia de tranzit respectã instructiunile stabilite în Normele tehnice de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu si se depune la biroul de plecare utilizând procedee informatice.

(2) Autoritatea vamalã acceptã declaratia de tranzit fãcutã în scris pe formularul corespunzãtor celui descris în anexa nr. 9 în urmãtoarele cazuri:

a) sistemul de tranzit computerizat vamal al autoritãtii vamale nu functioneazã;

b) aplicatia principalului obligat nu functioneazã.

(3) Utilizarea unei declaratii scrise de tranzit, conform prevederilor alin. (2) lit. b), se face cu aprobarea autoritãtii vamale.

Art. 276. - În cazul în care mãrfurile sunt transportate de cãlãtori care nu au acces direct la sistemul de tranzit computerizat vamal si nu pot depune declaratia de tranzit la biroul de plecare utilizând procedee informatice, autoritatea vamalã aprobã cãlãtorului sã utilizeze o declaratie de tranzit efectuatã în scris pe un formular corespunzãtor celui prevãzut în anexa nr. 9. În aceastã situatie, autoritatea vamalã trebuie sã se asigure cã schimbul de date privind tranzitul se face între birourile vamale utilizând tehnologia informatiei si retelele de calculatoare.

Sectiunea a 3-a

Formalitãti la biroul de plecare

Art. 277. - Mãrfurile plasate în regim de tranzit sunt transportate la biroul de destinatie pe ruta economic justificatã.

Art. 278. - (1) Biroul de plecare fixeazã termenul de tranzit în care mãrfurile trebuie sã fie prezentate la biroul de destinatie, tinând cont de traseul ce trebuie urmat, de dispozitiile care reglementeazã transportul si de alte norme ce se pot aplica si, dacã este cazul, de elementele comunicate de principalul obligat.

(2) În situatia în care mãrfurile sunt prezentate la biroul de destinatie dupã expirarea termenului stabilit de biroul de plecare si când nerespectarea termenului de tranzit se datoreazã circumstantelor temeinic justificate, acceptate de biroul de destinatie si neimputabile transportatorului sau principalului obligat, acesta din urmã se considerã cã s-a încadrat în termenul stabilit.

Art. 279. - (1) Fãrã a înlãtura aplicarea dispozitiilor alin. (4), mãrfurile plasate în regim de tranzit se pun sub sigilii vamale.

(2) Se sigileazã urmãtoarele:

a) spatiul în care se aflã mãrfurile, în cazul în care mijlocul de transport este aprobat pe baza altor reglementãri sau recunoscut de cãtre biroul de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;

b) fiecare colet, în celelalte cazuri.

(3) Mijloacele de transport pot fi recunoscute ca apte pentru sigilare cu conditia ca:

a) sigiliile sã poatã fi aplicate în mod simplu si eficient;

b) sã fie construite astfel încât mãrfurile sã nu poatã fi scoase sau introduse fãrã a lãsa urme vizibile de interventie sau fãrã violarea sigiliilor;

c) spatiile rezervate pentru încãrcãturã sã fie usor accesibile pentru verificarea de cãtre autoritatea vamalã;

d) sã nu cuprindã spatii secrete în care sã poatã fi ascunse mãrfurile.

Orice vehicul rutier, remorcã, semi-remorcã sau container agreat pentru transportul mãrfurilor sub sigiliu vamal în conformitate cu dispozitiile unui acord international la care România este parte semnatarã este considerat corespunzãtor pentru sigilare.

(4) Biroul de plecare poate sã acorde dispensã de la aplicarea sigiliilor, când, având în vedere alte mãsuri eventuale de identificare, descrierea mãrfurilor din declaratia de tranzit sau din celelalte documente însotitoare permite identificarea acestora cu usurintã.

Se considerã cã descrierea mãrfurilor permite identificarea acestora, când este suficient de detaliatã pentru a permite o recunoastere usoarã a cantitãtii si naturii mãrfurilor.

Când biroul de plecare acordã o dispensã de la aplicarea sigiliilor, înscrie în rubrica „D. Controlat la biroul de plecare” a declaratiei de tranzit, cu privire la „Sigilii aplicate”, mentiunea „Dispensã”.

Art. 280. - (1) În situatia în care declaratia de tranzit este procesatã la biroul de plecare prin procedee informatice, exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit sunt înlocuite de documentul de însotire a tranzitului, care corespunde modelului din anexa nr. 19.

(2) În situatia în care este necesar, documentul de însotire a tranzitului este, dupã caz, însotit de o listã a articolelor, care corespunde modelului din anexa nr. 20 sau de o listã de încãrcãturã. Aceste liste fac parte integrantã din documentul de însotire a tranzitului.

(3) În cazul prevãzut la alin. (1), biroul de plecare pãstreazã declaratia de tranzit si acordã liberul de vamã, eliberând principalului obligat documentul de însotire a tranzitului.

(4) În situatia în care se autorizeazã, documentul de însotire a tranzitului poate fi tipãrit prin sistemul informatic al principalului obligat.

(5) În situatia în care dispozitiile acestui capitol fac referire la exemplarele declaratiei de tranzit care însotesc transportul, aceste dispozitii se aplicã în mod corespunzãtor documentului de însotire a tranzitului.

Sectiunea a 4 - a

Formalitãti pe parcursul transportului

Art. 281. - Transportul mãrfurilor plasate în tranzit se efectueazã cu exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit, care sunt înmânate principalului obligat de cãtre biroul de plecare.

Art. 282. - (1) Transportatorul este obligat sã adnoteze exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit si sã le prezinte, împreunã cu transportul, autoritãtii vamale:

a) în caz de rupere a sigiliului pe parcursul transportului dintr-o cauzã independentã de vointa transportatorului;

b) în caz de transbordare a mãrfurilor pe un alt mijloc de transport; aceastã transbordare trebuie sã aibã loc sub supravegherea autoritãtii vamale dar aceasta poate aproba efectuarea transbordãrii si fãrã supravegherea sa;

c) în caz de pericol iminent ce necesitã descãrcarea imediatã, partialã sau totalã a mijlocului de transport;

d) cu ocazia oricãrui eveniment, incident sau accident susceptibil de a avea o influentã asupra respectãrii obligatiilor principalului obligat sau ale transportatorului.

(2) În situatia în care autoritatea vamalã considerã cã operatiunea de tranzit poate continua în mod normal decide, dacã este cazul, mãsurile necesare si vizeazã corespunzãtor exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit.

Sectiunea a 5 - a

Formalitãti la biroul de destinatie

Art. 283. - (1) Mãrfurile si exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit sunt prezentate la biroul de destinatie.

(2) Biroul de destinatie înregistreazã exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit, mentioneazã data sosirii si rezultatul controlului efectuat.

(3) La cererea principalului obligat si pentru a servi drept probã a încheierii regimului, conform art. 286 alin. (2), biroul de destinatie vizeazã un exemplar 5 suplimentar sau o copie a exemplarului 5 al declaratiei de tranzit pe care înscrie mentiunea „Probã alternativã”.

(4) O operatiune de tranzit poate fi încheiatã la alt birou decât cel prevãzut în declaratia de tranzit. Acesta devine birou de destinatie.

Art. 284. - (1) Biroul de destinatie elibereazã o recipisã la cererea persoanei care prezintã exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit.

(2) Formularul pe care se stabileste recipisa trebuie sã corespundã modelului din anexa nr. 21. Recipisa poate fi întocmitã si pe modelul de pe verso-ul exemplarului nr. 5 al declaratiei de tranzit.

(3) Recipisa trebuie sã fie în prealabil completatã de cãtre persoana interesatã si poate contine, în afara spatiului rezervat biroului de destinatie, alte indicatii referitoare la transport. Recipisa nu poate servi drept probã a încheierii regimului în sensul art. 286 alin. (3).

Art. 285. - Biroul de destinatie returneazã exemplarul 5 al declaratiei de tranzit la biroul de plecare, fãrã întârziere si în maxim 30 de zile de la încheierea regimului.

Sectiunea a 6- a

Controlul încheierii regimului

Art. 286. - (1) În absenta returnãrii exemplarului 5 al declaratiei de tranzit la biroul de plecare, într-un termen de 60 de zile de la data acceptãrii declaratiei de tranzit, biroul de plecare comunicã acest lucru principalului obligat, cerându-i sã aducã dovada cã regimul s-a încheiat.

(2) În situatia în care se aplicã dispozitiile art. 288 - 291 si biroul de plecare nu a primit mesajul «Aviz de sosire» pânã la termenul la care mãrfurile trebuiau prezentate la biroul de destinatie, acesta îl informeazã pe principalul obligat si îi cere sã furnizeze dovezi cã regimul s-a încheiat.

(3) O dovadã în sensul celei din alin. (1) o constituie, pentru autoritatea vamalã, prezentarea unui document certificat de biroul de destinatie, care contine identificarea mãrfurilor în cauzã si care stabileste cã acestea au fost prezentate la biroul de destinatie sau, în cazul aplicãrii art. 314, la destinatarul agreat.

Regimul de tranzit este, de asemenea, considerat încheiat dacã principalul obligat prezintã autoritãtii vamale un document vamal de plasare sub o altã destinatie vamalã într-o altã tarã sau o copie sau fotocopie a acestui document, care contine identificarea mãrfurilor în cauzã. Copia sau fotocopia trebuie sã fie certificatã conform cu originalul, fie de cãtre organismul care a emis documentul original, fie de autoritãtile din tara în cauzã, fie de autoritãtile române.

Art. 287. - (1) În situatia în care, în termen de 120 de zile de la data acceptãrii declaratiei de tranzit, biroul de plecare nu are dovada cã regimul s-a încheiat, autoritatea vamalã începe imediat procedura de cercetare pentru a obtine informatiile necesare pentru încheierea regimului sau, când nu este posibil sã stabileascã dacã datoria vamalã a luat nastere, sã identifice debitorul si sã stabileascã biroul vamal care sã înceapã recuperarea drepturilor.

Dacã autoritatea vamalã este informatã din timp cã regimul nu s-a încheiat sau atunci când aceasta considerã necesar, declanseazã procedura de cercetare fãrã întârziere.

În situatia în care se aplicã prevederile art. 288 - 291, autoritatea vamalã începe procedura de cercetare de fiecare datã când nu a primit mesajul „aviz de sosire” imediat dupã data la care mãrfurile trebuiau prezentate la biroul de destinatie sau, mesajul „rezultatul controlului” în termen de sase zile de la data primirii mesajului „aviz de sosire”.

(2) Procedura de cercetare se declanseazã, de asemenea, atunci când ulterior se constatã cã dovada de încheiere a regimului a fost falsificatã si când recurgerea la aceastã procedurã este necesarã pentru îndeplinirea obiectivelor de la alin. (1).

(3) Normele metodologice de derulare a procedurii de cercetare se aprobã de Autoritatea Nationalã a Vãmilor si se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Sectiunea a 7-a

Dispozitii suplimentare aplicabile în cazul schimbului de date privind tranzitul, prin intermediul tehnologiei informatiei

si al retelelor informatice

Art. 288. – Dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplicã procedurilor simplificate, specifice anumitor modalitãti de transport, prevãzute la art. 292 lit. f).

Art. 289. - La eliberarea mãrfurilor, biroul de plecare transmite informatii privind operatiunea de tranzit biroului de destinatie declarat, utilizând mesajul numit aviz anticipat de sosire. Acest mesaj se stabileste pe baza datelor din declaratia de tranzit, rectificatã dacã este cazul, si completatã corespunzãtor si este conform structurii si caracteristicilor stabilite de autoritatea vamalã.

Art. 290. – (1) Biroul de destinatie pãstreazã documentul de însotire a tranzitului si informeazã biroul de plecare despre sosirea mãrfurilor, cu ajutorul mesajului aviz de sosire, în aceeasi zi cu prezentarea lor la biroul de destinatie. Acest mesaj nu poate servi drept dovadã de încheiere a regimului în sensul art. 286 alin. (3).

(2) Cu exceptia situatiilor temeinic justificate, biroul de destinatie transmite mesajul rezultatele controlului biroului de plecare cel târziu a  doua zi lucrãtoare de la prezentarea mãrfurilor la biroul de destinatie.

(3) Mesajele utilizate sunt conforme structurii si caracteristicilor stabilite de autoritatea vamalã.

Art. 291. - Verificarea mãrfurilor se efectueazã pe baza datelor din mesajul aviz anticipat de sosire, primit de la biroul de plecare.

CAPITOLUL III

Simplificãri

Sectiunea 1

Prevederi generale privind simplificãrile

Art. 292. - La cererea principalului obligat sau, dupã caz, a destinatarului autoritatea vamalã poate autoriza urmãtoarele simplificãri:

a) utilizarea unei garantii globale sau a unei dispense de garantie;

b) utilizarea listelor de încãrcãturã speciale;

c) utilizarea sigiliilor cu model special;

d) statutul de expeditor agreat;

e) statutul de destinatar agreat;

f) aplicarea procedurilor simplificate specifice mãrfurilor transportate pe cale feratã sau în containere mari, pe cale aerianã, navalã sau prin conducte;

g) aplicarea altor proceduri simplificate, emise de Autoritatea Nationalã a Vãmilor prin norme metodologice publicate în Monitorul Oficial al României.

Art. 293. - (1) Autorizatia prevãzutã la art. 292, nu se acordã decât persoanelor care:

a) sunt stabilite în România;

b) folosesc în mod regulat regimul de tranzit sau despre care autoritatea vamalã stie cã sunt în mãsurã sã îndeplineascã obligatiile legate de acest regim sau, atunci când este vorba de simplificarea de la art. 292 lit. e), persoanelor care primesc regulat mãrfuri plasate sub regimul de tranzit;

c) nu au comis încãlcãri grave sau repetate ale reglementãrilor vamale sau fiscale.

(2) Pentru a garanta gestionarea corectã a simplificãrilor, autorizatia se acordã numai când:

a) autoritatea vamalã poate sã asigure supravegherea si controlul regimului fãrã un efort administrativ disproportionat fatã de necesitãtile persoanelor în cauzã;

b) persoanele detin evidente care sã permitã autoritãtii vamale sã efectueze un control eficient.

(3) În situatia în care persoana interesatã a obtinut din partea autoritãtii vamale, statutul de agent economic autorizat prin care beneficiazã de simplificãrile prevãzute de reglementãrile vamale, criteriile prevãzute în alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. b) sunt considerate ca fiind îndeplinite.

Art. 294. - (1) Cererea de autorizare pentru utilizarea unei simplificãri, numitã în continuare cerere se face în scris si este datatã si semnatã.

(2) Cererea trebuie sã continã toate elementele care sã permitã autoritãtii vamale sã se asigure asupra respectãrii conditiilor de utilizare a simplificãrilor cerute.

Art. 295. - (1) Cererea se depune la autoritatea vamalã.

(2) Autorizatia se elibereazã sau cererea este respinsã în termen de 90 de zile de la data depunerii acesteia.

Art. 296. - (1) Originalul autorizatiei, datatã si semnatã, împreunã cu una sau mai multe copii sunt transmise titularului acesteia.

(2) Autorizatia precizeazã conditiile în care sunt utilizate simplificãrile si stabileste modalitãtile de functionare si control. Autorizatia intrã în vigoare la data eliberãrii sale.

(3) În cazul simplificãrilor de la art. 292 lit. c) si f), autorizatia se prezintã la orice cerere a biroului de plecare.

Art. 297. - (1) Titularul autorizatiei este obligat sã informeze autoritatea vamalã despre orice eveniment ce apare dupã acordarea autorizatiei si care poate avea vreo incidentã asupra mentinerii sale sau a continutului.

(2) În cazul prevãzut la alin. (1) se poate revoca sau modifica autorizatia. În decizia autoritãtii vamale se indicã data de la care aceasta intrã în vigoare.

Art. 298. - (1) Autoritatea vamalã pãstreazã cererea si documentele anexate, precum si un exemplar al autorizatiei eliberate.

(2) În situatia în care o cerere este respinsã sau o autorizatie este anulatã, cererea si, dupã caz, decizia de respingere a cererii sau de anulare si diferitele documente care le sunt anexate sunt pãstrate timp de 5 ani de la sfârsitul anului în cursul cãruia cererea a fost respinsã sau autorizatia a fost anulatã.

Sectiunea a 2-a

Garantia globalã si dispensa de garantie

Art. 299. - (1) Principalul obligat poate utiliza garantia globalã sau dispensa de garantie în limita valorii de referintã.

Calculul se efectueazã pe baza datoriei vamale care se poate naste pentru fiecare operatiune de tranzit. Dispozitiile privind garantia globalã se aplicã în mod corespunzãtor si pentru taxa pe valoarea adãugatã si accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atributiile autoritãtii vamale. Când nu sunt disponibile toate datele necesare, nivelul garantiei se stabileste la echivalentul în lei al sumei de 7000 euro, exceptând situatiile în care, pe baza informatiilor suplimentare, pe care le detine, autoritatea vamalã stabileste un alt nivel.

(2) Suma de referintã corespunde cuantumului datoriei ce poate apãrea pentru mãrfurile plasate de cãtre un principal obligat sub regimul de tranzit pe o perioadã de cel putin 7 zile.

Ea este stabilitã de biroul de garantie împreunã cu partea interesatã pe baza datelor referitoare la mãrfurile transportate în trecut si a unei estimãri a volumului operatiunilor de tranzit care trebuie efectuate, care rezultã în special din documentatia comercialã si contabilã a pãrtii interesate.

La stabilirea sumei de referintã, calculul se efectueazã în functie de taxele cele mai ridicate, aferente mãrfurilor.

(3) Biroul de garantie revizuieste anual suma de referintã, în special în functie de informatiile obtinute de la birourile de plecare si, dacã este cazul, ajusteazã aceastã sumã.

(4) Principalul obligat trebuie sã se asigure cã sumele angajate, tinând cont de operatiunile pentru care regimul nu s-a încheiat, nu depãsesc suma de referintã.

Principalul obligat trebuie sã informeze biroul de garantie când suma de referintã se dovedeste insuficientã pentru a acoperi operatiunile sale de tranzit.

Art. 300. – (1) Suma ce trebuie acoperitã de garantia globalã este egalã cu suma de referintã prevãzutã la art. 299.

(2) Suma ce trebuie acoperitã de garantia globalã poate fi redusã:

a) la 50 % din suma de referintã, când principalul obligat demonstreazã cã are o situatie financiarã solidã si o experientã suficientã de utilizare a regimului de tranzit;

b) la 30% din suma de referintã, când principalul obligat demonstreazã cã are o situatie financiarã solidã, o experientã suficientã de utilizare a regimului de tranzit si are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamalã.

(3) Dispensa de garantie poate fi acordatã atunci când principalul obligat demonstreazã cã are o situatie financiarã solidã, o experientã suficientã de utilizare a regimului de tranzit, cã atinge un nivel ridicat de cooperare cu autoritãtile competente, îsi poate gestiona transporturile si cã se bucurã de o bunã capacitate financiarã, suficientã pentru a-si îndeplini angajamentele asumate.

(4) Pentru aplicarea dispozitiilor alin. (2) si (3), autoritatea vamalã ia în considerare criteriile stabilite în anexa nr. 22.

Art. 301. - (1) Pentru a fi autorizat sã furnizeze o garantie globalã în cazul mãrfurilor care implicã un risc ridicat de fraudã, principalul obligat trebuie sã demonstreze cã:

a) îndeplineste conditiile prevãzute la art. 293;

b) cã are o situatie financiarã solidã;

c) are o experientã suficientã de utilizare a regimului de tranzit;

d) îsi poate gestiona corect transporturile sau are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamalã.

(2) Pentru aceste mãrfuri, suma ce trebuie acoperitã de garantia globalã poate fi redusã:

a) la 50 % din suma de referintã, atunci când principalul obligat demonstreazã cã are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamalã si cã îsi gestioneazã corect transporturile;

b) la 30% din suma de referintã, atunci când principalul obligat demonstreazã cã are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamalã, cã îsi gestioneazã corect transporturile si cã se bucurã de o bunã capacitate financiarã, suficientã pentru a-si îndeplini angajamentele asumate.

(3) Pentru aplicarea dispozitiilor alin. (1) si (2), autoritatea vamalã ia în considerare criteriile stabilite în anexa nr. 22.

(4) Prevederile alin. (1) – (3) se aplicã si în situatia în care se solicitã autorizatia pentru utilizarea garantiei globale atât pentru mãrfurile care implicã un risc ridicat de fraudã, cât si pentru celelalte tipuri de mãrfuri, sub acoperirea aceluiasi certificat de garantie globalã.

(5) Dispozitiile de aplicare referitoare la interzicerea temporarã a utilizãrii garantiei globale reduse sau a garantiei globale, asa cum se mentioneazã la art. 116 alin. (6) si (7) din Codul vamal, sunt stabilite în anexa nr. 23.

Art. 302. – (1) Garantia globalã este furnizatã de un garant. Aceasta trebuie sã facã obiectul unui act de garantie conform modelului din anexa nr. 24.

(2) Dispozitiile art. 270 se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 303. – (1) Pe baza autorizatiei, autoritatea vamalã elibereazã principalului obligat unul sau mai multe certificate de garantie globalã sau de dispensa de garantie, denumite în continuare certificate, întocmite conform modelului din anexa nr. 25 a) sau, dupã caz, anexa nr. 25 b) si completate în conformitate cu anexa nr. 25 c), care îi permit principalului obligat sã facã dovada unei garantii globale sau a unei dispense de garantie.

(2) Certificatul trebuie sã fie prezentat la biroul de plecare. Datele despre certificat vor fi înscrise în declaratia de tranzit.

Cu toate acestea, când sunt comunicate date cu privire la garantie între biroul de garantie si biroul de plecare folosind tehnologia informaticã si retelele de calculatoare, nu se prezintã nici un certificat la biroul de plecare.

(3) Perioada de valabilitate a unui certificat nu poate depãsi doi ani.

Aceastã duratã poate fi prelungitã de cãtre biroul de garantie o singurã datã, pentru maxim doi ani.

Art. 304. - (1) În cazul anulãrii si rezilierii garantiei globale, dispozitiile art. 272 se aplicã în mod corespunzãtor.

(2) Începând cu data intrãrii în vigoare a anulãrii de cãtre autoritatea vamalã a autorizatiei de garantie globalã, a dispensei de garantie sau a revocãrii deciziei prin care biroul de garantie a acceptat angajamentul de garantie ori al rezilierii angajamentului sãu de cãtre garant, certificatele emise anterior nu mai pot fi utilizate pentru plasarea mãrfurilor sub regimul de tranzit si se restituie imediat biroului de garantie de cãtre principalul obligat.

(3) Biroul de garantie comunicã elementele de identificare a certificatelor în curs de valabilitate care nu au fost restituite.

(4) Dispozitiile alin. (3) se aplicã si certificatelor care au fost declarate furate, pierdute sau falsificate.

Sectiunea a 3 –a

Liste de încãrcãturã speciale si sigilii cu model special

Art. 305. – (1) Autoritatea vamalã poate autoriza principalul obligat sã utilizeze, ca liste de încãrcãturã, anumite liste care nu corespund tuturor conditiilor din anexele nr. 14 a) si 14 b).

Utilizarea acestor liste nu poate fi autorizatã decât:

a) dacã sunt emise de agenti economici ale cãror documente sunt întocmite pe baza unui sistem integrat de prelucrare electronicã sau automatã a datelor;

b) dacã sunt întocmite si completate în asa fel încât sã poatã fi examinate fãrã dificultate de cãtre autoritatea vamalã;

c) dacã mentioneazã, pentru fiecare articol, informatiile cerute în conformitate cu anexa nr. 14.

(2) Poate fi autorizatã si utilizarea ca liste de încãrcãturã conform prevederilor alin. (1), a listelor descriptive care se întocmesc în scopul îndeplinirii formalitãtilor de expeditie sau de export, chiar dacã aceste liste sunt emise de agenti economici ale cãror documente nu sunt întocmite pebaza unui sistem integrat de prelucrare electronicã sau automatã a datelor.

(3) Agentii economici ale cãror documente sunt întocmite prin procedee informatice si care, conform prevederilor alin. (1) si (2), sunt deja autorizati sã foloseascã liste de un model special, pot fi autorizati sã foloseascã aceste liste si pentru operatiunile de tranzit cu un singur fel de marfã, în mãsura în care aceastã facilitate se dovedeste necesarã, tinând cont de programele informatice ale agentilor economici în cauzã.

Art. 306. – (1) Autoritatea vamalã poate autoriza principalul obligat sã utilizeze sigilii cu model special pentru mijloacele de transport sau pentru colete cu conditia ca aceste sigilii sã fie admise de autoritatea vamalã si sã corespundã caracteristicilor din anexa nr. 26.

(2) Principalul obligat indicã în caseta „D. Controlat la biroul de plecare” a declaratiei de tranzit, referitor la rubrica „sigilii aplicate” felul, numãrul si mãrcile sigiliilor aplicate.

(3) Principalul obligat aplicã sigiliile cel mai târziu în momentul acordãrii liberului de vamã.

Sectiunea a 4-a

Statutul de expeditor si destinatar agreat

Art. 307. – Autoritatea vamalã poate acorda statutul de expeditor agreat oricãrei persoane care intentioneazã sã efectueze operatiuni de tranzit fãrã a prezenta biroului de plecare mãrfurile si declaratia de tranzit ale cãrui obiect o constituie aceste mãrfuri.

Aceastã simplificare nu este acordatã decât persoanelor care beneficiazã de o garantie globalã sau de o dispensã de garantie.

Art. 308. – În autorizatie se mentioneazã:

a) biroul sau birourile de plecare unde se efectueazã operatiunile de tranzit în cauzã;

b) termenul si modalitãtile în care expeditorul agreat informeazã biroul de plecare despre operatiunile de tranzit care urmeazã a fi efectuate, pentru a-i permite acestuia sã procedeze la un eventual control, înainte de plecarea mãrfurilor;

c) mãsurile de identificare ce se vor lua. În acest scop, autoritatea vamalã poate prevedea ca mijloacele de transport sau coletele sã aibã sigilii de un model special admis de autoritatea vamalã, care sã corespundã caracteristicilor stabilite în anexa nr. 26 si sã fie aplicate de expeditorul agreat;

d) categoriile sau transporturile de mãrfuri excluse.

Art. 309. - (1) Autorizatia stabileste cã rubrica „C. Birou de plecare” a formularelor declaratiei de tranzit trebuie sã continã în prealabil stampila biroului de plecare si semnãtura functionarului din biroul respectiv sau sã fie stampilatã de expeditorul agreat cu o stampilã specialã, admisã de autoritatea vamalã si conformã cu modelul din anexa nr. 11. Amprenta acestei stampile poate fi pretipãritã pe formulare când aceastã tipãrire este încredintatã unei tipografii agreate în acest scop, potrivit Normelor de completare, utilizare si tipãrire a declaratiei vamale în detaliu.

Expeditorul agreat completeazã aceastã rubricã, indicând data expedierii mãrfurilor si atribuie declaratiei de tranzit un numãr, în conformitate cu regulile prevãzute în acest scop în autorizatie.

(2) Autoritatea vamalã poate stabili ca formularele sã aibã un semn distinctiv pentru a putea fi deosebite.

Art. 310. – (1) Expeditorul agreat este obligat sã ia toate mãsurile necesare pentru a asigura protectia stampilelor speciale sau a formularelor ce contin stampila biroului de plecare sau o stampilã specialã si sã informeze autoritatea vamalã despre mãsurile de securitate aplicate.

(2) În cazul în care o persoanã foloseste în mod abuziv formularele stampilate anterior cu stampila biroului de plecare sau cu stampila specialã, expeditorul agreat rãspunde de plata drepturilor de import devenite exigibile, aferente mãrfurilor transportate însotite de aceste formulare, cu exceptia cazurilor în care demonstreazã autoritãtii vamale cã a luat mãsurile prevãzute în alin. (1). Aceastã dispozitie, nu înlãturã, dacã este cazul, rãspunderea penalã.

Art. 311. – (1) Cel mai târziu în momentul expedierii mãrfurilor, expeditorul agreat completeazã declaratia de tranzit indicând în rubrica „D.

Controlat de biroul de plecare”, termenul fixat, conform art. 278, în care mãrfurile trebuie sã fie prezentate la biroul de destinatie, mãsurile de identificare aplicate si mentiunea „Expeditor agreat”.

(2) În situatia în care autoritatea vamalã controleazã la plecare o trimitere, aceasta înscrie mentiunile corespunzãtoare în rubrica „D. Controlat de biroul de plecare” a declaratiei de tranzit.

(3) Dupã expediere, exemplarul 1 al declaratiei de tranzit este trimis fãrã întârziere biroului de plecare. Autoritatea vamalã poate sã prevadã în autorizatie, ca exemplarul 1 sã fie trimis biroului de plecare imediat dupã ce s-a întocmit declaratia de tranzit. Celelalte exemplare însotesc mãrfurile.

Art. 312. – (1) Expeditorul agreat poate fi autorizat sã nu aplice semnãtura pe declaratiile de tranzit care au stampila specialã prevãzutã în anexa nr. 11 si care sunt întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronicã sau automatã a datelor. Aceastã autorizatie poate fi acordatã cu conditia ca expeditorul agreat sã fi depus în prealabil autoritãtii vamale un angajament scris prin care sã se recunoascã drept principal obligat al tuturor operatiunilor de tranzit efectuate sub acoperirea declaratiilor de tranzit ce contin stampilã specialã.

(2) Declaratiile de tranzit întocmite conform dispozitiilor alin. (1) trebuie sã continã, în rubrica rezervatã semnãturii principalului obligat, mentiunea : „Scutit de semnãturã”.

Art. 313. - (1) În situatia în care declaratia de tranzit este depusã la un birou de plecare care aplicã dispozitiile Capitolului II, Sectiunea a 7 –a o persoanã poate primi statutul de expeditor agreat dacã îndeplineste conditiile prevãzute în art. 293 - 307, prezintã declaratia de tranzit si comunicã cu autoritatea vamalã folosind procedee informatice.

(2) Expeditorul agreat prezintã, înainte de acordarea liberului de vamã al mãrfurilor, o declaratie de tranzit la biroul de plecare.

(3) Autorizatia stabileste termenul în care expeditorul agreat prezintã o declaratie de tranzit pentru ca autoritatea vamalã sã poatã face, dacã este cazul, controlul mãrfurilor înainte de acordarea liberului de vamã.

Art. 314. – (1) Orice persoanã care intentioneazã sã primeascã în spatiile sale sau în alte locuri stabilite, mãrfuri plasate în regim de tranzit, fãrã sã prezinte mãrfurile si exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit la biroul de destinatie, poate sã fie autorizatã în calitate de destinatar agreat.

(2) Principalul obligat a îndeplinit obligatiile care îi revin conform dispozitiilor art. 115 alin. (1) lit. a) din Codul vamal si regimul de tranzit este considerat încheiat când, în termenul stabilit, exemplarele 4 si 5 aledeclaratiei de tranzit care au însotit transportul si mãrfurile intacte sunt aduse destinatarului agreat în spatiile sau în locurile stabilite în autorizatie, cu respectarea mãsurilor de identificare luate.

(3) La cererea transportatorului, destinatarul agreat elibereazã recipisa prevãzutã la art. 284. Aceastã dispozitie se aplicã în mod corespunzãtor pentru fiecare transport care îi este prezentat în conditiile prevãzute la alin. (2).

Art. 315. - (1) În autorizatia de destinatar agreat se stabilesc:

a) biroul sau birourile de destinatie competente pentru mãrfurile pe care le primeste destinatarul agreat;

b) termenul si modalitãtile în care destinatarul agreat informeazã biroul de destinatie de sosirea mãrfurilor, pentru a-i permite acestuia sã facã, dacã este cazul, controlul la sosirea mãrfurilor;

c) categoriile sau transporturile de marfã excluse.

(2) Autoritatea vamalã stabileste în autorizatie dacã destinatarul agreat poate dispune de marfã imediat ce aceasta a sosit, fãrã interventia biroului de destinatie.

Art. 316. - (1) În situatia în care mãrfurile sosesc în spatiile sale sau în locurile precizate în autorizatie, destinatarul agreat este obligat:

a) sã anunte imediat biroul de destinatie, în conformitate cu procedura prevãzutã în autorizatie, de eventualele lipsuri, excedente, substituiri sau alte nereguli, cum ar fi sigilii violate;

b) sã trimitã fãrã întârziere biroului de destinatie exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit care au însotit mãrfurile, indicând, cu exceptia cazurilor în care datele sunt comunicate prin intermediul sistemului de prelucrare electronicã sau automatã a datelor, data sosirii si starea sigiliilor aplicate.

(2) Biroul de destinatie înscrie pe exemplarele 4 si 5 ale declaratiei de tranzit mentiunile prevãzute la art. 283.

Art. 317. - (1) În situatia în care biroul de destinatie aplicã dispozitiile Capitolului II, Sectiunea a 7-a din prezentul Titlu, o persoanã poate primi statutul de destinatar agreat dacã îndeplineste conditiile prevãzute la art. 293 si comunicã cu autoritatea vamalã folosind procedee informatice.

(2) Destinatarul agreat informeazã biroul de destinatie în legãturã cu sosirea mãrfurilor înainte de descãrcarea acestora.

(3) În autorizatie se stabileste, în mod distinct, cum si când primeste destinatarul agreat datele din Avizul anticipat de sosire de la biroul de destinatie, în scopul aplicãrii în mod corespunzãtor, a prevederilor art. 291.

Sectiunea a 5-a

Proceduri simplificate pentru mãrfurile transportate pe calea feratã sau cu ajutorul containerelor mari

A. Prevederi generale aplicabile transportului pe calea feratã.

Art. 318. - Dispozitiile art. 281 nu se aplicã pentru mãrfurile transportate pe calea feratã.

Art. 319. - Formalitãtile aferente regimului de tranzit sunt simplificate, conform dispozitiilor art. 320 – 330, 345 si 346 pentru transporturile de mãrfuri efectuate de societãtile de cale feratã sub acoperirea unei scrisori de trãsurã – contract international pentru transportul mãrfurilor pe cale feratã si colete expres, denumitã în continuare scrisoare de trãsurã CIM.

Art. 320. - Scrisoarea de trãsurã CIM este asimilatã cu o declaratie de tranzit si produce aceleasi efecte juridice.

Art. 321. - Societatea de cale feratã tine documentele sale la dispozitia autoritãtii vamale pentru ca aceasta sã poatã face un control.

Art. 322. - Societatea de cale feratã, care acceptã la transport marfa însotitã de o scrisoare de trãsurã CIM cu valoare de declaratie de tranzit, devine pentru aceastã operatiune principal obligat.

Art. 323. - (1) Societãtile de cale feratã se asigurã cã transporturile efectuate sub regimul de tranzit, cu procedurã simplificatã, sunt identificabile prin utilizarea unor etichete care contin o pictogramã al cãrei model este prevãzut în anexa nr. 27.

(2) Etichetele se aplicã pe scrisoarea de trãsurã CIM si pe vagon, dacã acesta contine o încãrcãturã completã, sau dupã caz, pe colet sau colete.

(3) Eticheta prevãzutã la alin. (1) poate fi înlocuitã prin aplicarea unei stampile în cernealã verde care sã reproducã pictograma prevãzutã în anexa nr. 27.

Art. 324. - (1) În cazul modificãrii contractului de transport careare drept efect încheierea în interiorul tãrii a unui transport care trebuia sã se încheie în exterior sau încheierea în exteriorul tãrii a unui transport care trebuia sã se încheie în interior, societãtile de cale feratã nu pot sã treacã la modificarea contractului decât cu acordul prealabil al biroului de plecare.

(2) În toate celelalte cazuri, societãtile de cale feratã pot modifica contractul si informeazã imediat biroul de plecare de modificarea intervenitã.

Art. 325. - (1) În situatia în care mãrfurile circulã cu plecare din România având ca destinatie o altã tarã, biroul de plecare aplicã, în mod vizibil, în rubrica rezervatã autoritãtii vamale, pe exemplarele 1-3 a scrisorii de trãsurã CIM, sigla „T1”, dacã mãrfurile circulã sub procedurã T1. Biroul de plecare aplicã stampila pe exemplarele scrisorii de trãsurã si le transmite cãii ferate.

(2) Mãrfurile al cãror transport începe într-o altã tarã sunt considerate pe teritoriul vamal al României ca circulând sub procedura T1.

Pentru mãrfurile care circulã sub procedurã T1, sigla T1 nu se aplicã pe documentul respectiv.

(3) Autoritatea vamalã poate sã prevadã cã mãrfurile care circulã sub procedura T1 pot fi transportate sub procedura T1 fãrã ca scrisoarea de trãsurã CIM sã fie prezentatã la biroul de plecare.

(4) În ceea ce priveste mãrfurile prevãzute la alin. (1) si (2) biroul de care apartine gara de destinatie îsi asumã rol de birou de destinatie.

Atunci când mãrfurile sunt puse în liberã circulatie sau sunt plasate sub un alt regim într-o garã intermediarã, biroul de care apartine aceastã garã îsi asumã rolul de birou de destinatie.

Art. 326. - Ca regulã generalã si tinând cont de mãsurile de identificare aplicate de societãtile de cale feratã, biroul de plecare nu sigileazã mijloacele de transport sau coletele.

Art. 327. - (1) În cazurile prevãzute la art. 325 alin. (1), societateade cale feratã transmite biroului de destinatie exemplarele 2 si 3 ale scrisorii de trãsurã CIM.

(2) Biroul de destinatie restituie, fãrã întârziere, societãtii de cale feratã exemplarul 2 vizat si pãstreazã exemplarul 3.

Art. 328. - (1) În situatia în care un transport începe în interiorul tãrii si urmeazã sã se termine în exteriorul sãu, se aplicã dispozitiile art. 325 si 326.

(2) Biroul vamal cãruia îi corespunde gara de frontierã prin care transportul pãrãseste teritoriul tãrii îsi asumã rol de birou de destinatie.

(3) Nu se îndeplineste nici o formalitate de tranzit la biroul de destinatie.

Art. 329. - (1) În situatia în care un transport începe în exteriorul tãrii si trebuie sã se termine în interiorul sãu, biroul vamal de care apartine gara de frontierã prin care transportul intrã pe teritoriul tãrii îsi asumã rolul de birou de plecare si nu se îndeplineste nici o formalitate de tranzit la acest birou.

(2) Biroul vamal cãruia îi corespunde gara de destinatie îsi asumã rol de birou de destinatie. Formalitãtile prevãzute la art. 327 se îndeplinesc la biroul de destinatie.

(3) În situatia în care mãrfurile sunt puse în liberã circulatie sau sunt plasate sub un alt regim vamal într-o garã intermediarã, biroul de care apartine aceastã garã îsi asumã rolul de birou de destinatie. Acest birou vamal stampileazã corespunzãtor exemplarele 2 si 3 si o copie a exemplarului 3 ale scrisorii de trãsurã CIM, transmise de compania de cale feratã si înscrie pe ele mentiunea vãmuit.

Acest birou returneazã imediat exemplarele 2 si 3 companiei de cale feratã, dupã ce le-a stampilat corespunzãtor si retine copia exemplarului 3.

(4) Procedura prevãzutã la alin. (3) nu se aplicã produselor supuse accizelor.

(5) În situatia prevãzutã la alin. (3), biroul vamal de destinatie poate solicita un control ulterior asupra mentiunilor înscrise pe exemplarele 2 si 3 ale scrisorii de trãsurã CIM de biroul vamal de care apartine gara intermediarã.

Art. 330. - Când un transport începe si trebuie sã se termine în exteriorul tãrii birourile vamale care îsi asumã rolul de birou de plecare si cel de birou de destinatie, sunt cele prevãzute la art. 328 alin. (2) si art. 329 alin. (1). În aceste cazuri la birourile de plecare si de destinatie nu se îndeplineste nici o formalitate de tranzit.

B. Dispozitii privind mãrfurile transportate în containere mari.

Art. 331. - În cazul în care se aplicã regimul de tranzit, formalitãtile aferente acestui regim se simplificã conform prevederilor art. 332 – 346 pentru mãrfurile transportate de cãtre companiile de cãi ferate în containere mari care folosesc întreprinderi de transport ca intermediari, în baza buletinului de expediere denumit în sensul prezentului titlu „buletin de expediere TR”. Astfel de operatiuni pot include expedierea de loturi prin intermediul altor modalitãti de transport decât calea feratã, cãtre statia de cale feratã de plecare si de la statia de cale feratã de destinatie pânã la locul de descãrcare.

Art. 332. - În scopul aplicãrii art. 331 - 346 prin termenii de mai jos se întelege:

(1) Întreprindere de transport - o întreprindere constituitã de companiile de cale feratã ca entitate distinctã; o astfel de întreprindere este constituitã în scopul transportãrii de mãrfuri cu ajutorul unor containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR.

(2) Container mare - un container care:

a) este proiectat astfel încât sã poatã fi sigilat, în cazul în care dispozitiile art. 340 prevãd acest lucru;

b) are dimensiunile astfel încât suprafata cuprinsã între cele patru unghiuri externe sã nu fie mai micã de 7 m2.

(3) Buletin de expediere TR - documentul care cuprinde contractul de transport prin care întreprinderea de transport organizeazã transportul unuia sau mai multor containere de la un expeditor cãtre un destinatar prin transport international. Buletinul de expediere TR are un numãr de serie cu ajutorul cãruia poate fi identificat. Acest numãr de serie este alcãtuit din opt cifre precedate de literele TR.

Buletinul de expediere TR este alcãtuit din urmãtoarele exemplare, în ordinea numerotãrii lor:

a) 1: exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;

b) 2: exemplar pentru reprezentantul national al întreprinderii de transport la statia de destinatie;

c) 3A: exemplar pentru vamã;

d) 3B: exemplar pentru destinatar;

e) 4: exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;

f) 5: exemplar pentru reprezentantul national al întreprinderii de transport la statia de plecare;

g) 6: exemplar pentru expeditor.

Cu exceptia exemplarului prevãzut la lit. c), fiecare filã a buletinului de expediere TR prezintã o bandã verde latã de aproximativ 4 centimetri de-a lungul marginii din dreapta.

(4) Lista de containere mari denumitã în continuare listã: documentul anexat unui buletin de expediere TR, din care face parte integrantã, care serveste pentru a descrie expeditia mai multor containere mari de la o singurã statie de plecare cãtre o singurã statie de destinatie, statii la care se desfãsoarã formalitãti vamale.

Lista se întocmeste în acelasi numãr de exemplare ca si buletinul de expediere TR la care se referã.

Numãrul de liste se înscrie în coltul din dreapta sus al buletinului de expediere TR rezervat în acest scop.

De asemenea, numãrul de serie al buletinului de expediere relevant se înscrie în coltul din dreapta sus al fiecãrei liste.

(5) Cea mai apropiatã statie de cale feratã corespunzãtoare - reprezintã o statie de cale feratã sau terminalul cel mai apropiat de punctul de încãrcare sau descãrcare, echipat sã lucreze cu containere mari asa cum sunt definite la alin. (2).

Art. 333. - Buletinul de expediere TR folosit de cãtre întreprinderea de transport este asimilat cu declaratia de tranzit si produce aceleasi efecte juridice.

Art. 334. - (1) Întreprinderea de transport pune la dispozitia autoritãtii vamale în scopul verificãrii, prin intermediul reprezentantului sãu national, evidentele detinute la biroul sau birourile sale contabile sau la cele ale reprezentantului sãu national.

(2) La solicitarea autoritãtii vamale, întreprinderea de transport sau reprezentantul sãu national comunicã acesteia imediat orice documente, evidente contabile sau informatii referitoare la operatiunile de transport desfãsurate sau în curs de desfãsurare pe care autoritãtile considerã cã trebuie sã le analizeze.

(3) În cazul în care, conform prevederilor art. 333, buletinele de expediere TR se trateazã ca echivalente cu declaratiile de tranzit, întreprinderea de transport sau reprezentantul sãu national:

a) informeazã biroul vamal de destinatie în legãturã cu orice buletin de expediere al cãrui exemplar 1 i-a fost trimis fãrã viza autoritãtii vamale;

b) informeazã biroul vamal de plecare în legãturã cu orice buletin de expediere TR a cãrui exemplar 1 nu i-a fost restituit si în legãturã cu care nu poate stabili dacã transportul a fost corect prezentat biroului vamal de destinatie sau dacã a pãrãsit teritoriul tãrii cãtre o altã tarã, conform prevederilor art. 342.

Art. 335. - În cazul operatiunilor de transport prevãzute la art. 331 si acceptate de cãtre întreprinderea de transport în România, compania de cale feratã devine principal obligat.

Art. 336. - Dacã trebuie desfãsurate formalitãti vamale în timpul transportului prin alte mijloace decât cel pe calea feratã, cãtre statia de plecare sau de la statia de destinatie, atunci fiecare buletin de expediere TR acoperã un singur container mare.

Art. 337. - (1) Întreprinderea de transport asigurã conditiile necesare ca operatiunile de transport desfãsurate sub regim de tranzit sã fie identificate prin etichete prevãzute cu pictograme al cãror model este prevãzut în anexa nr. 27. Eticheta se aplicã pe buletinul de expediere TR si pe containerul mare sau containerele respective.

(2) Eticheta prevãzutã la alin. (1) poate fi înlocuitã prin aplicarea unei stampile, cu cernealã verde, care reproduce pictograma prevãzutã în anexa nr. 27.

Art. 338. - (1) În cazul în care contractul de transport se modificã astfel încât operatiunea de transport care urma sã se încheie în afara teritoriului vamal al României se încheie în interiorul acesteia sau operatiunea de transport care urma sã se încheie în interiorul teritoriului vamal al României se încheie în afara sa, întreprinderea de transport nu executã contractul modificat fãrã acordul prealabil al biroului de plecare.

(2) În alte cazuri, întreprinderea de transport poate executa contractul modificat si informeazã imediat biroul de plecare în legãturã cu orice modificare fãcutã.

Art. 339. - (1) În situatia în care mãrfurile circulã cu plecare din România având ca destinatie o altã tarã, buletinul de expediere TR se prezintã la biroul de plecare.

(2) Biroul de plecare mentioneazã în rubrica rezervatã vãmii de pe exemplarele 2, 3A si 3B ale buletinului de expediere sigla T1.

(3) Toate exemplarele buletinului de expediere se restituie persoanei interesate.

(4) În scopul verificãrii prevãzute la art. 334, întreprinderea de transport din tara de destinatie pune la dispozitia autoritãtii vamale toatebuletinele de expediere TR pentru operatiunile de transport în conformitatecu dispozitiile stabilite prin acordul reciproc cu aceastã autoritate.

(5) În cazul prevãzut la alin. (1) buletinul de expediere se prezintã la biroul de destinatie la care sunt declarate mãrfurile pentru punere în liberã circulatie sau pentru plasare sub un alt regim vamal.

Art. 340. - Identificarea mãrfurilor se asigurã conform art. 279. Cu toate acestea, în mod normal, biroul de plecare nu sigileazã containerele mari în cazul în care mãsurile de identificare se iau de cãtre companiile de cale feratã. Dacã se aplicã sigilii, acest lucru se înscrie în spatiul rezervat vãmii pe exemplarele 3A si 3B ale buletinului de expediere TR.

Art. 341. - (1) În cazul în care mãrfurile fac obiectul prevederilor art. 339 alin. (5), întreprinderea de transport prezintã biroului de destinatie exemplarele 1, 2 si 3A ale buletinului de expediere.

(2) Biroul de destinatie vizeazã exemplarele 1 si 2, le returneazã întreprinderii de transport si retine exemplarul 3A.

Art. 342. - (1) În situatia în care o operatiune începe pe teritoriul vamal al României si urmeazã a se încheia în afara acestuia, se aplicã în mod corespunzãtor dispozitiile art. 339 si art. 340.

(2) Biroul vamal cãruia îi apartine statia de frontierã prin care mãrfurile pãrãsesc teritoriul vamal al României este considerat birou de destinatie.

(3) La biroul de destinatie nu se îndeplineste nici o formalitate de tranzit.

Art. 343. - (1) În cazul în care o operatiune de transport începe în afara teritoriului vamal al României si urmeazã a se încheia în interiorul tãrii, biroul vamal cãruia îi apartine statia de frontierã prin care mãrfurile intrã în tarã devine birou de plecare. Nici o formalitate de tranzit nu este necesarã la biroul de plecare.

(2) Biroul vamal cãruia i se prezintã mãrfurile serveste drept birou de destinatie.

Formalitãtile prevãzute la art. 341 se efectueazã la biroul de destinatie.

(3) În cazul în care mãrfurile sunt puse în liberã circulatie sau sunt introduse sub un alt regim vamal la o statie intermediarã, biroul vamal de care apartine aceastã statie actioneazã ca birou de destinatie. Acest birou vamal stampileazã exemplarele 1, 2 si 3A ale buletinului de expediere TR prezentate de întreprinderea de transport si le vizeazã cu mentiunea „vãmuit”.

Acest birou înapoiazã fãrã întârziere exemplarele 1 si 2 întreprinderii de transport dupã ce le-a stampilat si retine exemplarul 3A.

(4) Prevederile art. 329 alin. (4) si (5) se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 344. - (1) În cazul în care o operatiune de transport începe si urmeazã a se încheia în afara teritoriului vamal al României, birourile vamale care urmeazã a servi drept birou de plecare si birou de destinatie sunt cele prevãzute la art. 343 alin. (1) si respectiv art. 342 alin. (2).

(2) La birourile de plecare si de destinatie nu este necesarã îndeplinirea vreunei formalitãti de tranzit.

C. Alte dispozitii.

Art. 345. - (1) Dispozitiile art. 274 si 305 se aplicã oricãrei liste deîncãrcãtura care însoteste scrisoarea de trãsurã CIM sau buletinul de expediere TR. Numãrul acestor liste se înscrie în rubrica rezervatã datelor de identificare a documentelor de însotire de pe scrisoarea de trãsurã CIM sau, dupã caz, de pe buletinul de expediere TR.

De asemenea, lista de încãrcãturã include numãrul vagonului la care se referã scrisoarea de trãsurã CIM sau, dupã caz, numãrul containerului în care se aflã mãrfurile.

(2) În cazurile prevãzute la alin. (1) si în scopul aplicãrii procedurilor prevãzute la art. 319 - 346, listele de încãrcãturã care însotesc scrisoarea de trãsurã CIM sau buletinul de expediere TR sunt parte integrantã a acestora si produc aceleasi efecte juridice.

Originalul listelor de încãrcãturã se stampileazã de statia de expeditie.

D. Domeniul de aplicare al procedurilor normale si al procedurilor simplificate.

Art. 346. - (1) În cazurile în care este aplicabil regimul de tranzit, dispozitiile art. 318 - 345 nu exclud posibilitatea aplicãrii procedurilor prevãzute la art. 265-284, 288-291 si 305, iar dispozitiile art. 321 si 323 sau 334 si 337 rãmân în continuare aplicabile.

(2) În cazurile prevãzute la alin. (1) se face o referire la documentul de tranzit folosit în rubrica rezervatã pentru datele de identificare ale documentelor însotitoare la data când se întocmeste scrisoarea de trãsurã CIM sau buletinul de expediere TR. Mentiunea cuprinde tipul de document, biroul emitent si numãrul de înregistrare al fiecãrui document folosit.

De asemenea, exemplarul 2 al scrisorii de trãsurã CIM sau exemplarele 1 si 2 ale buletinului de expediere TR se certificã de cãtre compania de cale feratã care are în subordine ultima statie participantã la operatiunea de tranzit. Aceastã companie certificã documentul dupã ce stabileste cã transportul mãrfurilor se efectueazã pe baza documentului sau documentelor de tranzit specificat.

(3) În cazul în care operatiunea de tranzit se desfãsoarã pe baza unui buletin de expediere TR conform art. 331 - 344, scrisoarea de trãsurã CIM folositã pentru operatiune se exclude din domeniul de aplicare al alin. (1) si (2) si al art. 319 - 330. Scrisoarea de trãsurã CIM contine, în aceastã situatie, o mentiune clarã referitoare la buletinul de expediere TR în rubrica rezervatã datelor de identificare ale documentelor însotitoare. Aceastã mentiune cuprinde formularea „Buletin de expediere TR” urmatã de numãrul de ordine.

Art. 347. - (1) În situatia în care nu este necesarã prezentarea declaratiei de tranzit la biroul de plecare, în cazul mãrfurilor destinate a fi expediate sub acoperirea unei scrisori de trãsurã CIM sau a unui buletin de expediere TR conform dispozitiilor prevãzute la art. 319-346, autoritatea vamalã stabileste mãsurile necesare pentru a se asigura cã exemplarele 1 - 3 ale scrisorii de trãsurã CIM sau exemplarele 1 - 3A si 3B ale buletinului de expediere TR poartã sigla „T1”.

(2) În situatia în care mãrfurile transportate conform dispozitiilor art. 319-346 sunt destinate unui destinatar agreat, autoritatea vamalã poate sã prevadã ca, prin exceptare de la art. 314 alin. (2) si 316, alin. (1), lit. b), exemplarele 2 si 3 ale scrisorii de trãsurã CIM sau exemplarele 1, 2 si 3A ale buletinului de expediere TR sã fie transmise direct biroului de destinatie de cãtre societatea de cale feratã sau întreprinderea de transport.

Sectiunea a 6-a

Proceduri simplificate pentru transportul aerian

Art. 348. - (1) O companie aerianã poate fi autorizatã sã utilizeze manifestul aerian ca declaratie de tranzit, dacã continutul acestui manifest corespunde cu modelul din apendicele 3 al anexei 9 la Conventia privind Aviatia Civilã Internationalã, semnatã la Chicago la 7 decembrie 1944, la care România a aderat prin Decretul nr. 194/1965, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 14 din 24 aprilie 1965.

Forma manifestului, aeroporturile de plecare si de destinatie ale operatiunilor de tranzit se înscriu în autorizatie.

(2) Manifestul contine o mentiune datatã si semnatã de compania aerianã, care sã îl identifice prin sigla „T1”, dacã mãrfurile circulã sub procedura T1.

(3) În manifest se mai înscriu denumirea companiei aeriene care transportã mãrfurile, numãrul si data zborului, denumirea aeroportului de încãrcare - aeroport de plecare si de descãrcare - aeroport de destinatie.

Pentru fiecare transport, manifestul va mentiona si:

a) numãrul scrisorii de transport aerian;

b) numãrul coletelor;

c) descrierea mãrfurilor dupã denumirea lor comercialã uzualã care contine enunturile necesare pentru identificarea lor;

d) greutatea brutã.

În cazul grupajului de mãrfuri, descrierea lor este înlocuitã, dacã este cazul, prin mentiunea Consolidare, eventual sub o formã abreviatã. În acest caz, scrisorile de transport aerian care se raporteazã la transporturile cuprinse pe manifest trebuie sã continã denumirea comercialã uzualã a mãrfurilor incluzând toate detaliile necesare identificãrii lor.

(4) Manifestul se prezintã în cel putin douã exemplare autoritãtii vamale din aeroportul de plecare, care pãstreazã un exemplar.

Autoritatea vamalã poate cere, în scopul unui control, toate scrisorile de transport aerian referitoare la transporturile înscrise pe manifeste.

(5) O copie a manifestului se prezintã autoritãtii vamale din aeroportul de destinatie, care o pãstreazã.

(6) Lunar, dupã certificarea listei, autoritatea vamalã din aeroportul de destinatie transmite autoritãtii vamale din aeroportul de plecare, lista întocmitã de companiile aeriene cu manifestele care i-au fost prezentate în cursul lunii precedente. Descrierea fiecãrui manifest în aceastã listã se face cu ajutorul urmãtoarelor date:

a) numãrul de referintã al manifestului;

b) sigla care îl identificã drept declaratie de tranzit, conform alin. (3);

c) numele, eventual abreviat, al companiei aeriene care a transportat mãrfurile;

d) numãrul zborului;

e) data zborului.

Autorizatia poate sã prevadã ca datele prevãzute la paragraful întâi al acestui alineat sã poatã fi transmise de companiile aeriene.

În cazul constatãrii de nereguli fatã de înscrisurile din manifestele ce figureazã în aceastã listã, autoritatea vamalã din aeroportul de destinatie informeazã autoritatea vamalã din aeroportul de plecare, ca si autoritatea care a eliberat autorizatia, referindu-se, în special, la scrisorile de transport aerian, corespunzãtoare mãrfurilor care au dat nastere acestor constatãri.

Sectiunea a 7 – a

Proceduri simplificate pentru mãrfurile transportate pe cale navalã si pentru mãrfurile transportate prin conducte

Art. 349. - În situatia în care se aplicã art. 350 nu trebuie constituitã o garantie.

Art. 350. - (1) O companie navalã poate fi autorizatã sã utilizeze ca declaratie de tranzit manifestul privind mãrfurile.

(2) Forma manifestului, precum si portul de plecare si de destinatie al operatiunilor de tranzit se precizeazã în autorizatie.

O copie, certificatã conform, a autorizatiei se comunicã de compania navalã autoritãtii vamale din fiecare port în cauzã.

(3) Manifestul trebuie sã aibã o mentiune datatã si semnatã de cãtre compania aerianã, care sã-l identifice prin sigla T1 dacã mãrfurile sunt plasate sub regim de tranzit.

(4) Manifestul contine, de asemenea, urmãtoarele informatii:

a) numele si adresa completã a companiei navale care transportã mãrfurile;

b) identitatea navei;

c) locul de încãrcare;

d) locul de descãrcare.

El indicã de asemenea pentru fiecare transport:

a) referinta la conosament;

b) numãrul, felul, mãrcile si numerele coletelor;

c) descrierea mãrfurilor în functie de denumirea comercialã obisnuitã care sã includã datele necesare identificãrii lor;

d) greutatea brutã în kilograme;

e) dacã este necesar, numerele containerelor.

(5) Manifestul trebuie sã fie prezentat în cel putin douã exemplare biroului vamal din portul de plecare, care pãstreazã un exemplar.

(6) Un exemplar din manifest trebuie prezentat biroului vamal din portul de destinatie.

(7) Biroul vamal din fiecare port de destinatie transmite lunar cãtre biroul vamal ale fiecãrui port de plecare, dupã certificare, o listã întocmitã de companiile navale cu manifestele care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente.

Descrierea fiecãrui manifest din aceastã listã cuprinde urmãtoarele informatii:

a) numãrul de referintã al manifestului;

b) numele companiei navale care a transportat mãrfurile;

c) data transportului naval.

Autorizatia poate, de asemenea, sã prevadã ca informatiile prevãzute în alineatul precedent, sã fie transmise direct de cãtre companiile navale.

În situatia în care se constatã nereguli în legãturã cu informatiile continute de manifestele care apar pe lista respectivã, biroul vamal din portul de destinatie informeazã biroul vamal din portul de plecare în legãturã cu aceasta, precum si autoritatea care a eliberat autorizatia, referindu-se în special la conosamentele pentru mãrfurile care fac obiectul constatãrii respective.

Art. 351. (1) În cazul în care regimul de tranzit este utilizat pentru transporturile de mãrfuri prin conducte, formalitãtile aferente acestui regim sunt adaptate conform dispozitiilor alin. (2) – (5).

(2) Mãrfurile transportate prin conducte se considerã a fi plasate sub regimul de tranzit:

a) imediat dupã intrarea lor pe teritoriul vamal al României, dacã este vorba de mãrfuri care intrã prin conducte pe acest teritoriu;

b) imediat dupã intrarea lor în conducte, dacã este vorba de mãrfuri care se aflã deja pe teritoriul vamal al României.

Dacã este necesar, statutul românesc al acestor mãrfuri trebuie sã fie stabilit conform dispozitiilor art. 246- 261.

(3) Pentru mãrfurile prevãzute la alin. (2), operatorul conductei prin care mãrfurile pãtrund pe teritoriul României sau operatorul conductei de unde începe transportul, devine principalul obligat.

(4) Pentru aplicarea art. 115 alin. (2) din Codul Vamal, operatorul conductei prin care circulã mãrfurile, este considerat transportator.

(5) Regimul de tranzit se încheie în momentul în care mãrfurile transportate prin conducte ajung în instalatiile destinatarilor lor sau în reteaua de distributie a destinatarului si sunt înregistrate în evidentele contabile ale acestuia.

(6) Societãtile care se ocupã de transportul mãrfurilor pun documentele lor la dispozitia autoritãtilor competente pentru orice control necesar a fi efectuat în cadrul operatiunilor de tranzit, prevãzute în prezentul articol.

CAPITOLUL IV

Datoria vamalã si recuperarea

Art. 352. - Termenul prevãzut la art. 238 alin. (3) din Codul vamal este de zece luni de la data acceptãrii declaratiei de tranzit.

Art. 353. - (1) În situatia în care regimul nu este descãrcat, autoritatea vamalã trebuie, într-un termen de 12 luni de la data acceptãrii declaratiei de tranzit, sã informeze garantul despre nedescãrcarea regimului.

(2) În situatia în care regimul nu este descãrcat, autoritatea vamalã trebuie, într-un termen de 3 ani de la data acceptãrii declaratiei de tranzit, sã-l informeze pe garant despre faptul cã este sau ar putea fi obligat la plata sumelor de care rãspunde, pentru operatiunea de tranzit respectivã.

Aceastã informare trebuie sã precizeze numãrul si data declaratiei de tranzit, numele biroului de plecare, numele principalului obligat si cuantumul sumelor care devin exigibile.

(3) Garantul este eliberat de angajamentele sale, atunci când una sau alta din notificãrile prevãzute la alin. (1) si (2) nu a fost efectuatã în termenele stabilite.

(4) În situatia în care una din cele douã notificãri a fost trimisã, garantul este informat despre recuperarea datoriei sau despre descãrcarea regimului.

CAPITOLUL V

Particularitãti în tranzitul sub regimul TIR

Art. 354. - (1) La solicitarea destinatarului, autoritatea vamalã îi poate acorda acestuia statutul de destinatar agreat, autorizându-l sã primeascã la sediul sãu sau în oricare alt loc specificat mãrfurile transportate sub regimul TIR.

(2) Autorizarea se acordã numai persoanelor care:

a) sunt stabilite în România;

b) primesc în mod regulat mãrfuri care au fost înregistrate pentru regimul TIR, sau despre care autoritatea vamalã stie cã îndeplinesc conditiile pentru aceastã procedurã;

c) nu au comis nici o încãlcare gravã sau repetatã a reglementãrilor vamale sau fiscale.

Art. 293 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor.

(3) Autorizatia este valabilã numai pentru operatiunile TIR care au ca loc final de descãrcare sediul specificat în autorizatie. Dispozitiile art. 294 – 296 alin. (1) si (2), art. 297 - 298 se aplicã în mod corespunzãtor la procedura referitoare la solicitarea prevãzutã la alin. (1).

(4) Prevederile art. 315 se aplicã în mod corespunzãtor în ceea ce priveste procedura descrisã în autorizatie.

Art. 355. - (1) Pentru mãrfurile care sosesc la sediul sãu sau în locul stabilit în autorizatia prevãzutã la art. 354, destinatarul agreat va respecta, în conformitate cu procedura descrisã în autorizatie, urmãtoarele obligatii:

a) informeazã biroul de destinatie despre sosirea mãrfurilor;

b) informeazã imediat biroul de destinatie despre orice sigilii rupte si despre orice alte nereguli, cum ar fi cantitãti în plus, în minus sau înlocuiri;

c) înregistreazã fãrã întârziere în evidentele sale rezultatele descãrcãrii;

d) prezintã fãrã întârziere biroului de destinatie un aviz care sã indice particularitãtile si starea oricãror sigilii aplicate si data înregistrãrii în evidente.

(2) Destinatarul agreat asigurã, fãrã întârziere, prezentarea carnetului TIR la biroul de destinatie.

(3) Biroul de destinatie înscrie, în conformitate cu procedura descrisã în autorizatie, mentiunile necesare pe carnetul TIR si se asigurã cã acesta este returnat titularului sau persoanei care îl reprezintã.

CONTINUAREA IN PAGINA A 2-A