CONSTITUTIA ROMÂNIEI*)

 

TITLUL I

Principii generale

 

ARTICOLUL 1

Statul român

 

(1) România este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.

(2) Forma de guvernãmânt a statului român este republica.

(3) România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertãtile cetãtenilor, libera dezvoltare a personalitãtii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

(4) Statul se organizeazã potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativã, executivã si judecãtoreascã - în cadrul democratiei constitutionale.

(5) În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

*) Modificatã si completatã prin Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dându-se textelor o nouã numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicatã, art. 156).

Legea de revizuire a Constitutiei României nr. 429/2003 a fost aprobatã prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003 si a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotãrârii Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei României.

Constitutia României, în forma initialã, a fost adoptatã în sedinta Adunãrii Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat în vigoare în urma aprobãrii ei prin referendumul national din 8 decembrie 1991.

ARTICOLUL 2

Suveranitatea

 

(1) Suveranitatea nationalã apartine poporului român, care o exercitã prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.

(2) Nici un grup si nici o persoanã nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

 

ARTICOLUL 3

Teritoriul

 

(1) Teritoriul României este inalienabil.

(2) Frontierele tãrii sunt consfintite prin lege organicã, cu respectarea principiilor si a celorlalte norme general admise ale dreptului international.

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orase si judete. În conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii.

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strãmutate sau colonizate populatii strãine.

 

ARTICOLUL 4

Unitatea poporului si egalitatea între cetãteni

 

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român si solidaritatea cetãtenilor sãi.

(2) România este patria comunã si indivizibilã a tuturor cetãtenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de nationalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenentã politicã, de avere sau de origine socialã.

 

ARTICOLUL 5

Cetãtenia

 

(1) Cetãtenia românã se dobândeste, se pãstreazã sau se pierde în conditiile prevãzute de legea organicã.

(2) Cetãtenia românã nu poate fi retrasã aceluia care a dobândit-o prin nastere.

 

ARTICOLUL 6

Dreptul la identitate

 

(1) Statul recunoaste si garanteazã persoanelor apartinând minoritãtilor nationale dreptul la pãstrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitãtii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.

(2) Mãsurile de protectie luate de stat pentru pãstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitãtii persoanelor apartinând minoritãtilor nationale trebuie sã fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare în raport cu ceilalti cetãteni români.

 

ARTICOLUL 7

Românii din strãinãtate

 

Statul sprijinã întãrirea legãturilor cu românii din afara frontierelor tãrii si actioneazã pentru pãstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitãtii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai cãrui cetãteni sunt.

 

ARTICOLUL 8

Pluralismul si partidele politice

 

(1) Pluralismul în societatea româneascã este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.

(2) Partidele politice se constituie si îsi desfãsoarã activitatea în conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetãtenilor, respectând suveranitatea nationalã, integritatea teritorialã, ordinea de drept si principiile democratiei.

 

ARTICOLUL 9

Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale

 

Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si îsi desfãsoarã activitatea potrivit statutelor lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apãrarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor.

 

ARTICOLUL 10

Relatii internationale

 

România întretine si dezvoltã relatii pasnice cu toate statele si, în acest cadru, relatii de bunã vecinãtate, întemeiate pe principiile si pe celelalte norme general admise ale dreptului international.

 

ARTICOLUL 11

Dreptul international si dreptul intern

 

(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai si cu bunã-credintã obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constitutiei.

 

ARTICOLUL 12

Simboluri nationale

 

(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt asezate vertical, în ordinea urmãtoare începând de la lance: albastru, galben, rosu.

(2) Ziua nationalã a României este 1 Decembrie.

(3) Imnul national al României este “Desteaptã-te române”.

(4) Stema tãrii si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

 

ARTICOLUL 13

Limba oficialã

 

În România, limba oficialã este limba românã.

 

ARTICOLUL 14

Capitala

 

Capitala României este municipiul Bucuresti.

 

TITLUL II

Drepturile, libertãtile si îndatoririle fundamentale

 

CAPITOLUL I

Dispozitii comune

 

ARTICOLUL 15

Universalitatea

 

(1) Cetãtenii beneficiazã de drepturile si de libertãtile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevãzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

 

ARTICOLUL 16

Egalitatea în drepturi

 

(1) Cetãtenii sunt egali în fata legii si a autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitãtile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetãtenia românã si domiciliul în tarã.

Statul român garanteazã egalitatea de sanse între femei si bãrbati pentru ocuparea acestor functii si demnitãti.

(4) În conditiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãtenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritãtile administratiei publice locale.

 

ARTICOLUL 17

Cetãtenii români în strãinãtate

 

Cetãtenii români se bucurã în strãinãtate de protectia statului român si trebuie sã-si îndeplineascã obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tarã.

 

ARTICOLUL 18

Cetãtenii strãini si apatrizii

 

(1) Cetãtenii strãini si apatrizii care locuiesc în România se bucurã de protectia generalã a persoanelor si a averilor, garantatã de Constitutie si de alte legi.

(2) Dreptul de azil se acordã si se retrage în conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care România este parte.

 

ARTICOLUL 19

Extrãdarea si expulzarea

 

(1) Cetãteanul român nu poate fi extrãdat sau expulzat din România.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetãtenii români pot fi extrãdati în baza conventiilor internationale la care România este parte, în conditiile legii si pe bazã de reciprocitate.

(3) Cetãtenii strãini si apatrizii pot fi extrãdati numai în baza unei conventii internationale sau în conditii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrãdarea se hotãrãste de justitie.

 

ARTICOLUL 20

Tratatele internationale privind drepturile omului

 

(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertãtile cetãtenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantã cu Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacã existã neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementãrile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

 

ARTICOLUL 21

Accesul liber la justitie

 

(1) Orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.

(3) Pãrtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.

 

CAPITOLUL II

Drepturile si libertãtile fundamentale

 

ARTICOLUL 22

Dreptul la viatã si la integritate fizicã si psihicã

 

(1) Dreptul la viatã, precum si dreptul la integritate fizicã si psihicã ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.

 

ARTICOLUL 23

Libertatea individualã

 

(1) Libertatea individualã si siguranta persoanei sunt inviolabile.

(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile si cu procedura prevãzute de lege.

(3) Retinerea nu poate depãsi 24 de ore.

(4) Arestarea preventivã se dispune de judecãtor si numai în cursul procesului penal.

(5) În cursul urmãririi penale arestarea preventivã se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fãrã ca durata totalã sã depãseascã un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.

(6) În faza de judecatã instanta este obligatã, în conditiile legii, sã verifice periodic, si nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestãrii preventive si sã dispunã, de îndatã, punerea în libertate a inculpatului, dacã temeiurile care au determinat arestarea preventivã au încetat sau dacã instanta constatã cã nu existã temeiuri noi care sã justifice mentinerea privãrii de libertate.

(7) Încheierile instantei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege.

(8) Celui retinut sau arestat i se aduc de îndatã la cunostintã, în limba pe care o întelege, motivele retinerii sau ale arestãrii, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostintã numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea în libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, dacã motivele acestor mãsuri au dispãrut, precum si în alte situatii prevãzute de lege.

(10) Persoana arestatã preventiv are dreptul sã cearã punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

(11) Pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoresti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.

(12) Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în conditiile si în temeiul legii.

(13) Sanctiunea privativã de libertate nu poate fi decât de naturã penalã.

 

ARTICOLUL 24

Dreptul la apãrare

 

(1) Dreptul la apãrare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, pãrtile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

 

ARTICOLUL 25

Libera circulatie

 

(1) Dreptul la liberã circulatie, în tarã si în strãinãtate, este garantat.

Legea stabileste conditiile exercitãrii acestui drept.

(2) Fiecãrui cetãtean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tarã, de a emigra, precum si de a reveni în tarã.

 

ARTICOLUL 26

Viata intimã, familialã si privatã

 

(1) Autoritãtile publice respectã si ocrotesc viata intimã, familialã si privatã.

(2) Persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãsi, dacã nu încalcã drepturile si libertãtile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri.

 

ARTICOLUL 27

Inviolabilitatea domiciliului

 

(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate pãtrunde sau rãmâne în domiciliul ori în resedinta unei persoane fãrã învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmãtoarele situatii:

a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotãrâri judecãtoresti;

b) înlãturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizicã sau bunurile unei persoane;

c) apãrarea securitãtii nationale sau a ordinii publice;

d) prevenirea rãspândirii unei epidemii.

(3) Perchezitia se dispune de judecãtor si se efectueazã în conditiile si în formele prevãzute de lege.

(4) Perchezitiile în timpul noptii sunt interzise, în afarã de cazul infractiunilor flagrante.

 

ARTICOLUL 28

Secretul corespondentei

 

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

 

ARTICOLUL 29

Libertatea constiintei

 

(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o formã. Nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie ori sã adere la o credintã religioasã, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantatã; ea trebuie sã se manifeste în spirit de tolerantã si de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeazã potrivit statutelor proprii, în conditiile legii.

(4) În relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de învrãjbire religioasã.

(5) Cultele religioase sunt autonome fatã de stat si se bucurã de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armatã, în spitale, în penitenciare, în azile si în orfelinate.

(6) Pãrintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a cãror rãspundere le revine.

 

ARTICOLUL 30

Libertatea de exprimare

 

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisã.

(3) Libertatea presei implicã si libertatea de a înfiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimatã.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masã obligatia de a face publicã sursa finantãrii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defãimarea tãrii si a natiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la urã nationalã, rasialã, de clasã sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentã publicã, precum si manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Rãspunderea civilã pentru informatia sau pentru creatia adusã la cunostintã publicã revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presã se stabilesc prin lege.

 

ARTICOLUL 31

Dreptul la informatie

 

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngrãdit.

(2) Autoritãtile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetãtenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informatie nu trebuie sã prejudicieze mãsurile de protectie a tinerilor sau securitatea nationalã.

(4) Mijloacele de informare în masã, publice si private, sunt obligate sã asigure informarea corectã a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sã garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antenã. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activit ãtii lor se reglementeazã prin lege organicã.

 

ARTICOLUL 32

Dreptul la învãtãturã

 

(1) Dreptul la învãtãturã este asigurat prin învãtãmântul general obligatoriu, prin învãtãmântul liceal si prin cel profesional, prin învãtãmântul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.

(2) Învãtãmântul de toate gradele se desfãsoarã în limba românã. În conditiile legii, învãtãmântul se poate desfãsura si într-o limbã de circulatie internationalã.

(3) Dreptul persoanelor apartinând minoritãtilor nationale de a învãta limba lor maternã si dreptul de a putea fi instruite în aceastã limbã sunt garantate; modalitãtile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învãtãmântul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordã burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, în conditiile legii.

(5) Învãtãmântul de toate gradele se desfãsoarã în unitãti de stat, particulare si confesionale, în conditiile legii.

(6) Autonomia universitarã este garantatã.

(7) Statul asigurã libertatea învãtãmântului religios, potrivit cerintelor specifice fiecãrui cult. În scolile de stat, învãtãmântul religios este organizat si garantat prin lege.

 

ARTICOLUL 33

Accesul la culturã

 

(1) Accesul la culturã este garantat, în conditiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi îngrãditã.

(3) Statul trebuie sã asigure pãstrarea identitãtii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitãtii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale României în lume.

 

ARTICOLUL 34

Dreptul la ocrotirea sãnãtãtii

 

(1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãtii este garantat.

(2) Statul este obligat sã ia mãsuri pentru asigurarea igienei si a sãnãtãtii publice.

(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurãri sociale pentru boalã, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitãrii profesiilor medicale si a activitãtilor paramedicale, precum si alte mãsuri de protectie a sãnãtãtii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

 

ARTICOLUL 35

Dreptul la mediu sãnãtos

 

(1) Statul recunoaste dreptul oricãrei persoane la un mediu înconjurãtor sãnãtos si echilibrat ecologic.

(2) Statul asigurã cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice si juridice au îndatorirea de a proteja si a ameliora mediul înconjurãtor.

 

ARTICOLUL 36

Dreptul de vot

 

(1) Cetãtenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniti pânã în ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, la pierderea drepturilor electorale.

 

ARTICOLUL 37

Dreptul de a fi ales

 

(1) Au dreptul de a fi alesi cetãtenii cu drept de vot care îndeplinesc conditiile prevãzute în articolul 16 alineatul (3), dacã nu le este interzisã asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2) Candidatii trebuie sã fi împlinit, pânã în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi în Camera Deputatilor sau în organele administratiei publice locale, vârsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi în Senat si vârsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi în functia de Presedinte al României.

 

ARTICOLUL 38

Dreptul de a fi ales în Parlamentul European

 

În conditiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãtenii români au dreptul de a alege si de a fi alesi în Parlamentul European.

 

ARTICOLUL 39

Libertatea întrunirilor

 

Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere si se pot organiza si desfãsura numai în mod pasnic, fãrã nici un fel de arme.

 

ARTICOLUL 40

Dreptul de asociere

 

(1) Cetãtenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.

(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãtii, a integritãtii sau a independentei României sunt neconstitutionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecãtorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organicã.

(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.

 

ARTICOLUL 41

Munca si protectia socialã a muncii

 

(1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncã este liberã.

(2) Salariatii au dreptul la mãsuri de protectie socialã. Acestea privesc securitatea si sãnãtatea salariatilor, regimul de muncã al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în conditii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normalã a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La muncã egalã, femeile au salariu egal cu bãrbatii.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncã si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.

 

ARTICOLUL 42

Interzicerea muncii fortate

 

(1) Munca fortatã este interzisã.

(2) Nu constituie muncã fortatã:

a) activitãtile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum si cele desfãsurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de constiintã;

b) munca unei persoane condamnate, prestatã în conditii normale, în perioada de detentie sau de libertate conditionatã;

c) prestatiile impuse în situatia creatã de calamitãti ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege.

 

ARTICOLUL 43

Dreptul la grevã

 

(1) Salariatii au dreptul la grevã pentru apãrarea intereselor profesionale, economice si sociale.

(2) Legea stabileste conditiile si limitele exercitãrii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurãrii serviciilor esentiale pentru societate.

 

ARTICOLUL 44

Dreptul de proprietate privatã

 

(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privatã este garantatã si ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãtenii strãini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã si din alte tratate internationale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în conditiile prevãzute prin lege organicã, precum si prin mostenire legalã.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã si prealabilã despãgubire.

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãti imobiliare, cu obligatia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritãtii.

(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergentã, prin justitie.

(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinãtãti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.

 

ARTICOLUL 45

Libertatea economicã

 

Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera initiativã si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.

 

ARTICOLUL 46

Dreptul la mostenire

 

Dreptul la mostenire este garantat.

 

ARTICOLUL 47

Nivelul de trai

 

(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã si de protectie socialã, de naturã sã asigure cetãtenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetãtenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistentã medicalã în unitãtile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege. Cetãtenii au dreptul si la mãsuri de asistentã socialã, potrivit legii.

 

ARTICOLUL 48

Familia

 

(1) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimtitã între soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea pãrintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.

(2) Conditiile de încheiere, de desfacere si de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin lege. Cãsãtoria religioasã poate fi celebratã numai dupã cãsãtoria civilã.

(3) Copiii din afara cãsãtoriei sunt egali în fata legii cu cei din cãsãtorie.

 

ARTICOLUL 49

Protectia copiilor si a tinerilor

 

(1) Copiii si tinerii se bucurã de un regim special de protectie si de asistentã în realizarea drepturilor lor.

(2) Statul acordã alocatii pentru copii si ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie socialã a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitãti care le-ar dãuna sãnãtãtii, moralitãtii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea normalã sunt interzise.

(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

(5) Autoritãtile publice au obligatia sã contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea liberã a tinerilor la viata politicã, socialã, economicã, cultural ã si sportivã a tãrii.

 

ARTICOLUL 50

Protectia persoanelor cu handicap

 

Persoanele cu handicap se bucurã de protectie specialã. Statul asigurã realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap în viata comunitãtii, respectând drepturile si îndatoririle ce revin pãrintilor si tutorilor.

 

ARTICOLUL 51

Dreptul de petitionare

 

(1) Cetãtenii au dreptul sã se adreseze autoritãtilor publice prin petitii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizatiile legal constituite au dreptul sã adreseze petitii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã.

(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutitã de taxã.

(4) Autoritãtile publice au obligatia sã rãspundã la petitii în termenele si în conditiile stabilite potrivit legii.

 

ARTICOLUL 52

Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã

 

(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãtitã sã obtinã recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.

(3) Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Rãspunderea statului este stabilitã în conditiile legii si nu înlãturã rãspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credintã sau gravã neglijentã.

 

ARTICOLUL 53

Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertãti

 

(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertãti poate fi restrâns numai prin lege si numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãtii nationale, a ordinii, a sãnãtãtii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor; desfãsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitãti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proportionalã cu situatia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu si fãrã a aduce atingere existentei dreptului sau a libertãtii.

 

CAPITOLUL III

Îndatoririle fundamentale

 

ARTICOLUL 54

Fidelitatea fatã de tarã

 

(1) Fidelitatea fatã de tarã este sacrã.

(2) Cetãtenii cãrora le sunt încredintate functii publice, precum si militarii, rãspund de îndeplinirea cu credintã a obligatiilor ce le revin si, în acest scop, vor depune jurãmântul cerut de lege.

 

ARTICOLUL 55

Apãrarea tãrii

 

(1) Cetãtenii au dreptul si obligatia sã apere România.

(2) Conditiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organicã.

(3) Cetãtenii pot fi încorporati de la vârsta de 20 de ani si pânã la vârsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, în conditiile legii organice.

 

ARTICOLUL 56

Contributii financiare

 

(1) Cetãtenii au obligatia sã contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure asezarea justã a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestatii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situatii exceptionale.

 

ARTICOLUL 57

Exercitarea drepturilor si a libertãtilor

 

Cetãtenii români, cetãtenii strãini si apatrizii trebuie sã-si exercite drepturile si libertãtile constitutionale cu bunã-credintã, fãrã sã încalce drepturile si libertãtile celorlalti.

 

CAPITOLUL IV

Avocatul Poporului

 

ARTICOLUL 58

Numirea si rolul

 

(1) Avocatul Poporului este numit pe o duratã de 5 ani pentru apãrarea drepturilor si libertãtilor persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate.

(2) Avocatul Poporului si adjunctii sãi nu pot îndeplini nici o altã functie publicã sau privatã, cu exceptia functiilor didactice din învãtãmântul superior.

(3) Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organicã.

 

ARTICOLUL 59

Exercitarea atributiilor

 

(1) Avocatul Poporului îsi exercitã atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile si în libertãtile lor, în limitele stabilite de lege.

(2) Autoritãtile publice sunt obligate sã asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atributiilor sale.

 

ARTICOLUL 60

Raportul în fata Parlamentului

 

Avocatul Poporului prezintã celor douã Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot contine recomand ãri privind legislatia sau mãsuri de altã naturã, pentru ocrotirea drepturilor si a libertãtilor cetãtenilor.

 

TITLUL III

Autoritãtile publice

 

CAPITOLUL I

Parlamentul

 

SECTIUNEA 1

Organizare si functionare

 

ARTICOLUL 61

Rolul si structura

 

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tãrii.

(2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputatilor si Senat.

 

ARTICOLUL 62

Alegerea Camerelor

 

(1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2) Organizatiile cetãtenilor apartinând minoritãtilor nationale, care nu întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în conditiile legii electorale. Cetãtenii unei minoritãti nationale pot fi reprezentati numai de o singurã organizatie.

(3) Numãrul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electoralã, în raport cu populatia tãrii.

 

ARTICOLUL 63

Durata mandatului

 

(1) Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept în stare de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgentã, pânã la încetarea acestora.

(2) Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfãsoarã în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

(3) Parlamentul nou ales se întruneste, la convocarea Presedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

(4) Mandatul Camerelor se prelungeste pânã la întrunirea legalã a noului Parlament. În aceastã perioadã nu poate fi revizuitã Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îsi continuã procedura în noul Parlament.

 

ARTICOLUL 64

Organizarea internã

 

(1) Organizarea si functionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevãzute în bugetele aprobate de acestea.

(2) Fiecare Camerã îsi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la începutul fiecãrei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati înainte de expirarea mandatului.

(3) Deputatii si senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecãrei Camere.

(4) Fiecare Camerã îsi constituie comisii permanente si poate institui comisii de anchetã sau alte comisii speciale. Camerele îsi pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configuratiei politice a fiecãrei Camere.

 

ARTICOLUL 65

Sedintele Camerelor

 

(1) Camera Deputatilor si Senatul lucreazã în sedinte separate.

(2) Camerele îsi desfãsoarã lucrãrile si în sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritãtii deputatilor si senatorilor, pentru:

a) primirea mesajului Presedintelui României;

b) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurãrilor sociale de stat;

c) declararea mobilizãrii totale sau partiale;

d) declararea stãrii de rãzboi;

e) suspendarea sau încetarea ostilitãtilor militare;

f) aprobarea strategiei nationale de apãrare a tãrii;

g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apãrare a Tãrii;

h) numirea, la propunerea Presedintelui României, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitãtii acestor servicii;

i) numirea Avocatului Poporului;

j) stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;

k) îndeplinirea altor atributii care, potrivit Constitutiei sau regulamentului, se exercitã în sedintã comunã.

 

ARTICOLUL 66

Sesiuni

 

(1) Camera Deputatilor si Senatul se întrunesc în douã sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie si nu poate depãsi sfârsitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie si nu poate depãsi sfârsitul lunii decembrie.

(2) Camera Deputatilor si Senatul se întrunesc si în sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui României, a biroului permanent al fiecãrei Camere ori a cel putin o treime din numãrul deputatilor sau al senatorilor.

(3) Convocarea Camerelor se face de presedintii acestora.

 

ARTICOLUL 67

Actele juridice si cvorumul legal

 

Camera Deputatilor si Senatul adoptã legi, hotãrâri si motiuni, în prezenta majoritãtii membrilor.

 

ARTICOLUL 68

Caracterul public al sedintelor

 

(1) Sedintele celor douã Camere sunt publice.

(2) Camerele pot hotãrî ca anumite sedinte sã fie secrete.

 

SECTIUNEA a 2-a

Statutul deputatilor si al senatorilor

 

ARTICOLUL 69

Mandatul reprezentativ

 

(1) În exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.

 

ARTICOLUL 70

Mandatul deputatilor si al senatorilor

 

(1) Deputatii si senatorii intrã în exercitiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validãrii alegerii si a depunerii jurãmântului. Jurãmântul se stabileste prin lege organicã.

(2) Calitatea de deputat sau de senator înceteazã la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

 

ARTICOLUL 71

Incompatibilitãti

 

(1) Nimeni nu poate fi, în acelasi timp, deputat si senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilitãti se stabilesc prin lege organicã.

 

ARTICOLUL 72

Imunitatea parlamentarã

 

(1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la rãspundere juridicã pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputatii si senatorii pot fi urmãriti si trimisi în judecatã penalã pentru fapte care nu au legãturã cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fãrã încuviintarea Camerei din care fac parte, dupã ascultarea lor. Urmãrirea si trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecatã apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3) În caz de infractiune flagrantã, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei îl va informa neîntârziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. În cazul în care Camera sesizatã constatã cã nu existã temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei mãsuri.

 

SECTIUNEA a 3-a

Legiferarea

 

ARTICOLUL 73

Categorii de legi

 

(1) Parlamentul adoptã legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

(2) Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei.

(3) Prin lege organicã se reglementeazã:

a) sistemul electoral; organizarea si functionarea Autoritãtii Electorale Permanente;

b) organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;

c) statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;

d) organizarea si desfãsurarea referendumului;

e) organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Apãrare a Tãrii;

f) regimul stãrii de mobilizare partialã sau totalã a fortelor armate si al stãrii de rãzboi;

g) regimul stãrii de asediu si al stãrii de urgentã;

h) infractiunile, pedepsele si regimul executãrii acestora;

i) acordarea amnistiei sau a gratierii colective;

j) statutul functionarilor publici;

k) contenciosul administrativ;

l) organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecãtoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;

m) regimul juridic general al proprietãtii si al mostenirii;

n) organizarea generalã a învãtãmântului;

o) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia localã;

p) regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele si protectia socialã;

r) statutul minoritãtilor nationale din România;

s) regimul general al cultelor;

t) celelalte domenii pentru care în Constitutie se prevede adoptarea de legi organice.

 

ARTICOLUL 74

Initiativa legislativã

 

(1) Initiativa legislativã apartine, dupã caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numãr de cel putin 100.000 de cetãteni cu drept de vot. Cetãtenii care îsi manifestã dreptul la initiativã legislativã trebuie sã provinã din cel putin un sfert din judetele tãrii, iar în fiecare din aceste judete, respectiv în municipiul Bucuresti, trebuie sã fie înregistrate cel putin 5.000 de semnãturi în sprijinul acestei initiative.

(2) Nu pot face obiectul initiativei legislative a cetãtenilor problemele fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea.

(3) Guvernul îsi exercitã initiativa legislativã prin transmiterea proiectului de lege cãtre Camera competentã sã îl adopte, ca primã Camerã sesizatã.

(4) Deputatii, senatorii si cetãtenii care exercitã dreptul la initiativã legislativã pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerutã pentru proiectele de legi.

(5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente sã le adopte, ca primã Camerã sesizatã.

 

ARTICOLUL 75

Sesizarea Camerelor

 

(1) Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca primã Camerã sesizatã, proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si proiectele legilor organice prevãzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) si (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) si (5) si articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii si adoptãrii, ca primã Camerã sesizatã, Senatului.

(2) Prima Camerã sesizatã se pronuntã în termen de 45 de zile. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de zile. În cazul depãsirii acestor termene se considerã cã proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.

(3) Dupã adoptare sau respingere de cãtre prima Camerã sesizatã, proiectul sau propunerea legislativã se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.

(4) În cazul în care prima Camerã sesizatã adoptã o prevedere care, potrivit alineatului (1), intrã în competenta sa decizionalã, prevederea este definitiv adoptatã dacã si cea de-a doua Camerã este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivã, legea se întoarce la prima Camerã sesizatã, care va decide definitiv în procedurã de urgentã.

(5) Dispozitiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul în care Camera decizionalã adoptã o prevedere pentru care competenta decizionalã apartine primei Camere.

 

ARTICOLUL 76

Adoptarea legilor si a hotãrârilor

 

(1) Legile organice si hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãtii membrilor fiecãrei Camere.

(2) Legile ordinare si hotãrârile se adoptã cu votul majoritãtii membrilor prezenti din fiecare Camerã.

(3) La cererea Guvernului sau din proprie initiativã, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedurã de urgentã, stabilitã potrivit regulamentului fiecãrei Camere.

 

ARTICOLUL 77

Promulgarea legii

 

(1) Legea se trimite, spre promulgare, Presedintelui României.

Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2) Înainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singurã datã, reexaminarea legii.

(3) Dacã Presedintele a cerut reexaminarea legii ori dacã s-a cerut verificarea constitutionalitãtii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupã reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.

 

ARTICOLUL 78

Intrarea în vigoare a legii

 

Legea se publicã în Monitorul Oficial al României si intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii sau la o datã ulterioarã prevãzutã în textul ei.

 

ARTICOLUL 79

Consiliul Legislativ

 

(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeazã proiectele de acte normative în vederea sistematizãrii, unificãrii si coordonãrii întregii legislatii. El tine evidenta oficialã a legislatiei României.

(2) Înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organicã.

 

CAPITOLUL II

Presedintele României

 

ARTICOLUL 80

Rolul Presedintelui

 

(1) Presedintele României reprezintã statul român si este garantul independentei nationale, al unitãtii si al integritãtii teritoriale a tãrii.

(2) Presedintele României vegheazã la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritãtilor publice. În acest scop, Presedintele exercitã functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.

 

ARTICOLUL 81

Alegerea Presedintelui

 

(1) Presedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegãtorilor înscrisi în listele electorale.

(3) În cazul în care nici unul dintre candidati nu a întrunit aceastã majoritate, se organizeazã al doilea tur de scrutin, între primii doi candidati stabiliti în ordinea numãrului de voturi obtinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obtinut cel mai mare numãr de voturi.

(4) Nici o persoanã nu poate îndeplini functia de Presedinte al României decât pentru cel mult douã mandate. Acestea pot fi si succesive.

 

ARTICOLUL 82

Validarea mandatului si depunerea jurãmântului

 

(1) Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al României este validat de Curtea Constitutionalã.

(2) Candidatul a cãrui alegere a fost validatã depune în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, în sedintã comunã, urmãtorul jurãmânt:

“Jur sã-mi dãruiesc toatã puterea si priceperea pentru propãsirea spiritualã si materialã a poporului român, sã respect Constitutia si legile tãrii, sã apãr democratia, drepturile si libertãtile fundamentale ale cetãtenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritorialã a României. Asa sã-mi ajute Dumnezeu!”.

 

ARTICOLUL 83

Durata mandatului

 

(1) Mandatul Presedintelui României este de 5 ani si se exercitã de la data depunerii jurãmântului.

(2) Presedintele României îsi exercitã mandatul pânã la depunerea jurãmântului de Presedintele nou ales.

(3) Mandatul Presedintelui României poate fi prelungit, prin lege organicã, în caz de rãzboi sau de catastrofã.

 

ARTICOLUL 84

Incompatibilitãti si imunitãti

 

(1) În timpul mandatului, Presedintele României nu poate fi membru al unui partid si nu poate îndeplini nici o altã functie publicã sau privatã.

(2) Presedintele României se bucurã de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplicã în mod corespunzãtor.

 

ARTICOLUL 85

Numirea Guvernului

 

(1) Presedintele României desemneazã un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

            (2) În caz de remaniere guvernamentalã sau de vacantã a postului, Presedintele revocã si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacã prin propunerea de remaniere se schimbã structura sau compozitia politicã a Guvernului, Presedintele României va putea exercita atributia prevãzutã la alineatul (2) numai pe baza aprobãrii Parlamentului, acordatã la propunerea primului-ministru.

 

ARTICOLUL 86

Consultarea Guvernului

 

Presedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importantã deosebitã.

 

ARTICOLUL 87

Participarea la sedintele Guvernului

 

(1) Presedintele României poate lua parte la sedintele Guvernului în care se dezbat probleme de interes national privind politica externã, apãrarea tãrii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, în alte situatii.

(2) Presedintele României prezideazã sedintele Guvernului la care participã.

 

ARTICOLUL 88

Mesaje

 

Presedintele României adreseazã Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii.

 

ARTICOLUL 89

Dizolvarea Parlamentului

 

(1) Dupã consultarea presedintilor celor douã Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele României poate sã dizolve Parlamentul, dacã acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea

Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupã respingerea a cel putin douã solicitãri de învestiturã.

(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singurã datã.

(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui României si nici în timpul stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgentã.

 

ARTICOLUL 90

Referendumul

 

Presedintele României, dupã consultarea Parlamentului, poate cere poporului sã-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.

 

ARTICOLUL 91

Atributii în domeniul politicii externe

 

(1) Presedintele încheie tratate internationale în numele României, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil.

Celelalte tratate si acorduri internationale se încheie, se aprobã sau se ratificã potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Presedintele, la propunerea Guvernului, acrediteazã si recheamã reprezentantii diplomatici ai României si aprobã înfiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe lângã Presedintele României.

 

ARTICOLUL 92

Atributii în domeniul apãrãrii

 

(1) Presedintele României este comandantul fortelor armate si îndeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Apãrare a Tãrii.

(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilã a Parlamentului, mobilizarea partialã sau totalã a fortelor armate. Numai în cazuri exceptionale, hotãrârea Presedintelui se supune ulterior aprobãrii Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

(3) În caz de agresiune armatã îndreptatã împotriva tãrii, Presedintele României ia mãsuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neîntârziat la cunostintã Parlamentului, printr-un mesaj. Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiune, el se convoacã de drept în 24 de ore de la declansarea agresiunii.

(4) În caz de mobilizare sau de rãzboi Parlamentul îsi continuã activitatea pe toatã durata acestor stãri, iar dacã nu se aflã în sesiune, se convoacã de drept în 24 de ore de la declararea lor.

 

ARTICOLUL 93

Mãsuri exceptionale

 

(1) Presedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgentã în întreaga tarã ori în unele unitãti administrativ-teritoriale si solicitã Parlamentului încuviintarea mãsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2) Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiune, el se convoacã de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã si functioneazã pe toatã durata acestora.

 

ARTICOLUL 94

Alte atributii

 

Presedintele României îndeplineste si urmãtoarele atributii:

a) conferã decoratii si titluri de onoare;

b) acordã gradele de maresal, de general si de amiral;

c) numeste în functii publice, în conditiile prevãzute de lege;

d) acordã gratierea individualã.

 

ARTICOLUL 95

Suspendarea din functie

 

(1) În cazul sãvârsirii unor fapte grave prin care încalcã prevederile Constitutiei, Presedintele României poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, în sedintã comunã, cu votul majoritãtii deputatilor si senatorilor, dupã consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputã.

(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiatã de cel putin o treime din numãrul deputatilor si senatorilor si se aduce, neîntârziat, la cunostintã Presedintelui.

(3) Dacã propunerea de suspendare din functie este aprobatã, în cel mult 30 de zile se organizeazã un referendum pentru demiterea Presedintelui.

 

ARTICOLUL 96

Punerea sub acuzare

 

(1) Camera Deputatilor si Senatul, în sedintã comunã, cu votul a cel putin douã treimi din numãrul deputatilor si senatorilor, pot hotãrî punerea sub acuzare a Presedintelui României pentru înaltã trãdare.

(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiatã de majoritatea deputatilor si senatorilor si se aduce, neîntârziat, la cunostintã Presedintelui României pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se imputã.

(3) De la data punerii sub acuzare si pânã la data demiterii Presedintele este suspendat de drept.

(4) Competenta de judecatã apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Presedintele este demis de drept la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare.

 

ARTICOLUL 97

Vacanta functiei

 

(1) Vacanta functiei de Presedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din functie, de imposibilitate definitivã a exercitãrii atributiilor sau de deces.

(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Presedinte.

 

ARTICOLUL 98

Interimatul functiei

 

(1) Dacã functia de Presedinte devine vacantã ori dacã Presedintele este suspendat din functie sau dacã se aflã în imposibilitate temporarã de a-si exercita atributiile, interimatul se asigurã, în ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.

(2) Atributiile prevãzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului functiei prezidentiale.

 

ARTICOLUL 99

Rãspunderea presedintelui interimar

 

Dacã persoana care asigurã interimatul functiei de Presedinte al României sãvârseste fapte grave, prin care se încalcã prevederile Constitutiei, se aplicã articolul 95 si articolul 98.

 

ARTICOLUL 100

Actele Presedintelui

 

(1) În exercitarea atributiilor sale, Presedintele României emite decrete care se publicã în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta decretului.

(2) Decretele emise de Presedintele României în exercitarea atributiilor sale prevãzute în articolul 91 alineatele (1) si (2), articolul 92 alineatele (2) si (3), articolul 93 alineatul (1) si articolul 94 literele a), b) si d) se contrasemneazã de primul-ministru.

 

ARTICOLUL 101

Indemnizatia si celelalte drepturi

 

Indemnizatia si celelalte drepturi ale Presedintelui României se stabilesc prin lege.

 

CAPITOLUL III

Guvernul

 

ARTICOLUL 102

Rolul si structura

 

(1) Guvernul, potrivit programului sãu de guvernare acceptat de Parlament, asigurã realizarea politicii interne si externe a tãrii si exercitã conducerea generalã a administratiei publice.

(2) În îndeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereazã cu organismele sociale interesate.

(3) Guvernul este alcãtuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organicã.

 

ARTICOLUL 103

Învestitura

 

(1) Presedintele României desemneazã un candidat pentru functia de prim-ministru, în urma consultãrii partidului care are majoritatea absolutã în Parlament ori, dacã nu existã o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

(2) Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului si a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, în sedintã comunã. Parlamentul acordã încredere Guvernului cu votul majoritãtii deputatilor si senatorilor.

 

ARTICOLUL 104

Jurãmântul de credintã

 

(1) Primul-ministru, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului vor depune individual, în fata Presedintelui României, jurãmântul de la articolul 82.

(2) Guvernul în întregul sãu si fiecare membru în parte îsi exercitã mandatul, începând de la data depunerii jurãmântului.

 

ARTICOLUL 105

Incompatibilitãti

 

(1) Functia de membru al Guvernului este incompatibilã cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator.

De asemenea, ea este incompatibilã cu exercitarea unei functii de reprezentare profesionalã salarizate în cadrul organizatiilor cu scop comercial.

(2) Alte incompatibilitãti se stabilesc prin lege organicã.

 

ARTICOLUL 106

Încetarea functiei de membru al Guvernului

 

Functia de membru al Guvernului înceteazã în urma demisiei, a revocãrii, a pierderii drepturilor electorale, a stãrii de incompatibilitate, a decesului, precum si în alte cazuri prevãzute de lege.

 

ARTICOLUL 107

Primul-ministru

 

(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneazã activitatea membrilor acestuia, respectând atributiile ce le revin. De asemenea, prezintã Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2) Presedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.

(3) Dacã primul-ministru se aflã în una dintre situatiile prevãzute la articolul 106, cu exceptia revocãrii, sau este în imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atributiile primului-ministru, pânã la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitãtii exercitãrii atributiilor, înceteazã dacã primul-ministru îsi reia activitatea în Guvern.

(4) Prevederile alineatului (3) se aplicã în mod corespunzãtor si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadã de cel mult 45 de zile.

 

ARTICOLUL 108

Actele Guvernului

 

(1) Guvernul adoptã hotãrâri si ordonante.

(2) Hotãrârile se emit pentru organizarea executãrii legilor.

(3) Ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si în conditiile prevãzute de aceasta.

(4) Hotãrârile si ordonantele adoptate de Guvern se semneazã de primul-ministru, se contrasemneazã de ministrii care au obligatia punerii lor în executare si se publicã în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenta hotãrârii sau a ordonantei. Hotãrârile care au caracter militar se comunicã numai institutiilor interesate.

 

ARTICOLUL 109

Rãspunderea membrilor Guvernului

 

(1) Guvernul rãspunde politic numai în fata Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului rãspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.

(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sã cearã urmãrirea penalã a membrilor Guvernului pentru faptele sãvârsite în exercitiul functiei lor. Dacã s-a cerut urmãrirea penalã,

Presedintele României poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea în judecatã a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecatã apartine Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3) Cazurile de rãspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerialã.

 

ARTICOLUL 110

Încetarea mandatului

 

(1) Guvernul îsi exercitã mandatul pânã la data validãrii alegerilor parlamentare generale.

(2) Guvernul este demis la data retragerii de cãtre Parlament a încrederii acordate sau dacã primul-ministru se aflã în una dintre situatiile prevãzute la articolul 106, cu exceptia revocãrii, ori este în imposibilitatea de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile.

(3) În situatiile prevãzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103.

(4) Guvernul al cãrui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) si (2) îndeplineste numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pânã la depunerea jurãmântului de membrii noului Guvern.

 

CAPITOLUL IV

Raporturile Parlamentului cu Guvernul

 

ARTICOLUL 111

Informarea Parlamentului

 

(1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activitãtii lor, sunt obligate sã prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. În cazul în care o initiativã legislativã implicã modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, solicitarea informãrii este obligatorie.

(2) Membrii Guvernului au acces la lucrãrile Parlamentului. Dacã li se solicitã prezenta, participarea lor este obligatorie.

 

ARTICOLUL 112

Întrebãri, interpelãri si motiuni simple

 

(1) Guvernul si fiecare dintre membrii sãi au obligatia sã rãspundã la întrebãrile sau la interpelãrile formulate de deputati sau de senatori, în conditiile prevãzute de regulamentele celor douã Camere ale Parlamentului.

(2) Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simplã prin care sã-si exprime pozitia cu privire la o problemã de politicã internã sau externã ori, dupã caz, cu privire la o problemã ce a fãcut obiectul unei interpelãri.

 

ARTICOLUL 113

Motiunea de cenzurã

 

(1) Camera Deputatilor si Senatul, în sedintã comunã, pot retrage încrederea acordatã Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzurã, cu votul majorit ãtii deputatilor si senatorilor.

(2) Motiunea de cenzurã poate fi initiatã de cel putin o pãtrime din numãrul total al deputatilor si senatorilor si se comunicã Guvernului la data depunerii.

(3) Motiunea de cenzurã se dezbate dupã 3 zile de la data când a fost prezentatã în sedinta comunã a celor douã Camere.

(4) Dacã motiunea de cenzurã a fost respinsã, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, în aceeasi sesiune, o nouã motiune de cenzurã, cu exceptia cazului în care Guvernul îsi angajeazã rãspunderea potrivit articolului 114.

 

ARTICOLUL 114

Angajarea rãspunderii Guvernului

 

(1) Guvernul îsi poate angaja rãspunderea în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, în sedintã comunã, asupra unui program, a unei declaratii de politicã generalã sau a unui proiect de lege.

(2) Guvernul este demis dacã o motiune de cenzurã, depusã în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politicã generalã sau a proiectului de lege, a fost votatã în conditiile articolului 113.

(3) Dacã Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, dupã caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se considerã adoptat, iar aplicarea programului sau a declaratiei de politicã generalã devine obligatorie pentru Guvern.

(4) În cazul în care Presedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în sedinta comunã a celor douã Camere.

 

ARTICOLUL 115

Delegarea legislativã

 

(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data pânã la care se pot emite ordonante.

(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pânã la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.

(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgentã numai în situatii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.

(5) Ordonanta de urgentã intrã în vigoare numai dupã depunerea sa spre dezbatere în procedurã de urgentã la Camera competentã sã fie sesizatã si dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacã nu se aflã în sesiune, se convoacã în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupã caz, de la trimitere. Dacã în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizatã nu se pronuntã asupra ordonantei, aceasta este consideratã adoptatã si se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedurã de urgentã. Ordonanta de urgentã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea prevãzutã la articolul 76 alineatul (1).

(6) Ordonantele de urgentã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãtile si îndatoririle prevãzute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã.

(7) Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobã sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacã este cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.

 

CAPITOLUL V

Administratia publicã

 

SECTIUNEA 1

Administratia publicã centralã de specialitate

 

ARTICOLUL 116

Structura

 

(1) Ministerele se organizeazã numai în subordinea Guvernului.

(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritãti administrative autonome.

 

ARTICOLUL 117

Înfiintarea

 

(1) Ministerele se înfiinteazã, se organizeazã si functioneazã potrivit legii.

(2) Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot înfiinta organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacã legea le recunoaste aceastã competentã.

(3) Autoritãti administrative autonome se pot înfiinta prin lege organicã.

 

ARTICOLUL 118

Fortele armate

 

(1) Armata este subordonatã exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitãtii, a independentei si a unitãtii statului, a integritãtii teritoriale a tãrii si a democratiei constitutionale. În conditiile legii si ale tratatelor internationale la care România este parte, armata contribuie la apãrarea colectivã în sistemele de aliantã militarã si participã la actiuni privind mentinerea sau restabilirea pãcii.

(2) Structura sistemului national de apãrare, pregãtirea populatiei, a economiei si a teritoriului pentru apãrare, precum si statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organicã.

(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplicã, în mod corespunzãtor, si celorlalte componente ale fortelor armate stabilite potrivit legii.

(4) Organizarea de activitãti militare sau paramilitare în afara unei autoritãti statale este interzisã.

(5) Pe teritoriul României pot intra, stationa, desfãsura operatiuni sau trece trupe strãine numai în conditiile legii sau ale tratatelor internationale la care România este parte.

 

ARTICOLUL 119

Consiliul Suprem de Apãrare a Tãrii

 

Consiliul Suprem de Apãrare a Tãrii organizeazã si coordoneazã unitar activitãtile care privesc apãrarea tãrii si securitatea nationalã, participarea la mentinerea securitãtii internationale si la apãrarea colectivã în sistemele de aliantã militarã, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a pãcii.

 

SECTIUNEA a 2-a

Administratia publicã localã

 

ARTICOLUL 120

Principii de bazã

 

(1) Administratia publicã din unitãtile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale si deconcentrãrii serviciilor publice.

(2) În unitãtile administrativ-teritoriale în care cetãtenii apartinând unei minoritãti nationale au o pondere semnificativã se asigurã folosirea limbii minoritãtii nationale respective în scris si oral în relatiile cu autoritãtile administra tiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, în conditiile prevãzute de legea organicã.

 

ARTICOLUL 121

Autoritãti comunale si orãsenesti

 

(1) Autoritãtile administratiei publice, prin care se realizeazã autonomia localã în comune si în orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, în conditiile legii.

(2) Consiliile locale si primarii functioneazã, în conditiile legii, ca autoritãti administrative autonome si rezolvã treburile publice din comune si din orase.

(3) Autoritãtile prevãzute la alineatul (1) se pot constitui si în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

 

ARTICOLUL 122

Consiliul judetean

 

(1) Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitãtii consiliilor comunale si orãsenesti, în vederea realizãrii serviciilor publice de interes judetean.

(2) Consiliul judetean este ales si functioneazã în conditiile legii.

 

ARTICOLUL 123

Prefectul

 

(1) Guvernul numeste un prefect în fiecare judet si în municipiul Bucuresti.

(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitãtile administrativ-teritoriale.

(3) Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organicã.

(4) Între prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de altã parte, nu existã raporturi de subordonare.

(5) Prefectul poate ataca, în fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considerã actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

 

CAPITOLUL VI

Autoritatea judecãtoreascã

SECTIUNEA 1

Instantele judecãtoresti

 

ARTICOLUL 124

Înfãptuirea justitiei

 

(1) Justitia se înfãptuieste în numele legii.

(2) Justitia este unicã, impartialã si egalã pentru toti.

(3) Judecãtorii sunt independenti si se supun numai legii.

 

ARTICOLUL 125

Statutul judecãtorilor

 

(1) Judecãtorii numiti de Presedintele României sunt inamovibili, în conditiile legii.

(2) Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecãtorilor sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, în conditiile legii sale organice.

(3) Functia de judecãtor este incompatibilã cu orice altã functie publicã sau privatã, cu exceptia functiilor didactice din învãtãmântul superior.

 

ARTICOLUL 126

Instantele judecãtoresti

 

(1) Justitia se realizeazã prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite de lege.

(2) Competenta instantelor judecãtoresti si procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.

(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie asigurã interpretarea si aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instante judecãtoresti, potrivit competentei sale.

(4) Compunerea Înaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organicã.

(5) Este interzisã înfiintarea de instante extraordinare. Prin lege organicã pot fi înfiintate instante specializate în anumite materii, cu posibilitatea participãrii, dupã caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6) Controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãtilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente sã solutioneze cererile persoanelor vãtãmate prin ordonante sau, dupã caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.

 

ARTICOLUL 127

Caracterul public al dezbaterilor

 

Sedintele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege.

 

ARTICOLUL 128

Folosirea limbii materne si a interpretului în justitie

 

(1) Procedura judiciarã se desfãsoarã în limba românã.

(2) Cetãtenii români apartinând minoritãtilor nationale au dreptul sã se exprime în limba maternã în fata instantelor de judecatã, în conditiile legii organice.

(3) Modalitãtile de exercitare a dreptului prevãzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreti sau traduceri, se vor stabili astfel încât sã nu împiedice buna administrare a justitiei si sã nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesati.

(4) Cetãtenii strãini si apatrizii care nu înteleg sau nu vorbesc limba românã au dreptul de a lua cunostintã de toate actele si lucrãrile dosarului, de a vorbi în instantã si de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

 

ARTICOLUL 129

Folosirea cãilor de atac

 

Împotriva hotãrârilor judecãtoresti, pãrtile interesate si Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în conditiile legii.

 

ARTICOLUL 130

Politia instantelor

 

Instantele judecãtoresti dispun de politia pusã în serviciul lor.

 

SECTIUNEA a 2-a

Ministerul Public

 

ARTICOLUL 131

Rolul Ministerului Public

 

(1) În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãtii si apãrã ordinea de drept, precum si drepturile si libertãtile cetãtenilor.

(2) Ministerul Public îsi exercitã atributiile prin procurori constituiti în parchete, în conditiile legii.

(3) Parchetele functioneazã pe lângã instantele de judecatã, conduc si supravegheazã activitatea de cercetare penalã a politiei judiciare, în conditiile legii.

 

ARTICOLUL 132

Statutul procurorilor

 

(1) Procurorii îsi desfãsoarã activitatea potrivit principiului legalitãtii, al impartialitãtii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.

(2) Functia de procuror este incompatibilã cu orice altã functie publicã sau privatã, cu exceptia functiilor didactice din învãtãmântul superior.

 

SECTIUNEA a 3-a

Consiliul Superior al Magistraturii

 

ARTICOLUL 133

Rolul si structura

 

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcãtuit din 19 membri, din care:

a) 14 sunt alesi în adunãrile generale ale magistratilor si validati de Senat; acestia fac parte din douã sectii, una pentru judecãtori si una pentru procurori; prima sectie este compusã din 9 judecãtori, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b) 2 reprezentanti ai societãtii civile, specialisti în domeniul dreptului, care se bucurã de înaltã reputatie profesionalã si moralã, alesi de Senat; acestia participã numai la lucrãrile în plen;

c) ministrul justitiei, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casatie si Justitie.

(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistratii prevãzuti la alineatul (2) litera a).

(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.

(5) Hotãrârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

(6) Presedintele României prezideazã lucrãrile Consiliului Superior al Magistraturii la care participã.

(7) Hotãrârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia celor prevãzute la articolul 134 alineatul (2).

 

ARTICOLUL 134

Atributii

 

(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui României numirea în functie a judecãtorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, în conditiile legii.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste rolul de instantã de judecatã, prin sectiile sale, în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organicã. În aceste situatii, ministrul justitiei, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot.

(3) Hotãrârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinarã pot fi atacate la Înalta Curte de Casatie si Justitie.

(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organicã, în realizarea rolului sãu de garant al independentei justitiei.

 

TITLUL IV

Economia si finantele publice

ARTICOLUL 135

Economia

 

(1) Economia României este economie de piatã, bazatã pe libera initiativã si concurentã.

(2) Statul trebuie sã asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;

b) protejarea intereselor nationale în activitatea economicã, financiarã si valutarã;

c) stimularea cercetãrii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordantã cu interesul national;

e) refacerea si ocrotirea mediului înconjurãtor, precum si mentinerea echilibrului ecologic;

f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitãtii vietii;

g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionalã în concordantã cu obiectivele Uniunii Europene.

 

ARTICOLUL 136

Proprietatea

 

(1) Proprietatea este publicã sau privatã.

(2) Proprietatea publicã este garantatã si ocrotitã prin lege si apartine statului sau unitãtilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogãtiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãtii publice.

(4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În conditiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosintã gratuitã institutiilor de utilitate publicã.

(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în conditiile legii organice.

 

ARTICOLUL 137

Sistemul financiar

 

(1) Formarea, administrarea, întrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãtilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege.

(2) Moneda nationalã este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În conditiile aderãrii la Uniunea Europeanã, prin lege organicã se poate recunoa ste circulatia si înlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene.

 

ARTICOLUL 138

Bugetul public national

 

(1) Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.

(2) Guvernul elaboreazã anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurãrilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobãrii Parlamentului.

(3) Dacã legea bugetului de stat si legea bugetului asigurãrilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile înainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplicã în continuare bugetul de stat si bugetul asigurãrilor sociale de stat ale anului precedent, pânã la adoptarea noilor bugete.

(4) Bugetele locale se elaboreazã, se aprobã si se executã în conditiile legii.

(5) Nici o cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finantare.

 

ARTICOLUL 139

Impozite, taxe si alte contributii

 

(1) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, în limitele si în conditiile legii.

(3) Sumele reprezentând contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora.

           

ARTICOLUL 140

Curtea de Conturi

 

(1) Curtea de Conturi exercitã controlul asupra modului de formare, de administrare si de întrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. În conditiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se solutioneazã de instantele judecãtoresti specializate.

(2) Curtea de Conturi prezintã anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar expirat, cuprinzând si neregulile constatate.

(3) La cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controleazã modul de gestionare a resurselor publice si raporteazã despre cele constatate.

(4) Consilierii de conturi sunt numiti de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curtii de Conturi sunt independenti în exercitarea mandatului lor si inamovibili pe toatã durata acestuia. Ei sunt supusi incompatibilitãtilor prevãzute de lege pentru judecãtori.

(5) Curtea de Conturi se înnoieste cu o treime din consilierii de conturi numiti de Parlament, din 3 în 3 ani, în conditiile prevãzute de legea organic ã a Curtii.

(6) Revocarea membrilor Curtii de Conturi se face de cãtre Parlament, în cazurile si conditiile prevãzute de lege.

 

ARTICOLUL 141

Consiliul Economic si Social

 

Consiliul Economic si Social este organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organicã de înfiintare, organizare si functionare.

 

TITLUL V

Curtea Constitutionalã

 

ARTICOLUL 142

Structura

 

(1) Curtea Constitutionalã este garantul suprematiei Constitutiei.

(2) Curtea Constitutionalã se compune din nouã judecãtori, numiti pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(3) Trei judecãtori sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedintele României.

(4) Judecãtorii Curtii Constitutionale aleg, prin vot secret, presedintele acesteia, pentru o perioadã de 3 ani.

(5) Curtea Constitutionalã se înnoieste cu o treime din judecãtorii ei, din 3 în 3 ani, în conditiile prevãzute de legea organicã a Curtii.

 

ARTICOLUL 143

Conditii pentru numire

 

Judecãtorii Curtii Constitutionale trebuie sã aibã pregãtire juridicã superioarã, înaltã competentã profesionalã si o vechime de cel putin 18 ani în activitatea juridicã sau în învãtãmântul juridic superior.

 

ARTICOLUL 144

Incompatibilitãti

 

Functia de judecãtor al Curtii Constitutionale este incompatibilã cu oricare altã functie publicã sau privatã, cu exceptia functiilor didactice din învãtãmântul juridic superior.

 

ARTICOLUL 145

Independenta si inamovibilitatea

 

Judecãtorii Curtii Constitutionale sunt independenti în exercitarea mandatului lor si inamovibili pe durata acestuia.

 

ARTICOLUL 146

Atributii

 

Curtea Constitutionalã are urmãtoarele atributii:

a) se pronuntã asupra constitutionalitãtii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor douã Camere, a Guvernului, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui numãr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei;

b) se pronuntã asupra constitutionalitãtii tratatelor sau altor acorduri internationale, la sesizarea unuia dintre presedintii celor douã Camere, a unui numãr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;

c) se pronuntã asupra constitutionalitãtii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor douã Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numãr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;

d) hotãrãste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate în fata instantelor judecãtoresti sau de arbitraj comercial;

exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicatã si direct de Avocatul Poporului;

e) solutioneazã conflictele juridice de naturã constitutionalã dintre autoritãtile publice, la cererea Presedintelui României, a unuia dintre presedintii celor douã Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

f) vegheazã la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui României si confirmã rezultatele sufragiului;

g) constatã existenta împrejurãrilor care justificã interimatul în exercitarea functiei de Presedinte al României si comunicã cele constatate Parlamentului si Guvernului;

h) dã aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României;

i) vegheazã la respectarea procedurii pentru organizarea si desfãsurarea referendumului si confirmã rezultatele acestuia;

j) verificã îndeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de cãtre cetãteni;

k) hotãrãste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic;

l) îndeplineste si alte atributii prevãzute de legea organicã a Curtii.

 

ARTICOLUL 147

Deciziile Curtii Constitutionale

 

(1) Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.

(2) În cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sã reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale.

(3) În cazul în care constitutionalitatea tratatului sau acordului international a fost constatatã potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. Tratatul sau acordul international constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat.

(4) Deciziile Curtii Constitutionale se publicã în Monitorul Oficial al României. De la data publicãrii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.

 

TITLUL VI

Integrarea euroatlanticã

 

ARTICOLUL 148

Integrarea în Uniunea Europeanã

 

(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferãrii unor atributii cãtre institutiile comunitare, precum si al exercitãrii în comun cu celelalte state membre a competentelor prevãzute în aceste tratate, se face prin lege adoptatã în sedinta comunã a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de douã treimi din numãrul deputatilor si senatorilor.

(2) Ca urmare a aderãrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fatã de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplicã, în mod corespunzãtor, si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4) Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecãtoreascã garanteazã aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderãrii si din prevederile alineatului (2).

(5) Guvernul transmite celor douã Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea sã fie supuse aprobãrii institutiilor Uniunii Europene.

 

ARTICOLUL 149

Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord

 

Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptatã în sedinta comunã a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de douã treimi din numãrul deputatilor si senatorilor.

 

TITLUL VII

Revizuirea Constitutiei

 

ARTICOLUL 150

Initiativa revizuirii

 

(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiatã de Presedintele României la propunerea Guvernului, de cel putin o pãtrime din numãrul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetãteni cu drept de vot.

(2) Cetãtenii care initiazã revizuirea Constitutiei trebuie sã provinã din cel putin jumãtate din judetele tãrii, iar în fiecare din aceste judete sau în municipiul Bucuresti trebuie sã fie înregistrate cel putin 20.000 de semnãturi în sprijinul acestei initiative.

 

ARTICOLUL 151

Procedura de revizuire

 

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptatã de Camera Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin douã treimi din numãrul membrilor fiecãrei Camere.

(2) Dacã prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputatilor si Senatul, în sedintã comunã, hotãrãsc cu votul a cel putin trei pãtrimi din numãrul deputatilor si senatorilor.

(3) Revizuirea este definitivã dupã aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptãrii proiectului sau a propunerii de revizuire.

 

ARTICOLUL 152

Limitele revizuirii

 

(1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului român, forma republicanã de guvernãmânt, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficialã nu pot forma obiectul revizuirii.

(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi fãcutã dacã are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertãtilor fundamentale ale cetãtenilor sau a garantiilor acestora.

(3) Constitutia nu poate fi revizuitã pe durata stãrii de asediu sau a stãrii de urgentã si nici în timp de rãzboi.

 

TITLUL VIII

Dispozitii finale si tranzitorii

 

ARTICOLUL 153

Intrarea în vigoare

 

Prezenta Constitutie intrã în vigoare la data aprobãrii ei prin referendum.

La aceeasi datã, Constitutia din 21 august 1965 este si rãmâne în întregime abrogatã.

 

ARTICOLUL 154

Conflictul temporal de legi

 

(1) Legile si toate celelalte acte normative rãmân în vigoare, în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constitutii.

(2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrãrii în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislatiei cu prezenta Constitutie si va face Parlamentului sau, dupã caz, Guvernului, propuneri corespunzãtoare.

 

ARTICOLUL 155

Dispozitii tranzitorii

 

(1) Proiectele de legi si propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat si se adoptã potrivit dispozitiilor constitutionale anterioare intrãrii în vigoare a legii de revizuire.

(2) Institutiile prevãzute de Constitutie, existente la data intrãrii în vigoare a legii de revizuire, rãmân în functiune pânã la constituirea celor noi.

(3) Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplicã începând cu urmãtorul mandat prezidential.

(4) Dispozitiile cu privire la Înalta Curte de Casatie si Justitie vor fi aduse la îndeplinire în cel mult 2 ani de la data intrãrii în vigoare a legii de revizuire.

(5) Judecãtorii în functie ai Curtii Supreme de Justitie si consilierii de conturi numiti de Parlament îsi continuã activitatea pânã la data expirãrii mandatului pentru care au fost numiti. Pentru asigurarea înnoirii Curtii de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi acestia vor putea fi numiti pentru încã un mandat de 3 ani sau de 6 ani.

(6) Pânã la constituirea instantelor judecãtoresti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi vor fi solutionate de cãtre instantele judecãtoresti ordinare.

 

ARTICOLUL 156

Republicarea Constitutiei

 

Legea de revizuire a Constitutiei se publicã în Monitorul Oficial al României în termen de 5 zile de la data adoptãrii. Constitutia, modificatã si completatã, dupã aprobarea prin referendum, se republicã de cãtre Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dându-se textelor o nouã numerotare.